Recuperarea prin fiziokinetoterapie a sciaticei

GENERALITATI – definitie, clasificare, date epidemiologice

Este o boala care face parte din reumatismul degenerativ inflamator. Durerea localizata in regiunea lombara ca si cea care iradiaza de-a lungul membrului inferior constituie o referinta extrem de frecventa ce determina incapacitatea de munca cu repercursiuni economice importante.
Sciatica prin hernie discala este cea mai frecventa forma clinica a nevralgiei sciatice.
Ea poate fii de mai multe feluri:
– sciatica discala prelungita;
– sciatica discala hiperalgica;
– sciatica discala paralizanta.
Sciatica nediscala, care la randul ei se poate clasifica in:
– sciatica radiculara nediscala;
– sciatica tronculara;
– sciatica coordonala.


Nevralgia sciatica este o algie radiculara care traduce suferinta unei radacini a nervului sciatic, mult mai rar o atingere a trunchiului nervos propriu-zis. Ea rezulta in majoritatea cazurilor dintr-un conflict discoradicular consecutiv unei hernii intraradiculare la nivelul discului intervertebral L4-L5 sau L5-S1.
Sciatica apare la indivizii adulti intre 25-50 de ani si cu deosebire dupa varsta de 40 de ani.
Sciatica apare mai frecvent la barbati decat la femei ceea ce se poate explica prin faptul ca barbatii sunt mai expusi traumatismelor si surmenajului functional al coloanei.
Sciatica apare mai frecvent la indivizii care sunt supusi prin profesiunea lor, traumatismelor si eforturilor. 62%-65% dintre bolnavii cu sciatica sunt muncitori manuali. Sciatica se intalneste mai mult la partea sanga deoarece, in cursul miscarilor obisnuite dreptacii fac o flexie spre dreapta a coloanei vertebrale, tractiunile cele mai mari fiind suportate de muschii vertebrali si de segmentul lombar din stanga.

ETIOPATOGENIE – cauze, mecanisme, anatomie patologica

Etiopatogenia lombo-sciatica este manifestarea nevralgica cea mai des intalnita. Cunoasterea conditiilor etiologice si a mecanismelor are o deosebita importanta practica atat din punct de vedere al traumatismului curativ cat si al celui profilactic. La copii si adolescenti rezistenta discului intervertebral este considerabila, deoarece nu s-au produs inca alterarile structurale mentionate. Astfel traumatismele sau surmenajul functional al regiunii lombo-sacrate nu pot produce leziuni discale sau disco-radiculare. Batranii nu prezinta de obicei manifestari clinice ale discopatiilor, deoarece sunt mai rar supusi traumatismelor sau eforturilor fizice. La femei in afara de traumatisme si surmenaj functional sciatica poate sa apara ca urmare a modificarilor coloanei lombare suprasolicitata de pilda in obezitatile endocrine dupa sarcini.
in producerea sciaticii rolul hotarator il au doi factori:
– unul mecanic, legat de tulburarile discului intervertebral;
– unul inflamator legat de iritatia radacinilor nervului sciatic prin compresiune discala.
insumarea acestor doi factori da nastere elementului esential al patogeniei sciaticii: conflictul discoradicular.
Cauzele agravante trebuie precizate, durerea poate fii exacerbata de tuse, stranut sau de efortul de defecatie (este posibil in acest caz sa fie vorba de o durere radiculo-nervoasa); in general efortul fizic poate accentua durerea.

CRITERII DE SUStINERE A DIAGNOSTICULUI

a) examenul clinic
in sciatica exista o serie de semen caracteristice legate in general de elongatia nervului sau a radacinilor sale, fie de presiunea trunchiului nervos dureros.
Semnul Laseque este cel mai fidel si mai pretios. Bolnavului, fiind culcat pe spate, cu genunchii intinsi i se ridica calcaiu astfel incat sa produca o flexie a membrului inferior pe bazin. in raport intensitatea fenomenelor inflamatoare radiculare, durerea apare la unghiuri diferite, imediat dupa ridicarea calcaiului, in formele hiperalgice sau la un unghi de 45º, facut de coapsa pe bazin in formele moderate. Uneori in formele de sciatica severa, chiar si ridicarea in aceleasi conditii a membrului sanatos desteapta durerea de partea bolnava. Acest semn este denumit Laseque contralateral.
Semnul coborarii piciorului apare daca bolnavul in decubit dorsal, ridica ambele membre inferioare cu genunchii intinsi, pana incepe durerea. Semnul este pozitiv daca la coborarea membrului sanatos durerea in membrul bolnav se intensifica.
Semnul Ulatkievici apare daca bolnavul, asezat an decubit ventral, executa o extensie maxima a piciorului, ridicand coapsa flectand gamba.
Semnul Leri consta in provocarea durerii prin flexia capului pe trunchi.
Semnul Bonnet consta in producerea durerii prin adductia fortata a coapsei.
Punctele Valleix corespund zonelor unde diferite fascicule ale nervului sciatic incruciseaza planuri dure, astfel incat presiunea acestora provoaca durere. Urmarite descendent intalnim:punctual fesier la extremitatea superioara a incizurii sciatice; punctual trohanterian,in santul ischio-trohanterian; punctul popliteu, in regiunea respectiva; punctul peronier, la gatul peroneului; punctual maleolar peronier pe fata dorsala a maleolei etc.
Daca semnele mentionate pana acum permit un diagnostic clinic de sciatica, examenul clinic mai poate furniza o serie de indicii care sa faca posibila localizarea discului si a radacinilor atinse. Topografia durerii si a tulburarilor de sensibilitate este foarte importanta. Asupra acestui aspect s-a insistat.
Atitudinea coloanei vertebrale poate sa dea detalii importante in afara de limitarea miscarilor de extensie si flexiei a coloanei caracteristice atat sciaticilor L4-L5 cat si acelor L5 si S1. la bolnavul asezat in picioare se poate constata scolioza antalgica. in sciaticile foarte dureroase se constata o pozitie scoliotica in care concavitatea se afla de partea dureroasa. Totodata se poate constata contracture unilaterala a muschilor lobar. Scolioza antalgica caracteristica mai ales sciaticilor L4-L5.
Mersul pe calcaie este imposibil in sciatica L4-L5 ca si miscarea de bataie a tactului cu piciorul pe podea.
Examenul reflexelor arata anumite deosebiri. Astfel reflexele achiliene sunt reduse sau lipsesc in sciaticile L5-S1 in timp ce reflexele rotuliene lipsesc in discopatiile L3-L4. avand insa in vedere raritatea discopatiilor L3-L4 abolirea reflexelor rotuliene impugn cautarea cu grija a unei sciatici simptomatice.
Atrofiile musculare ofera mai rar posibilitatea unei localizari a leziunii. Astfel atrofiile musculare ale muschilor gluteali ai gambei si ai degetului mare se intalnesc mai frecvent L5-S1.

