Definitie – Din considerente clinice, tonusul muscular poate fi definit ca o rezistenta la miscari pasive a unui membru. Tonusul muscular depinde de gradul de contractie musculara si de proprietatile mecanice ale muschiului si tesutului conjunctiv. Gradul contractiei musculare depinde la randul sau de activitatea neuronilor cornului anterior, care este guvernata de mecanismele spinale si supraspinale. Tonusul muscular este evaluat prin observarea pozitiei extremitatilor in repaos, prin palparea muschilor, si in special prin determinarea rezistentei la intindere si miscari pasive. Dereglarile posturale pot rezulta din acitivitatea crescuta a anumitor grupuri musculare cauzata de tulburarea functiilor reflexe, cum este cazul posturii hemiplegice tipice – flexia membrului superior si extensia membrului inferior ipsilateral – la multi pacienti cu un AVC. Pentru evaluarea rezistentei la miscari pasive, pacientul este rugat sa se relaxeze in timp ce fiecare membru este examinat prin miscarea pasiva, imprimandu-i intregul spectru de miscari depline de care este capabil cu viteze diferite si estimand daca forta necesara este mai mare sau mai mica.
Hipertonia
Pot fi distinse doua tipuri de hipertonie
* Spasticitatea – Spasticitatea consta in cresterea tonusului muscular care afecteaza diferite grupuri musculare in masura diferita. In maini, tonusul este crescut intr-o masura mai mare in muschii flexori decat cei extensori; in membrele inferioare, tonusul este crescut intr-o masura mai mare in muschii extensori decat in cei flexori. Mai mult, rezistenta muschilor afectati nu este aceeasi pe intreaga durata a miscarilor pasive dar tinde sa fie mult mai pronuntata la initierea miscarilor pasive, dupa care diminueaza odata cu continuarea miscarii (fenomenul lamei de briceag). Cresterea tonusului muscular este dependenta de velocitate (viteza miscarii), astfel ca miscarile pasive cu o velocitate crescuta – insa nu cele cu o viteza mai mica – pot fi intimpinate cu o rezistenta crescuta. Spasticitatea este cauzata de leziunea neuronului motor superior, cum ar fi accidentul vascular cerebral care implica cortexul motor suplimentar sau tractul corticospinal. Totusi, spasticitatea poate sa nu fie evidenta pe parcursul a catorva zile dupa debutul leziunii acute.
* Rigiditatea – Rigiditatea este determinata de cresterea rezistentei la miscari pasive care este independenta de directia miscarii membrului, adica aceasta afecteaza grupurile musculare agoniste si antagoniste intr-o masura egala. Ca urmare hipertonusul rezultat este constant pe intreaga durata a miscarii. In scopuri descriptive au fost propusi termenii “rigiditate plastica”, “de ceara”, “in tub de plumb”. Termenul “rigiditate in roata dintata” este utilizat pentru a descrie rigiditatea sacadata, cu intreruperi, care probabil este datorata suprapunerii tremorului. In general, rigiditatea, atat cea plastica cat si in roata dintata, indica afectarea sistemului extrapiramidal si este datorata leziunii ganglionolor bazali (boala Parkinson).
Hipotonia(flaciditate)
Hipotonia este caracterizata printr-o flaciditate excesiva – o reducere a rezistentei la miscari pasive. In membrele hipotonice este frecvent posibil de a hiperextinde membrele, iar bosele musculare pot aparea aplatizate si mult mai moi la palpare decat de obicei. Ca regula hipotonia ne vorbeste despre afectarea neuronului motor inferior. Totusi, aceasta poat aparea si in afectarea musculara primara, lezarea caii aferente (senzitive) a arcului reflex, maladiile cerebelare si in unele patologii extrapiramidale asa ca maladia Huntington, la fel ca si in stadiul acut al leziunilor piramidale.
Paratonia
Unii pacienti dau impresia de incapacitate de a se relaxa si vor incerca sa miste sau sa opuna rezistenta in timpul miscarilor pasive ale membrului de catre examinator, in ciuda instructiunilor contrare. In cazurile mai avansate, se poate observa rigiditate in timpul miscarilor pasive rapide a membrelor si normotonie in timpul miscarilor mai lente. Aceste fenomen – paratonia – apare in special la pacientii cu patologii a lobului frontal sau cerebrale difuze.
sursa: neurologie.ucoz.com