CURRICULA DE KINETOTERAPIE: UN COMPROMIS INTRE CERINTELE NATIONALE SI EUROPENE SAU ASIGURAREA UNEI FORMARI PROFESIONALE ADAPTATA CERINTELOR SOCIETATII?
Lector univ. dr. Med.,Gabriela RAVEICA – reprezentant pentru Romania in ENPHE
Facultatea de Stiintele Miscarii, Sportului si Sanatatii – Universitatea din Bacau
Rezumat
Acest articol este o pledoarie pentru intelegerea importantei formarii de baza a absolventului din domeniul de Cultura fizica si sport, Specializarea Kinetoterapie, pornind de la cerintele profesiei. In acest context, o prima etapa in design-ul profilului este formularea competentelor generice si specifice, bazata pe analiza obiectiva a transformarilor societatii si nevoilor sale de progres. Opinia autorului este ca fara parcurgerea acestei etape absolventul nu poate avea o identitate profesionala. Nevoia de flexibilitate pe piata muncii nu ar trebui inteleasa ca o degrevare de respectarea standardelor ocupationale. „Oportunitatile” oferite de o curricula generala, nu pot conduce decat la hiatus intre procesul educational si cerintele pietei muncii.
Introducere
Conform ultimelor decizii (iunie 2003) ale WCPT, autoritate mondiala recunoscuta, kinetoterapia este „o parte esentiala a sistemului de furnizare a serviciilor de sanatate”, prin servicii de sanatate intelegandu-se toate serviciile medicale si nemedicale care au ca scop conservarea si imbunatatirea starii de sanatate a individului/grupului/societatii, preum si prevenirea imbolnavirii. In tara noastra, sinonim pentru cuvantul sanatate este doar medicina.
In acelasi document (www.wcpt.org./policies/description/whereis.php) se mentioneaza ca specialistii acestui domeniu (numiti generic physical therapists) „pot practica si in alte tipuri de sisteme de furnizare a serviciilor de sanatate, precum si in programele interdisciplinare, care urmaresc reabilitarea/abilitarea functiei optime si calitatea vietii indivizilor, afectate din cauza unor pierderi sau deficiente ale miscarii.”
WCPT reglementeaza si scopurile furnizarii serviciilor de kinetoterapie (www.wcpt.org./policies/description/whereis.php), dupa cum urmeaza:
promovarea starii de sanatate si a starii de bine a individului, publicului/societatii;
prevenirea deficientelor („impairements”), limitarilor functionale si disabilitatilor indivizilor, a riscului alterarii comportamentelor de miscare datorate factorilor medicali sau de sanatate, stresului socio-economic, stilului de viata;
furnizarea interventiilor pentru: restabilirea integritatii sistemelor organismului esentiale pentru miscare , maximizarea functiei si recuperare, minimizarea incapacitatii, cresterea calitatii vietii indivizilor si grupurilor de indivizi care prezinta alterarea comportamentelor de miscare rezultata din deficiente, limitari functionale, dizabilitati.
Prin urmare, putem recunoaste ca exista reglementari, nu numai la nivel european, dar si la nivel mondial si ca profesia de kinetoterapeut ar trebui sa aiba, respectand particularitatile fiecarei tari, un traseu clar. Cercetand situatia celorlaltor profesii din domeniul Cultura Fizica si Sport, profesor de educatie fizica si sport, antrenor, am putut gasi aceeasi situatie. Rezulta ca, din acelasi domeniu de licenta ar trebui sa obtinem absolventi cu 3 sau mai multe tipuri de profesii.
Recomandarile primite in acest an, pe de o parte de la Ministerul Educatiei si Cercetarii, pe de alta parte de la CNEAA, reclama spiritul Declaratiei de la Bologna si ating subiectul procesului european Tuning. La aplicarea in practica neam confruntat insa cu paradoxul constrangerii produse de domeniului de licenta, a carei interpretare a avut un caracter restrictiv. In opinia noastra, aceasta interpretare se indeparteaza de scopul educatiei in invatamantul superior: formarea studentului pentru o anumita profesie. Este foarte clar ca, in prezent, profesiile se regasesc in Codul Ocupatiilor din Romania. Este la fel de real faptul ca Ministerul Muncii lucreaza la revizuirea listei de ocupatii, solicitand, in ultimul timp, standarde ocupationale. Aceste standarde se bazeaza pe competentele care ar trebui regasite la un absolvent. Fiecare ocupatie are propriile standarde si strategia Ministerului Muncii vizeaza o aliniere a profesiilor din Romania la profesiile din Europa, in vederea cresterii mobilitatii pe piata muncii.