Semne subiective
Simptomul preponderent uneori exclusiv il constituie durerea in regiunea lombara. durerea iradiaza in membrul inferior avand un traiect care depinde de radacina afectata astfel in sciatica L5 durerea intereseaza portiunea posterioara a fesei, fata posterioara a coapsei, fata externa a gambei, partea externa a gleznei, regiunea dorsala a piciorului ajungand uneori pana la haluce.
in caz de sciatica S1, durerea cuprinde partea posterioara a fesei, partea posterioara a coapsei si gambei, tendonul lui Achile, calcaiul si regiunea plantara.
Aceasta topografie a iradierii durerii nu este totdeauna asa de completa astfel incat nu putem sa precizam radacina afectata numai pe baza descierii durerii de catre bolnav.
Bolnavul acuza deseori parestezii (amorteli, furnicaturi) in membrul inferior avand o topografie similara cu cea a durerii; rareori prin interogatoriu aflam ca bolnaviil prezinta si tulburari sfincteriene minore.
in sciatica prin conflict disco-radicular care prezinta situatia cea mai frecventa, durerea se calmeaza prin repaus, in special repaus la pat astfel incat deseori bolnavul se poate odihni in timpul noptii; eforturile si miscarile din timpul zilei, tusea si stranutul maresc intensitatea durerii.

Semne obiective
Examinand bolnavul care se afla in picioare constatam o atitudine antalgica mai ales in cazul sciaticii prin hernia discului L4 – L5, trunchiul fiind inclinat catre partea opusa celei dureroase; se remarca o stergere a lordozei lombare, o scolioza (consecutiva pozitiei antalgice amintite) si contractura unilaterala a musculaturii vertebrale sacrolombare.
Miscarile coloanei vertebrale sunt extrem de dureroase si mai ales flexia anterioara a trunchiului si inclinarea laterala catre partea dureroasa.
Mersul obisnuit de regula nu este afectat in schimb se observa dificultati in mersul pe varfuri (semnul “poantei” sugestiv pentra sciatica S1) sau mersul pe calcai (semnul “talonului” din sciatica L5).
Examinand bolnavul in decubit dorsal se constata prezenta semnului Laseque (ridicarea membrului inferior intins provoaca o durere vie a coapsei si a gambei); prin aceasta manevra se realizeaza o elongatie a nervului sciatic. Pentru a realiza aceasta elongatie prin manevre mai putin cunoscute (in scopul evitarii unei participari subiective) se practica manevra Laseque inversata; dupa ce am fixat in rectitudine cele doua membre inferioare pe planul patului se cere bolnavului sa treaca in pozitie sezand; in caz de sciatica reala miscarea este net limitata de durere.

Manevra Brogard si testul Flepping servesc aceluiasi obiectiv.
in cazul testului Flepping bolnavul este asezat pe marginea patului cu membrele inferioare atarnand, iar gamba se extinde fata de coapsa; in caz de sciatica, aceasta manevra provoaca o durere violenta si rasturnarea coloanei catre spate. Se realizeaza de asemenea studiul sensibilitatii la nivelul membrelor inferioare; se constata o hipoestezie (scaderea sensibilitatii cutanate) superficiala mai ales pe regiunea dorsala a piciorului si pe fata externa a gambei in sciatica L5; hipoestezia “in sa” este sugestiva pentru compresia cozii de cal.
in sciatica L5 la examenul obiectiv se constata un deficit motor al extensorului halucelui si a muschilor lojii anteroexterne; in sciatica S1 se observa mai rar un deficit al muschilor lojii posterioare a gambei (flexori plantari). Refexul Achilian poate fi diminuat sau abolit in sciatica S1.
Examinand bolnaviil in decubit ventral se poate evidentia semnul “soneriei” (DE SE ZE): presiunea spatiului paravertebral corespunzator discului patologic (L4 – L5 sau L5 – S1) declanseaza o durere vie, analoga celei de care sufera spontan bolnaviil; se constata uneori hipotrofie musculara succedand unui deficit motor prelungit.
in cazul examenului obiectiv al bolnavului cu sciatica nu trebuie omise tuseele pelviene (vaginal si rectal) acestea putand depista o tumoare a micului bazin ce poate fi responsabila de nevralgia sciatica.

b) investigatii paraclinice
• Examen radiologic
Examenul radiologic este examenul paraclinic cel mai important. in mod obisnuit se efectueaza radiografii de fata si de profil ale coloanei lombare.
Acestea evidentiaza:
– rectitudinea coloanei lombare, cu stergerea lordozei fiziologice (pe cliseu de profil);
– scolioza antalgica;
– pensarea discului lezat L4 – L5 sau L5 – S1 (pot fi pensari lombare laterale sau posterioare) si torsiunea coloanei lombare. Exista sciatica cu examen radiologic normal (faza incipienta). Mielografia cu substanta de contrast hidrosolubila precizeaza mai exact felul si sediul herniei discale.

