Lombosacralgia, lombosciatica (dureri de spate) Aceasta denumire desemneaza durerea lombara inferioara (low back pain) de cauza mecanica, generata de suferinta atat a tesuturilor moi lombare, cat si a structurilor vertebrale (disc, ligamente intracanaliculare, articulatii vertebrale posterioare, pediculi vertebrali) afectate intr-un proces degenerativ.
Sub raport clinic, includem: durerea lombosacrata izolata, durerea lombosacrata cu algii referite pe membrul inferior, cat si durerea lombosacrata cu algie iradiata, radiculara.
Kinetoterapia este orientata – atat ca obiectiv, cat si ca mijloace tehnice – de starea clinica a pacientului. Diferentiem astfel patru perioade :
Perioada acuta, caracterizata prin dureri intense lombosacrate, cu sau fara iradiere; bolnavul nu-si poate calma durerile nici in decubit, prezinta contractura lombara, cu sau fara blocada.
Perioada subacuta, in care durerile din decubit au disparut, bolnavul se poate misca in pat fara dureri, se poate deplasa prin camera, poate sa stea pe un scaun un timp mai mult sau mai putin limitat, durerea fiind suportabila daca nu-si mobilizeaza coloana.
Perioada cronica permite pacientului sa-si mobilizeze coloana, durerile fiind moderate, astfel incat nu-l mai forteaza sa adopteautoblocarea lombara ; in ortostatism si mers durerile pot aparea dupa o perioada mai lunga de timp ; pot persista contracturi paravertebrale.
Perioada de remisiune completa, intre perioadele de boala evidentiate clinic, considerand cauza lombosacralgiei mecanice ca « nevindecabila », potential putandu-se deci repeta oricand puseul dureros.
Fiecare dintre aceste perioade are schemele ei proprii de kinetoterapie.
Scheme de kinetoterapie aplicabile in perioada acuta
Obiectivele acestei perioade sunt urmatoarele : reechilibrarea SNV, relaxarea generala, scaderea iritatieiradiculare sau a nervului sinuvertebral, relaxarea musculaturii lombare dureroase.
A. Reechilibrarea SNV este necesara la majoritatea acestor bolnavi, ei prezentand o hipersimpaticotonie care se rasfrange asupra ritmului cardiac si a tensiunii arteriale (tahicardie, TA crescuta). Se urmareste cresterea tonusului vagal.
In afara de medicatia corespunzatoare, se indica :
– Postura de decubit ventral, cu o perna relativ mai dura sub abdomen (care comprima plexul celiac)si destul de mare, care sa cifozeze lomba ; daca postura aceasta nu este suportata, se va incerca decubitul lateral “in cos de pusca”, presand cu mainile perna asezata pe epigastru.
– Patul inclinat in usor Trendelenburg (pentru excitarea sinusului carotidian).
– “Mangaierea” blanda (nu masaj!) a musculaturii paravertebrale.
– Caldura neutra in zona lombara
B. Relaxarea generala este indicata pentru scaderea starii de tensiune psihica determinata de durere si care, prin ea insasi, scade pragul la durere, ca si pentru decontracturarea generala, inclusiv a musculaturii paravertebrale. Se utilizeaza metoda de relaxare Jacobson, sau, mai simplu, exercitii de respiratie profunda, cu expiratie prelungitasi mai zgomotoasa. Pacientul se concentreaza numai asupra miscarilor respiratorii.
C. Scaderea iritatiei radiculare sau a nervului sinuvertebral, cand exista un proces patologic la nivel vertebralintracanalicular, prin :
1. Adoptarea unor posturi antalgice :
• Decubit dorsal, cu capul si umerii ridicati pe o perna, genunchii flectati cu un sul sub ei, picioarele sprijinindu-se pe talpi
• Decubit lateral “in cos de pusca”
• Decubit dorsal, cu soldurile si genunchii la 90 de grade, gambele sprijinindu-se de un scaunel sau o cutie
• Oricare alta postura, oricat ar parea de bizara, in care pacientul simte o neta ameliorare a fenomenelor algice
2. Tractiuni vertebrale continue la pat, cu cadru special sau improvizand tractiunea pe bazin cu o centura lata, de la care cablul este tractionat prin scripete. Contrarezistenta este data de corpul pacientului, patul fiind in Trendelenburg ; este de preferat ca CF si G sa fie in unghi drept si gambele in sprijin pe un scaunel.