Logic ar fi ca traseul educational sa urmareasca conferirea acestor competente prin programul de invatamant. Un absolvent cu competente „hibride” va fi un absolvent fara identitate profesionala, care are nevoie de timp pentru a fi recunoscut in cadrul unei echipe de profesionisti. Este adevarat ca nu putem avea pretentia ca absolventul este complet pregatit pentru exigentele activitatii practice si ca formarea este un proces continuu de acumulari si transformari. Ne punem insa intrebarea: este mai economic si mai eficient si isi poate permite societatea sa astepte o formare pe o anumita directie abia dupa terminarea facultatii ? Nu se castiga mai mult daca exista interes inca din timpul procesului de pregatire? Parametrii pe care ar trebui sa-i urmarim, in ceea ce priveste specializarea de kinetoterapie ar putea fi, in acest context:
domeniul de licenta – cultura fizica si sport;
nevoia de pregatire a kinetoterapeutului conform ofertelor de pe piata muncii;
metodologia procesului Tuning, care vizeaza armonizarea studiilor de profil la nivel european in baza principiilor Declaratiei de la Bologna (iunie, 1999);
dinamica circuitului de asigurare a calitatii invatamantului superior.
Urmarind circuitul de asigurare a calitatii invatamantului, am ajuns la concluzia ca, pentru intocmirea curriculei, ar trebuie parcurse urmatoarele etape:
1. analiza nevoilor sociale si ofertelor de pe piata muncii pentru serviciile de kinetoterapie;
2. definirea profilului academic si profesional al absolventului;
3. consultarea situatiei la nivel european;
4. configurarea scopurilor dorite ale pregatirii, prin formularea competentelor generice si specifice cerute de piata muncii, urmata de corelarea cu cerintele la nivel european (educationale si profesionale);
5. structurarea curriculei (forma: module si credite, continut: discipline, obiective, abilitati formate studentului pentru atingerea competentelor necesare in practicarea meseriei)
6. abordarea pentru metodele de predare si invatare
Analiza nevoilor sociale si a ofertelor de pe piata muncii, pentru serviciile de kinetoterapie
Pentru a corespunde cerintelor HG 88/2005, in vederea intocmirii curriculei am realizat o analiza a nevoilor sociale (cu preponderenta in zona de Est a tarii; pentru restul tarii, informatiile au fost preluate de la FRAK – Federatia Romana a Asociatiilor Kinetoterapeutilor) pentru serviciile de kinetoterapie, urmata de compararea situatiei la nivel european si mondial.
In Romania, istoricul kinetoterapiei incepe cu profesorii de CFM (cultura fizica medicala) si continua cu aparitia primilor kinetoterapeuti, in 1996. Inca de la inceputuri si pana in prezent, practicarea profesiei se realizeaza in urmatoarele tipuri de servicii din sectorul public sau privat:
sanatate: spitale (in toate spitalele orasenesti, municipale sau judetene din Moldova, spitale din jud. Brasov, Mures, Bihor, Timis, Cluj, Bucuresti s.a.) – sectii de medicina fizica si recuperare, chirurgie plastica si reparatorie (Bacau, Iasi, Bucuresti), sectii de neurologie, sectii de pediatrie, sectii de ortopedietraumatologie, sectii de medicina interna, sectii de cardiologie si afectiuni respiratorii;
centre de asistenta si protectie sociala, Directii pentru Asistenta Sociala (in toata tara): centre de plasament pentru copii aflate sub jurisdictia Directiilor pentru Protectia Copilului, centre rezidentiale pentru batrani, centre rezidentiale pentru asistenta persoanelor cu dizabilitati mentale;
ONG –uri (Organizatii Non-Guvernamentale) cu diverse arii de interes (in toata tara): copiii cu dizabilitati neuromotorii, copiii cu plurihandicap, copiii cu sindrom Down, ingrijiri comunitare la domiciliu pentru batrani etc.;
Cabinete de kinetoterapie din Invatamantul Special (gradinite si scoli – Bacau, toate judetele din partea de Est si alte zone din tara);
Cabinete/Clinici particulare de Recuperare fizica si medicala (in toata tara);
Centre de recuperare din statiunile balneo – climaterice (recuperare neuro- motorie, reumatologica, ortopedico- traumatica, cardio-vasculara si respiratorie – in toata tara):
Centre de recuperare pentru sportivi (Bacau, Iasi, Bucuresti si alte zone din tara); Cluburi sportive (jud. Bacau si alte judete din tara);
Centre/sali de fitness sau pentru intretinerea frumusetii si sanatatii (in toata tara);
Centre de Integrare prin Terapie Ocupationala (in toata tara);
pe langa Inspectoratele Judetene pentru Handicapati (Bacau si alte judete din tara);
Cabinete particulare de kinetoterapie (in toata tara);
invatamantul superior de stat si particular – posturi didactice din invatamantul de profil (Iasi, Suceava, Pitesti, Oradea).