Examen de laborator
Examenele efectuate in mod obisnuit sunt: hemoleucograma, V.S.H., electroforeza; ele sunt normale in cazul unui bolnav cu nevralgie determinata de un proces degenerativ al coloanei lombare.
Studiul metabolismului fosfocalcic si dozarea fosfatazei alcaline sunt utile ori de cate ori constatam o rarefiere a tesutului osos (osteoporoza, osteomalacie); dozarea acidului uric, introdermoreactia la tuberculina, testele serologice pentru Brucala, testele de depistare a factorului reumatoid, electromiografia pot fi de asemenea utile.
– examen clinic
– examen radiologic
– examene paraclinice
in primul rand nevralgia sciatica trebuie diferentiata de:
1. un sindrom dureros al soldului;
2. o arterita;
3. o flebita a membrelor inferioare.
Pentru un diagnostic corect trebuie sa se tina seama de:
– un examen clinic corect;
– examenul radiologic;
– plus alte investigatii ale coloanei vertebrale.

EVOLUTIE si PROGNOSTIC

Folosind mijloacele terapeutice actuale in cea mai mare parte din cazuri disparitia durerilor apare intre 2 saptamani si o luna. De obicei dupa aceasta perioada persista parestezii care pot sa dureze 3-4 luni. Intensitatea durerilor si a contracturilor musculare este legata in mod obisnuit de formele cu evolutie mai prelungita. Aceeasi mentiune se poate face pentru sciaticile care apar la indivizii mai tineri.
Unele forme dureroase se dovedesc rebele la tratament sau numai in mod trecator sensibile. Dintre aceste cazuri se remarca formele de sciatica cu nevrita sau sciatica paralizanta.

TRATAMENT

1. Tratament profilactic
Masurile profilactice urmaresc intarirea aparatului musculo-ligamentar, calirea organismului, marirea rezistentei la eforturi si evitarea factorilor patogeni.
Conditiile de munca sunt deosebit de importante astfel incat trebuie evitate traumatismele, eforturile exagerate, solicitarea fara rost a coloanei lombare (ridicarea de jos a unor obiecte grele, cu genuchii intinsi), expunerea indelungata la frig etc.
in cazurile in care unii bolnavi de sciatica, prin natura profesiunii lor, articulatia lombo-sacrata este mult solicitata, se recomanda schimbarea profesiunii.
Lombostatul este de un real folos, mai ales la bolnavii care au devieri ale coloanei lombare, ca urmare a dezvoltarii adipoase si a slabirii chingii musculare abdominale.

2. Tratament igieno – dietetic
Acesta se compune dintr-un regim alimentar cu proteine de calitatea I (carne, branza, oua, lapte).
Va avea minimum 3 mese pe zi, dar aici se va avea grija la repartizarea meselor in functie de tratamentul balnear.
Se va evita o alimentatie hipercalorica (glucide in exces) exista risc de supraponderalitate tinand seama de faptul ca un pacient, in mod brusc, este obligat sa pastreze repaus la pat.
in acest regim va intra si o alimentatie desodata din cauza antiinflamatoarelor de tip cortizon si indometacin, care retin ionii de sodiu si implicit apa.
Cum de regula boala respectiva se asociaza cu anemia, se recomanda un tratament antianemic. Tot aici se mai poate recomanda un tratament de tonifiere generala cu polivitamine de tipul:
– vitamina B (tractul nervos);
– vitamina E (refacerea musculara);
– vitamina C.

3. Tratament medicamentos
Se recomanda medicamente analgezice (pentru cuparea durerii) si antiinflamatorii:
– aspirina;
– indometacin;
– fenilbutazona;
– ibuprofen;
– infiltratii paravertebrale, epidurale sau peridurale cu hidrocortizon si xilina; in formele hiperalgice folosim cure scurte (7-10 zile) de prednison (grija la alimentatia desodata).
Se mai recomanda:
– medicamente decontracturante;
– clorzoxazon 750 mg/zi;
– mydocalm 750 mg/zi;
– diazepam 10 – 15 mg/zi.
Sunt utile in prima parte a episodului dureros cand contractura musculara antalgica mentine pozitia vicioasa.

4. Tratament ortopedico-chirurgical
Repaus pe un plan dur (pat tare) timp de 15 – 20 de zile, tractiuni si manipulari vertebrale, lombostat.
Nu constituie un tratament de rutina al sciaticii prin hernie de disc, el este rezervat numai unor forme clinice particulare:
– sciatica paralizanta (in acest caz interventia chirurgicala pentru a fi eficace, trebuie realizata de urgenta);
– sciatica prelungita si sciatica hiperalgica ce nu raspund la un tratament medical corect si perseverent.
Tratarnentul sciaticii nediscale este constituit din tratamentul afectiunii cauzale: Morbul Pott, boala Hodkin, neoplasm de prostata.

Obiectivele tratamentului balneofizioterapeutice sunt:
– reducerea durerii;
– decontracturare musculara;
– recuperarea functionala a membrului inferior;
– prevenirea regidivelor.

tratamentul prin hidro-termoterapie (tehnica, efecte)