3. Imobilizare in “pat gipsat Williams”, care realizeaza o postura asemanatoare celei descrise mai sus.
D. Relaxarea contracturii musculaturii lombare, care declanseaza prin ea insasi durerea, realizand cercul vicios: contractie musculara voluntara de aparare -> tulburari circulatorii musculare locale -> acumulare de metaboliti acizi -> durere -> contractura involuntara -> tulburari circulatorii musculare -> acumulare de metaboliti acizi -> durere, etc.
Metodologia cea mai bunapentru obtinerea relaxarii muscularelombare inferioare, cu reducerea concomitenta a lombosacralgiei, este aplicarea exercitiului de facilitare “tine-relaxeaza” (“hold-relax”) modificat. Rezistenta care se aplica va fi moderata spre minima. Contractia este urmata de relaxarea muschilor activati. Se repeta.Abordarea grupelor musculare se face de la distantaspre zona afectata, adica de la “abord indirect spre abord direct”. Se utilizeaza pozitiile finale ale diagonalelor Kabat pentru membre in scopul influentarii musculaturii trunchiului. Diagonalelor membrelor superioare vor influenta musculatura abdominala superioara si cea extensoare superioara a trunchiului. Diagonalelor membrelor inferioare vor influenta musculatura inferioara abdominala si pe cea a trunchiului. Aceste exercitii se pot considera ca exercitii disto-proximale.
Sa presupunem ca pacientul are o contractura dureroasa lombarastanga :
a) Se incepe cu membrele de pe partea dreapta, determinand astfel o activitate musculara pe hemitrunchiul drept. Din decubit dorsal :
• Schema D2E : MS dr. (diagonala a doua de extensie a membrului superior drept)cu cotul intins: contrarezistenta kinetoterapeutului pentru izometrie se aplica la pozitia finala (musculatura scurtata) – priza in palma, priza pe brat.
Aceasta schema activeaza musculatura abdominala superioara dreapta.
• Schema D1E : M1 dr. Cu genunchiul extins: priza sub treimea inferioaraa coapsei si sub genunchi , priza pe planta in jumatatea anterioara; contrarezistenta, la pozitia finala.
Scheme de kinetoterapie aplicabile in perioada subacuta
A. Relaxarea musculaturii contracturate pentru a permite mobilizarea libera a trunchiului, care implica :
– Continuarea, cu rezistenta mai crescuta, a izometriei in cadrul metodei “tine-relaxeaza” prin schemele de mai sus.
B. Asuplizarea trunchiului inferior prin exercitii de remobilizare a coloanei lombare, basculari de bazin, intinderea musculaturii paravertebrale si psoasiliacului.
Exercitiul 1 : – Decubit dorsal : se flecteaza si se extind genunchii
Exercitiul 2 : – Decubit dorsal : se trage cu mainile un genunchi la piept, incercand atingerea lui cu fruntea ; se procedeaza apoi la fel cu celalalt genunchi.
Exercitiul 3 : – Ca la exercitiul 2, dar concomitent cu ambii genunchi.
Exercitiul 4 : – Decubit dorsal, cu mainile sub cap : se trage un genunchi la piept cat mai mult, apoi celalalt, apoi ambii concomitent.
Exercitiul 5 : – Decubit dorsal, cu bratele ridicate pe langa cap in sus, genunchii flectati la 90 de grade, talpile pe pat ; se revine, apoi se repeta.
Scheme de kinetoterapie aplicabile in perioada cronica
Acestea au doua obiective principale: continuarea asuplizarii lombare si tonifierea musculaturii slabe.
Exercitiul 1: – Decubit dorsal, cu genunchii flectati: se impnge lomba spre pat, se basculeaza in sus sacrul (lomba ramane mereu in contact cu patul), se contracta peretele abdominal.
Exercitiul 2: – In ortostatism, la perete, taloalele la 25 –30 cm de acesta: se aplica sacrul si lomba pe perete; se apropie treptat calcaiele de perete, mentinad contactul lombei cu acesta.
Exercitiul 3: – Decubit dorsal: se executa bicicleta, cu pelvisul mult basculat inainte.
kinetikvision.com