Nevoia sociala pentru kinetoterapeuti rezulta clar din Strategia de dezvoltare a Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap (ANPH), din strategiile de dezvoltare si asigurare a calitatii serviciilor de sanatate si asistenta sociala, care trebuie sa raspunda principiilor de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, axandu-se pe promovarea unei societati care ofera oportunitati egale tuturor indivizilor, prin participare si incluziune, indiferent de starea de sanatate, gradul dizabilitatii/handicapului.
Din compararea domeniilor in care activeaza absolventii Facultatii de Educatie Fizica si Sport – Universitatea din Bacau, specializarea Kinetoterapie, conform cerintelor sociale zonale, cu domeniile in care activeaza absolventi ai altor facultati de profil din tara si domeniile generice mentionate de WCPT, eligibile pentru pregatirea kinetoterapeutului, am constatat ca exista o perfecta concordanta.
Ca atare, absolventul de kinetoterapie al Universitatii din Bacau poate fi considerat competitiv atat pe piata muncii din Romania, cat si pe piata internationala a muncii. Competitivitatea internationala a fost demonstrata si de faptul ca un procent de 10% din absolventii nostri au primit contracte de lucru, pe profil, in tari europene (indeosebi Italia, Spania, Germania, Anglia, Olanda, Franta) precum si in Statele Unite, Canada, Australia, Emiratele Arabe Unite. La acesti absolventi s-a obtinut echivalarea studiilor in procent de 80- 90 %, pentru restul fiind solicitate diferente.
Am considerat necesara, de asemenea, si analizarea curriculelor unor institutii de profil din Franta si Olanda, avand in vedere lunga traditie de colaborare Socrates/Erasmus, inceputa din anul 1999, bazata pe mobilitati ale studentilor (27 de studenti in perioada 1999 – 2005) si cadrelor didactice. Pana in prezent nu au fost situatii de respingere din cauza unei incompatibilizari a studiilor sau situatii de reprogramare a examenelor din cauza slabei pregatiri a studentilor, pentru nici unul din cei 27 de studenti si au fost semnate contracte de colaborare pana in anul 2007. Deschiderea catre structurile europene si pregatirea oferita de Specializarea de Kinetoterapie a facut posibila si primirea studentilor din Olanda si Franta pentru definitivarea lucrarilor de licenta si pentru efectuarea unor stagii de pregatire practica.
Analiza complexa, pornita de la aspectele prezentate mai sus, este utila, in opinia noastra, pentru design-ul profilului viitorului absolvent de kinetoterapie, din domeniul de licenta Cultura fizica si sport si ar trebui sa se materializeze in stabilirea competentelor acestuia.
Reteaua tematica ENPHE (European Network of Physiotherapy in Higher Education) – Reteaua Europeana pentru Invatamant Superior de Kinetoterapie, una din cele peste 40 de retele fondate de Directoratul pentru Educatie al Comisiei Europene, lucreaza inca din anul1999 la stabilirea standardelor comune educationale in domeniul kinetoterapiei (numita generic „physiotherapy” ). Ele au fost considerate absolut necesare pentru parcurgerea urmatoarei etape: armonizarea curriculelor in cadrul procesului Tuning. Facultatea noastra, respectiv Specializarea de Kinetoterapie, este membra a acestei retele inca din anul 1999 si a lucrat constant, alaturi de profesori din 70 de institutii de profil din Europa, intruniti de 2 ori/an , la elaborarea standardelor educationale si la revizuirea competentelor generice si specifice, oferite prin studiile academice sau de invatamant superior. In acest context, credem ca argumentul alinierii noastre la cerintele Declaratiei de la Bologna este pe deplin justificat si in deplina concordanta cu ultimele recomandari elaborate de MEC (HG nr. 88/2005).