HIDROTERAPIA
1) Baia la temperatura de indiferenta
Temperatura apei este de 34 – 35°, bolnavul este invitat in cada; durata este de la 10- 15 minute.
Mod de actiune:
– presiunea hidrostatica;
– usor factor termic.
Baia la temperatura de indiferenta are o actiune calmanta.
2) Baia calda simpla
Se executa intr-o cada BFT cu apa la 36 – 37°C si cu durata de 15 – 30 minute.
Mod de actiune:
– factorul termic;
– presiunea hidroterapica a apei. Are o actiune sedativa generala.
3) Baia kinetoterapeutica
Este o baie calda, se efectueaza intr-o cada sub forma de trefla, care se umple 3/4 cu apa la temperatura 35 – 37 – 38°C.
Bolnavul este asezat in baie si lasat 5 minute linistit dupa care tehnicianul executa sub apa miscari in articulatiile bolnavului timp de 5 minute. Pacientul este lasat in repaus, dupa care este invitat sa execute singur miscarile imprimate de tehnician.
Durata bai: 20 — 30 minute.
Mod de actiune:
– factorul termic;
– factorul mecanic.
Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculaturii, care se produce sub influenta apei calde si pierderii greutatii corpului conform legii lui Arhimede.
4) Dusul-masaj
Este o baie calda cu apa la temperatura de 36°C.
Se executa rnasajul asupra regiunii lombo-sacro-fesiere si masajul membrului inferior.
Durata bai depinde de durata masajului efectuat.
Mod de actiune:
– factorul terrnic;
– factorul mecanic.
5) Baile ascendente fierbinti complete
Se umple cada cu apa la temperatura de 35°C. Bolnavul este asezat in cada in asa fel incat sa i se acopere umerii. Se creste temperatura apei din minut in minut, prin adaugare de apa fierbinte. Temperatura apei poate ajunge la 41 – 43°C, iar a bolnavului la 39°C. Durata baii este de 30-35 de minute.
Mod de actiune: baia hiperterma provoaca o vasodilatatie tegumentara importanta, care duce la supraincalzirea organismului.
6) Baia cu iod
Se face cu apa la temperatura 35 – 37°C si are durata de 10 – 20 minute. Se foloseste iodura de potasiu sau sarea de Bazna, de la 250 g (baie partiala) pana la 1 kg (baie generala), amestecata in parti egale cu sarea de bucatarie.
Mod de actiune:
Iodul micsoreaza vascozitatea sangelui provocand vasodilalatie si scazand tensiunea arteriala, mareste puterea de aparare a organismului, determina reactii locale la nivelul tesuturilor si organelor, contribuind la reducerea fenomenelor inflamatorii.
7) Baile de mait, tarate de grau si amidon
Maitul, taratele de grau si amidonul sunt rele conducatoare de caldura, asa incat, datorita slabei termoconductibilitati mentin temperatura apei un timp mai indelungat si au o actiume emolienta asupra pielii.
8) Baile cu plante medicinale
Aceste bai au actiune sedativa. Actiunea baii de mustar este revulsivanta, cu efect excitant asupra tegumentului.
9) Masajul cu feonul
Proiectarea aerului cald furnizat de generatoare pe regiunea indicata. Se poare asocia cu masaj.
10) Dusul masaj
Reprezinta aplicarea mai multor dusuri rozeta cu apa la temperatura de 36 – 40°C asociat cu masaj. Este o procedura partiala. Durata masajului este de 8 – 15 minute.
Dusul masaj produce o hiperemie importanta cu un insemnat efect rezorbtiv si de tonifiere prin actiunea combinata a masajului cu factorul termic.
11) Dusul subacval
Consta in aplicarea sub apa a unui dus sul de mare presiune si cu o temperatura a apei mai ridicata ca cea din cada cu 1 – 2°C. Distanta dintre dusul sul si regiunea de aplicat este de 5 – 10 cm.
Durata procedurii este de 5 – 10 minute.
Efectul este asemanator cu efectul dusului rnasaj, dar mai intens.

12) impachetarea umeda inferioara
Este impachetarea de la ombilic in jos, cu bratele si truchiul acoperite cu un cearceaf umed. in cazul in care dorim sa obtinem o incalzire mai rapida si mai importanta, impachetarea poate fi asociata cu aplicatii cu sticle de apa calda, asezate intre cele 2 portiuni a!e paturii, de o parte si de alta a coapselor.
Actiunea impachetarii umede are loc in trei faze:
– faza initiala de excitare;
– faza de calmare;
– faza hipertermica.
impachetarea umeda de durata medie 40 – 50 minute are efect calmant.

TERMOTERAPIA
1. impachetarea cu parafina
Consta in aplicarea pe zona interesata a unei cantitati de parafina la o temperatura mai ridicata. Pentru picioare se utilizeaza pensularea cu parafina si baile de parafina lichida, in care plutesc bucati de parafina uscata. Se scoate piciorul asteptandu-se solidificarea parafinei. Manevra se repeta de 2 – 3 ori.
Actiunea impachetarilor cu parafina:
Parafina provoaca o supraincalzire profunda si uniforma a tesuturilor, pielea se incalzeste la 38 – 40°C provocand o transpiratie locala abundenta. La desfacerea parafinei se evidentiaza hiperemia produsa. Dupa irnpachetare se aplica o procedura de racire.
2. impachetarea cu namol
Consta in aplicarea namolului la o temperatura de 38 – 40°C pe o anumita regiune. Durata unei sedinte este de 20 — 40 minute.
Actiunea: namolul are mai multe efecte:
– efect mecanic, producand excitatia pielii datorita micilor particule componente;
– efect fizic, temperatura corpului creste cu 2 – 3°C;
– efect chimic prin rezorbtia unor substante biologic active prin piele din namol.
Namolul activeaza producerea de histamina in piele. in impachetarea cu namol apare o transpiratie abundenta, cu eliminari crescute de acid uric (produs de deseu al metabolismului proteic).
in timpul impachetarii cu namol sunt mobilizate depozitele sangvine, producandu-se intensificarea circulatiei in anumite teritorii.
3. Baile de lumina
Cele complete se realizeaza partial sau in jumatatea inferioara in dulapuri de lemn cu becuri, iar cele partiale in dispozitive adaptate.
Durata bailor este de 5 – 20 minute si dupa terminarea lor se face o procedura de racire.
Caldura radianta produsa de baile de lumina e mai penetranta decat cea de abur sau aer cald, iar transpiratia incepe mai devreme.
Baile de lumina scad tensiunea arteriala prin vasodilatatia produsa treptat.

