Periartrita scapulohumerala (PSH) – Tendinita degenerativa

PSH este un sindrom clinic caracterizat prin durere, redoare articulara si impotenta functionala, determinat de procese patologice localizate la umar si care afecteaza structurile periarticulare – ligamente, capsula articulara, tendoane, bursa si muschi. Afectarea articulara propriu-zisa este la nivelul articulatiilor acromioclaviculara si sternoclaviculara, la subiectii activi de ambe sexe, cu incidenta maxima la cei peste 40 de ani. Dupa scoala medicala engleza PSH are 6 forme clinico-anatomo-functionale:

1.  – sindromul de impingere (impingement syndrome)
2.  – sindromul supraspinosului (tendinita degenerativa)
3.  – tendinita bicipitala
4.  – tendinita calcifianta si bursita
5.  – capsulita adeziva
6. – umarul pseudoparalitic

Tendinita degenerativa sau sindromul supraspinosului, cel mai afectat muschi dintre cei care formeaza mansonul rotatorilor, apare frecvent la barbati peste 50 ani, mai ales pentru anumite profesii: sportivi, tâmplari, pictori, sudori.

 

La diabetici si alcoolici, rol important au ischemia si leziunile trofice asociate. Simptomele clinice devin manifeste dupa un traumatism local sau o solicitare excesiva. Durerea este localizata de obicei in profunzimea umarului, accentuata nocturn. Mobilitatea este afectata pe toate axele de miscare, accentuat pe cea de abductie. Evolutia este cronica (peste 3 luni) si poate determina hipotrofie musculara cu scaderea fortei musculare. La palpare apare durere extrema sub acromion, la 1-2 cm de marea tuberozitate. Radiografia umarului este normala la cei cu tendinita recenta sau poate evidentia chisturi, osteoscleroza, osteofite, calcificari in cazurile cu evolutie cronica. Ecografia mio-entezo-osteo-articulara confirma diagnosticul. Tratamentul este similar cu cel al sindromului de impingement.

 

Capsulita retractila apare la peste 50 de ani, mai mult la sexul feminin, cu inflamatie cronica  a capsulei glenohumerale cu evolutie spre fibroza, capsula articulara ingrosându-se si aderând la capul humeral. Clinic, are debut cu dureri moderate ale umarului, cu exacerbari nocturne, cu redoare si limitare progresiva a miscarilor. in timp, durerea dispare aproape complet, dar mobilitatea este abolita total. Evolutia este lunga, peste 9 luni. La examinare se constata limitarea miscarilor active si pasive, predominant pe abductia si rotatia externa. Radiografia umarului este initial normala, apoi apare osteoporoza la nivelul capului humeral si diminuarea spatiului articular. Examenul RMN deceleaza leziuni ale tesuturilor moi. Umarul trebuie mobilizat precoce, iar kinetoterapia are ca obiectiv principal recuperarea mobilitatii, prin abordarea structurilor necontractile ale umarului (capsula, ligamente, bursa, tendoane) si, separat, prin abordarea structurilor contractile musculare. Fizioterapia consta in termoterapie, electroterapie analgetica si decontracturanta (curenti diadinamici, interferentiali, curent galvanic), masaj troficizant, ultrasonoforeza, unde scurte, laserterapie, hidrokinetoterapie.

Umarul pseudoparalitic poate fi considerat stadiul tardiv al sindromului de impingement. Mansonul rotatorilor e format din tendoanele muschilor supraspinos, subspinos, subscapular si rotund mic. La tineri, ruptura mansonului este posttraumatica, la vârstnici, degenerativa. Prin diminuarea vascularizatiei apare ischemia, care conduce la tulburari trofice locale, scazând rezistenta si favorizând ruptura la traumatisme sau solicitari articulare minore. Ruptura poate fi totala sau partiala, tabloul clinic, paraclinic si tratamentul fiind similare cu cele expuse la sindromul de impingere.

sursa: saptamanamedicala.ro