Pana in prezent, s-au structurat urmatoarele tipuri de competente, cu caracter evolutiv si masurabil:
Competente generale – regasite la mai multe categorii de absolventi ai invatamantului superior al caror reper comun este acordarea de servicii catre individ/grup/societate (ex.: capacitate de analiza si sinteza, de a folosi cunostintele teoretice in practica planificarea si managementul timpului, cunostinte teoretice fundamentale in domeniul de studiu, perfectionarea cunostintelor de baza ale profesiei prin practica, comunicare orala si scrisa in limba materna, cunoasterea unei limbi straine, abilitati elementare pentru folosirea calculatorului, etc.);
Competente specifice – care se impun absolventului de kinetoterapie. Prezentam cateva din acestea, asa cum rezulta din consultarile cu absolventii nostri si se regasesc in concluziile la nivel european: intelegerea si explicarea relatiei dintre deficienta fizica, nivelul de performanta motrica, starea de sanatate si starea de bine; identificarea functiilor organismului si a factorilor de mediu care contribuie la realizarea nivelului de miscare; integrarea si aplicarea informatiilor relevante din domeniul bio-medical; integrarea, aplicarea si corelarea informatiilor relevante din domeniul bio- psiho – social; sintetizarea cunostintelor complexe din cadrul diferitelor stiinte in relatie cu capacitatea functionala fizica si participarea individului in mediul sau de viata; aplicarea in mod corect si adecvat etapele interventiei kinetoterapeutice, in stransa colaborare cu individul/ grupul/organizatia/comunitatea, incluzand: observatia, evaluarea, identificarea nevoilor de miscare, formularea scopurilor, planificarea, implementarea interventiei si evaluarea rezultatelor, pentru a facilita participarea activa, conform optiunii acestora; aplica si adapteaza procesul de interventie la posibilitatile pacientului/clientului, la scopul final si conditiile de mediu in care se desfasoara acesta. Lista de competente este mult mai cuprinzatoare insa spatiul acestui articol nu ne permite mentionarea tuturor. Putem observa insa ca formularea lor este clara si concreta, insumarea lor conducand la conturarea unui anumit tip de profil, care nu poate fi dezvoltat printr-un traseu sinuos, general.
Concluzie
In situatia in care curricula pentru domeniul de Cultura fizica si Sport nu incearca sa urmareasca si sa se adapteze la nevoile si caracteristicile profesiilor, formulandu-si ca scop construirea lor pe parcursul celor 3 ani de studiu, riscul de a rata competitivitatea pe piata muncii este foarte ridicat. Consideram ca experienta noastra in domeniul pregatirii absolventilor (1992 – 2005), la care adaugam practica internationala (din care am invatat ca eficienta unui profesionist este cu atat mai mare, cu cat el este mai orientat, coerent si competent, prin programul de invatamant), ne da dreptul sa ne exprimam opinia si sa ne aducem umila contributie la dezvoltarea acestei ramuri a invatamantului superior.
Abstract
This article represent a pleading for understanding of graduate’s education in the field of Physical Culture and Sport, Kinetic therapy Specialization, starting from professional demands. In this context, a first step in designing the graduate’s profile should be to establish the generics and specifics competencies, for those is compulsory to have an objective analysis of society’s transformation and needs for progress. In the author’s opinion, without this step the qualified graduate could not have a professional identity. The need for flexibility on the labor market should be not understand as a delivery from occupational standards. The „opportunities” offered trough a general curricula, which doesn’t mach to these standards, could conduct only a hiatus between educational process and labor market requirements
Bibliografie
Bologna Declaration, June, 1999 www.wcpt.org Declarations of Principle and Position Statements. World Confederation for Physical Therapy (WCPT), 2003 ECTS User’s Guide, 2004
www.wcpt.org Evidence Based Practice – An International Perspective – WCPT, June 2002 Hotararea de Guvern nr. 88/2005
www.enphe.org Minimum Standards for the education of physiotherapists – Project, European Network of Physiotherapy in Higher Education (ENPHE), 2005
sursa: sportscience.ro