4. Baile de soare si nisip
Ele utilizeaza spectrul solar complet. Expunerea la soare se face cu precautie, 2-3 minute pentru fiecare parte a corpului, cantitatea se creste treptat in zilele urmatoare. Dupa baile de soare se indica o procedura rece.
5. Cataplasmele
Constau in aplicarea in scop terapeutic a diverselor substante, la temperaturi variate asura diferitelor regiuni ale corpului.
Ele actioneaza prin factorul termic. Cataplasmele calde se folosesc pentru efectul lor hiperemiant si rezorbiv, precum si pentru actiunea antispastica si antialgica. La cataplasmele cu plante medicinale se mai adauga si efectul chimic.

tratamentul prin electroterapie (tehnica, efecte)

Curentul galvanic
Galvanizarea este un mijloc clasic si fidel de sedare a durerilor nevralgice. Se indica galvanizari longitudinale descendente ale membrului inferior, cu electrodul pozitiv lombar si negativ plantar, sau galvanizari ascendente pe membrul inferior contralateral de 10 -15 A, 1O – 15 minute. Electrodul pozitiv are o actiune sedativa locala, ca si curentii descendenti si curenti ascendenti aplicati contralateral duc la o crestere a pragului de sensibilitate.
Galvanizarea poate sa utilizeze concomitent si introducerea de ioni cu actiune antalgica (ionoforeza transversala cu novocaina, aconidina sau revulsiv cu histamina).

Curentul diadinamic
Curentii diadinamici se prescriu in aplicatii transversale sau longitudinale: o perioada lunga, de 4 minute (are efect sedativ), difazat fix 4 minute ambele, 1 data pe zi. Se recomanda 10—14 sedinte.

Curentul Trabert
Sunt curentii cu impulsuri de fregventa 140 Hz, impuls 2 ms, pauza 5 ms la care tot catodul este electrodul activ antalgic. Durata tratamentului este de 15-20 minute, cu cresterea treptata a intensitatii. Se repeta o data, de doua ori pe zi.
Atat curentul diadinamic, cat si curentul Trabert determina o puternica senzatie, cu aspect vibrator, o excitatie a mecanoreceptorilor tesuturilor de sub electrozi. Efectele antalgice se explica tocmai prin aceasta senzatie.

A. Curentii de medie frecventa
Efectul analgetic al curentilor de medie frecventa se obtine utilizand mai ales frecventele de 10.000 Hz si forma modulata de scurta perioada la 200 modulatii pe secunda, pe care eventual le reduce pe parcursul sedintei.
Ca forma particulara de aplicare a curentiilor de medie frecventa este interferenta in profunzimea tesuturilor a doi curenti sinusoidali de medie frecventa care realizeaza prin interferenta un curent de joasa frecventa. Se inconjoara articulatia cu patru electrozi ai aparatului utilizandu-se in general, ca formula antalgica: manual 100/ps – 5 minute, spectru 0-100/ps – 10minute, manual 100/ps – 5 minute.
Utilizarea curentilor de medie frecventa ca procedura antalgica apare mai ales in cazurile in care pielea prezinta o sensibilitate deosebita nu ar suporta aplicarea curentilor de joasa frecventa.

B. Curentii de inalta frecventa
Curentii de inalta frecventa sunt curenti alternativi, a caror frecventa este in medie mai mare de 500.000 oscilatii pe secunda, a caror limita inferioara este de 100.000 Hz, iar limita superioara de 300.000.000 Hz.
Se utilizeaza in practica:
a. undele scurte
Cu electrozi de sticla sau flexibili, cu doi electrozi sau cu un electrod (monod), dozand dupa dorinta intensitatea efectului caloric, de la senzatia de caldura puternica (doza IV) la subsenzatia termica (doza I sau dozele reci), in functie de starea locala articulara. Cu cat procesul inflamator articular este mai intens, cu atat doza de ultrascurte va fi mai redusa (dozele I – II). Durata tratamentului este variabila pana la 15 – 20 minute.
b. undele decimetrice si microundele
Sunt emise de un dipol sub forma unui fascicul de unde electromagnetice (ca la radar) directionat spre zona de tratat. Sunt metode radiante cu care putem incalzi tesuturile pe profunzimi variabile in functie de tipul emitatorului, de distanta acestuia de tegument, de doza, de durata tratamentului.
c. ultrasunetul
Aplicarea indirecta a curentul de inalta frecventa prin transformarea acestuia in oscilatii mecanice prin vibratiile unui cristal piezoelectric. Ultrasunetul determina efect caloric dar si o excitatie vibratorie, care actioneaza asupra proprioreceptorilor si curentii de joasa frecventa. Utilizam doze reduse (0,4-0,8 W/cm2), in functie de zona tratata, asociind si efectul de sonoforeza (unguent cu Hidrocortizon si eventual si alte antiinflamatorii). Durata este intre 3 – 10 minute.

tratamentul prin masaj

– efectele fiziologice
Efecte locale
1. Actiune sedativa asupra:
– durerilor de tip nevralgic;
– durerilor musculare si articulare.
Actiunea sedativa se obtine prin manevre usoare, lente care stimuleaza repetat extraceptorii si proprioceptorii existenti.
2. Actiunea hiperemianta locala se manifesta prin incalzirea si inrosirea tegumentului asupra caruia se exercita masajul aceasta actiime se exercita prin manevre mai energice care comprima alternativ vasele sangvine.
3. indepartarea lichidelor de staza cu accelerarea proceselor de resorbtie in zona masata. Masajul permite inlaturarea lichidelor de staza. Acest efect este benefic la persoane cu insuficienta venoasa periferica si apare dupa manevre profunde care conduc lichidul de staza de la periferie spre centru.

Efecte generale
Cresterea metabolismului bazal stimuleaza functiile aparatului respirator si circulator, influenteaza favorabil starea generala a organismului, imbunatateste somnul, indeparteaza oboseala musculara.
Toate aceste efecte generale se explica prin actiunea masajului asupra pielii care este un organ bine vascularizat si mai ales bogat inervat.

Efectele fiziologice
Cea mai importanta actiune fiziologica a masajului este reprezentata de mecanismul reflex asupra organelor interne. Aceasta se explica prin stimulii care pleaca prin exteroceptori si proprioceptori, care simt de diferite intensitati pe cale aferenta catre SNC, iar de acolo pe cale aferenta, ajung la organele interne in suferinta. Toate actiunile care se petrec la exteriorul corpului ajung si la distanta (la organele interae). Fiecare organ se manifesta prin senzatii dureroase pe tegument, deci fiecarui organ ii corespunde la exterior o zona cutanata reflexogena sau metamerica, care trebuie cunoscuta de maseur pentru a sti sa actioneze cu manevre specifice pentru organele interae.
Un alt mecanism al masajului este actiunea mecanica produsa de manevrele mai dure ca framantarea: contratimpul, mangaluirea, rulatul, ciupitul, tapotamentul care se face transversal pe fibrele musculare ceea ce duce la tonifierea musculaturii, imbunatatirea functiei si fortei musculare care participa la miscarea intr-o articulatie.
Prin aceasta actiune mecanica, lichidele interstitiale in exces din muschi, se resorb in sange pentru a fi eliminate de organele excretoare; imbunatateste activitatea circulatiei sangelui care duce la mutatia elementelor anatomice din intreg organismul si odata cu aceasta reducerea activitatii inimii.

– descrierea anatomica
– Este formata din:
– coloana vertebrala lombara, care are cinci vertebre;
– coloana vertebrala sacrala, formata tot din cinci vertebre;
– regiunea coccigiana formata din 4-5 vertebre rudimentare formand osul coccis.
Osul sacru se articuleaza cu osul coxal format din ilion, ischion si pubis, formand bazinul.
Muschii care acopera aceasta regiune sunt: masa comuna spinala din care deriva marii dorsali, psoasul iliac, patratul lombar, muschii fesieri (micul, marele si mijlociul fesier).
Inervatia: nervii sacrali, nervii rusinosi, nervul sciatic.
Sciaticul este cel mai lung si cel mai mare nerv din organism. El porneste din plexul sacrat si este format din a 5 – a radacina lombara si din radacinile sacrate 1, 2, 3. Acestea se unesc in bazin, ies prin gaura sciatica si patrund pe fata posterioara a coapsei, impartindu-se in regiunea poplitee in sciaticii poplitei (externi si interni).
Nervii centurii pelviene sunt: nervul gemen inferior, nervul pisiform, nervul fesier superior si inferior.
Aceasta regiune este irigata de ramura lombara a aortei abdominale, vena cava inferioara, vena iliaca comuna, vena iliaca lombara, vena sacrala laterala.

? tehnica masajului
Masajul incepe cu netezirea cu palmele intinse, pornind de la partea inferioara a feselor pe muschii paravertebrali, lombari si sacrali pana la regiunea dorsala. A doua directie a acestei neteziri este: pe muschii fesieri, muschii dintati facand terminatia D12.
Urmatoarele forme ale netezirii sunt:
• netezirea pe coloana cu 2 degete departate de la coccis la T12;
• netezirea cu policele pe traiectul coccis – santul superior al muschilor fesieri – creasta iliaca
• netezirea pieptene pe muschii fesieri;
• netezirea specifica zonei lombare este netezirea romb, care se executa pornind de la coccis – santul superior al fesierilor pana la creasta iliaca, ajungem la coastele false mulandu-le cu palma si tragand catre coloana vertebrala, iar la T12 rasucim mainile la 170° muland iar coastele false iar de la creasta iliaca tragem palma pe santul superior al muschilor fesieri pana la coccis.
Prin efectul ei sedativ netezirea pregateste organismul pentru manevrele urmatoare ea fiind de asemenea o manevra de intercalare.
Cea de a doua manevra este framantarea. Framantarea cu o mana, se executa pe 2 – 3 straturi, mai intai pe partea opusa, incepand de la partea inferioara a muschilor fesieri – pe paravertebrali pana la regiunea dorsala. Framantarea cu 2 maini si contratimpul se executa pe aceleasi directii.
Geluirea se face cu doua degete departate pe coloana, pornind de la coccis pana la T12. Alta directie a geluirii: cu doua degete apropiate pornind de la coccis – santul superior al muschilor fesieri pana la creasta iliaca.
Frictiunea este cea mai importanta manevra a regiunii si se face pe coloana cu 2 degete departate pe directia coccis – T12, avand grija sa insistam la gaurile sacrale unde-si are originea nervul sciatic. Alta forma a frictiunii se executa cu 2 degete apropiate pornind de la coccis pe santul superior al muschilor fesieri pana la creasta iliaca. Deoarece muschii fesieri sunt foarte dezvoltati in aceasta regiune se executa frictiuni cu pumnul.
Tapotamentul nu se executa in nevralgia sciatica. Vibratia se executa pe toata suprafata musculara pornind de la partea inferioara a muschilor fesieri, pe paravertebrali pana la regiunea dorsala.
Masajul se termina cu netezirea cu toate formele ei.

Descrierea anatomica a coapsei
in regiunea coapsei avem doar osul femur.
Muschii care acopera aceasta regiune sunt:
– muschii flexori (flecteaza coapsa pe bazin): muschiul cvadriceps, muschiul croitor, muschiul pectineu in partea proximala sub triunghiul lui Scarpa;
– muschii coapsei posterioare (extensori): dreptul intern, extern, semitendinosul, semimembranosul, obturatorul intern si extern;
– muschii adductori: muschii graselis, muschii rusinosi;
– muschii abductori: tensorul fascia lata.
Cel mai important nerv este nervul femurocutanat.
Principalele vase de sange:
– vena safena;
– artera femurala.

Tehnica masajului in aceasta regiune
Vom incepe masajul cu partea posterioara a coapsei. Executam netezirea cu ambele palme pornind de la spatiul popliteu si urcand pana la partea superioara a feselor facand terminatia catre creasta iliaca si osul sacru. Netezirea pieptene se face pe muschii fesieri si pe muschii coapsei posterioare mai ales cand musculatura este flasca.
Framantarea se face in 2 – 3 straturi pe toata masa musculara a coapsei posterioare si pe muschiul fascia lata asezat lateral. Framantarea se face cu o mana, cu 2 maini si contratimpul se executa pe aceeasi directie si anume: pornim de la spatiul popliteu si iircam pana la partea superioara a muschilor fesieri.
Geluirea se face pe santurile intramusculare ale muschilor posteriori cat si pe lateral.
Daca musculatura este flasca se poate executa si ciupitul.
Frictiunea se face pe santurile intramusculare cu deget peste deget si pe plica fesiera dupa ce, in prealabil, facem netezirea cu partea cubitala a degetelor.
Tapotamentul se face cu toate formele (caus, pumn, partea cubitala a degetelor) pe toata masa musculara.
Executam vibratia cu palma intreaga pe toata suprafata musculara.
incheiem masajul cu toate formele netezirii.
Urmeaza masajul coapsei posterioare si masajul muschilor adductori.
Efluerajul se efectueaza cu fata palmara a mainii pomind de la articulatia genunchiului si finalizandu-1 la creasta iliaca si plica inghinala.
Netezirea pieptene se executa pe muschiul cvadriceps si pe tensorul fascia lata.
Framantarea se executa cu o mana, doua si contratimp, muschii interesati fiind cu ai fetei anterioare ai coapsei, abductorii (pe fata extern) si adductorii (pe fata interna). Manevra se executa in 3 – 4 straturi functie de suprafata interesata.
Geluirea se executa pe santurile intramusculare ale cvadricepsului si croitoralui cat si pe abductori si adductori.
Frictiunea intereseaza aceleasi directii ca si geluirea diferenta fiind ca frictiunea se executa deget peste deget.
Tapotamentul il efectuam pe toata suprafata musculara sub cele trei forme ale sale.
Pentru relaxare musculara se efectueaza cu fata palmara usoare vibratii.
in final aplicam neteziri, la inceput mai energic avand grija sa scadem ritmul treptat.

? mobilizarea articulatiilor (kinetoterapia)
O forma speciala a kinetoterapiei este hidrokinetoterapia care se executa in bazine speciale. Aceasta metoda se bazeaza pe efectele apei calde: sedarea durerilor, relaxarea musculara, cresterea compliantei tesuturilor moi, a distensibilitatii acestora.
Durata unei sedinte de hidrokinetoterapie este foarte variabila de la 10 – 15 minute pana la o ora. Exercitiile fizice executate in cadrul acestei metode au la baza aceleasi telinici ca si cele executate in aer, tinand insa seama de principiile si avantajele oferite de mediul acvatic.
inainte de sedinta de kinetoterapie se recomanda “incalzirea musculara” prin diverse proceduri de termoterapie, iar dupa sedinta aplicam masaj sau dus – masaj.
Pentru asuplizarea trunchiului inferior prin exercitii de remobilizare a coloanei vertebrale lombare, basculari ale bazinului, intinderea musculaturii paravertebrale ale muschiului psoas – iliac, cel mai frecvent se utilizeaza programul Williams.
Prima faza:
– decubit dorsal, flexia – extensia genunchilor;
– decubit dorsal, se trage cu mainile un genunchi la piept pana se atinge genunchiul cu fruntea, apoi celalalt genunchi;
– ca si in exercitiul anterior, dar simultan cu ambii genunchi;
– decubit dorsal cu mainile sub cap; se trage un genunchi cat mai mult spre piept, apoi celalalt, apoi ambii concomitent;
– decubit dorsal cu bratele ridicate la verticala, pe langa cap, genunchii flectati la 90°, talpile pe pat. Din aceasta pozitie se impinge lomba spre pat, se contracta abdominalii si se basculeaza sacrul spre inainte. Se revine apoi se repeta de mai multe ori in sezand pe scaun, cu genunchii mult departati, se flexeaza trunchiul anterior, astfel ca mainile sa atinga solul sub scaun. Se mentine aceasta pozitie timp de 4 – 5 secunde, se revine si se repeta de mai multe ori.
Fiecare exercitiu se repeta de 5 ori pe sedinta si se fac 2-3 sedinte zilnic.

Faza a doua:
– decubit dorsal cu genunchii flexati, talpile pe pat, se apleaca ambii genunchi (lipiti) spre dreapta si spre stanga, pana ating suprafata patului;
– decubit dorsal, se ridica alternativ calcaiul si se aseaza pe genunchiul opus si din aceasta pozitie se abduce coapsa pana atinge suprafata patului;
– decubit dorsal, se ridica alternativ fiecare membru inferior cu genunchiul extins;
– din ortostatism, genoflexiuni cu mainile sprijinite pe spatarul unui scaun, spatele se mentine perfect drept, calcaiele lipite pe sol;
– pozitia de “cavaler servant”, corpul aplecat spre inainte si sprijin cu mainile pe sol; se intinde genunchiul de sprijin executand si o balansare care intinde muschiul psoas – iliac.

Kinetoterapia
Tot in acest program se asociaza si o serie de exercitii din pozitia atarnat:
– cu spatele la spalier, mainile deasupra capului, prinde cu ambele maini bara si se executa:
a. ridicarea genunchilor la piept;
b. rotarea truchiului stanga/dreapta cu genunchii flexati;
c. bascularea stanga/dreapta a membrelor inferioare intinse (ca un pendul);
d. semisuspendare (soldurile si genunchii flexati la 90°, sprijin si pe picioare) se fac basculari inainte si inapoi si in lateral ale bazinului;
e. cu fata la spalier, mainile prind bara si se executa:
– redresarea bazinului;
– pendularea bazinului.
f. cu picioarele pe bara se executa cifozari repetate ale coloanei vertebrale lombare.
Scopul tonificarii musculaturii abdominale si a celei extensoare lombara este ca, in ortostatism, trunchiul inferior sa realizeze o pozitie neutra a pelvisului si sa creeze o presiune abdominala care sa fie capabila sa preia o parte din presiunea la care sunt supuse discurile intervertebrale lombare inferioare. Obtinerea unei pozitii neutre, delordozante, tine de intinderea musculaturii extensoare lombare) paravertebrale si psoas – iliacul), dar si tonificarea abdominalilor (care trag in sus pubele) si a fesierilor mari (care trag in jos fata posterioara a bazinului).
Exercitiul 1. Din decubit dorsal cu genunchii flexati la 90°, talpile pe pat. Se incearca impingerea cu forta a genunchilor in sus in timp ce kinetoterapeutul se opune miscarii, tot timpul lomba ramanand in contact cu patul. Este exercitiul care determina cea mai buna contractie a musculaturii lombare si abdominale.
Exercitiul 2. Aceeasi pozitie de plecare, ridica capul, umerii si trunchiul, bratele intinse anterior, pana cand palmele ajung deasupra genunchilor. Se revine si se repeta. Tonifica selectiv muschii abdominali.
Exercitiul 3. Din pozitie de cvadrupedie pentru corectarea lordozei lombare, se suge puternic peretele abdominal si se mentine 5 secunde. Se relaxeaza si se repeta. Tonifica selectiv transferul abdominal.
Exercitiul 4. Se desfasoara in patru timpi, din decubit dorsal cu genunchii flectati la 90° si talpile pe pat:
– se duce lomba in jos, presand planul patului. Asistentul controleaza plasand o mana sub lomba bolnavului;
– se basculeaza sacrul si coccisul in sus, lomba ramanand insa presata pe pat; se contracta izometric fesierii mari;
– se ridica capul-trunchiul cu bratele intinse spre coapse;
– in maini un cordon elastic dur de care se trage inspre lateral (mainile cu palmele in sus).
Exercitiul 5. Decubit dorsal, genunchii flectati la 90°, lipiti unul de altul, bolnavul incearca sa-i duca lateral spre planul patului. La excursia maxima a miscarii se opune rezistenta din partea terapeutului, realizandu-se astfel izometria.
Exercitiul 6. Aceeasi pozitie de plecare, bolnavul isi trage cu forta genunchii la piept, iar kinetoterapeutul se opune.
Exercitiul 7. Decubit dorsal cu membrele inferioare intinse (se mentine activ pozitia delordozanta). Terapeutul incearca sa ridice ambele membre inferioare, dar bolnavul se opune.
Exercitiul 8. Decubit lateral cu coapsele usor flectate. Terapeutul cu o mana impinge inainte pelvisul si cu cealalta trage inapoi umarul. Bolnavul se opune acestor forte. Imediat, fara pauza, terapeutul inverseaza prizele (umar posterior si pelvis anterior) si pacientul se relaxeaza.
Exercitiul 9. Executarea “podului” din decubit dorsal cu genunchii flectati, sprijin pe umeri-spate si picioare, se ridica bazinul si lomba (fara sa se lordozeze coloana), kinetoterapeutul se opune apasand pe crestele iliace. Astfel se tonifica musculatura extensoare lombara.
Exercitiul 10. Din pozitia “pod”, bolnavul incearca o rotare a bazinului la care terapeutul opune rezistenta spre sfarsitul cursei miscarii. Se alterneaza stanga/dreapta.
Exercitiul 11. Din aceeasi pozitie se face translatarea laterala a bazinului la care, spre sfarsitul cursei miscarii terapeutul opune rezistenta.
Exercitiul 12. Din ortostatism, langa o masa, pacientul se sprijina usor de ea si face o usoara flexie din solduri mentinand coloana lombara delordozanta; kinetoterapeutul cu o mana pe scapula si cu cealalta anterior, pe creasta iliaca opusa, impinge, respectiv trage indarat. Bolnavul se opune acestor forte. Se schimba apoi pozitia mainilor.
Cele mai importante exercitii in gimnastica medicala sunt exercitiile izometrice.
Alte exercitii indicate in nevralgia sciatica sunt exercitiile executate la:
– covorul rulant;
– bicicleta ergometrica;
– spalier.

Terapia Ocupationala

Este o metoda de reeducare activa care completeaza kinetoterapia folosind diverse activitati adaptate la tipul de deficiente motorii ale individului cu scop recreativ si terapeutic, ajutand bolnavul sa folosesca mai bine muschii ramasi indemni si recuperand functia celor afectati de boala, contribuind astfel la readaptarea functionala la gesturile vietii curente.
Prin aceasta terapie se evita pasivitatea in care se fixeaza bolnavul spitalizat pe perioade mai lungi, trezindu-i interesul pentru diverse miscari utile si contribuind astfel la readaptarea functionala la efort.
Principalele efecte pe care le urmarim prin aplicarea terapiei ocupationale sunt:
– mobilizarea unor articulatii si cresterea amplitudinii lor;
– dezvoltarea fortei musculare;
– restabilirea echilibrului psihic.
Bolnavul poate executa unele exercitii cum ar fi:
– urcatul si coboratul scarilor;
– masina de cusut;
– roata olarului;
– saritul cu coarda;
– mersul pe plan inclinat;
– mersul pe teren accidentat.
Se mai pot include si unele activitati sportive:
– unele jocuri cu mingea;
– patinajul;
– hochei.
Rezultatele depind de gradul de stabilizare a evolutiei bolii si de incadrarea rationala a ergoterapiei in complexele de recuperare si readaptare functionala.
tratamentul balneologic (ape minerale, namoluri)

in perioada de remisiune completa, dupa trecerea completa sau aproape completa a nevralgiei, bolnavul poate beneficia de tratament balneo-fizical in statiuni profilate pe tratamentul afectiunilor aparatului locomotor (Felix, Eforie Nord, Mangalia, Techirghiol etc.), unde asocierea factorilor naturali (apa minerala, namol terapeutic, climatul) este benefica si, impreuna cu programele de kinetoterapie adecvate, vor asigura prevenirea recidivelor.
Se indica namolo-terapie sub forma de impachetari fierbinti pe lombe si membrul inferior (la 40 – 42°C, timp de 20 minute), baile acvatoterme sarate sau sulfuroase calde, in alternativa o zi baie, o zi namol.
Se indica vertebroterapie, mai ales elongatii sub apa.
Statiunile balneare cu profil de reumatologie dispun de ape minerale foarte variate:
– ape aeratoterme (“1 Mai”, Victoria);
– ape sarate concentrate (Sovata, Ocna Sibiului, Amara, Eforie, Techirghiol);
– ape sarate iodurate (Govora, Bazna);
– ape sarate sulfuroase (Herculane, Govora, Calimanesti, Olanesti);
– namoluri terapeutice de toate categoriile (de turba, sapropelice, slicuri). sursa: topmasaj.ro