Leziuni degenerative ale articulatiei coxo-femurale

Reumatismul degenerativ, de tip artrozic, intereseaza foarte adesea « articulatia  „coxo-femurala”, care prin functia sa de sustinere este mult solicitata are patologie  bogata, cum ar fi: malformatii, afectiuni in perioada de crestere si osificare, afectiuni inflamatorii de diferite etiologii, afectiuni ale articulatiilor care fac parte din complexul acestui organ de sustinere a corpului si de miscare.

Privind faptele din punct de vedere al reumatologilor cu profil  ortopedico-chirurgical, putem sistematiza urmatoarele situatii:

a)        malformatii si afectiuni congenitale  modificand profilul anatomic si functional  al soldului( coxa-varum si coxa-valgum) displazia congenitala a soldului, etc;

b)        osteocondrite, epifizite, epifizioliza, tulburari de crestere;

c)         afectiuni inflamatorii stabiliztae sau vindecate prin procese  de distructie, uzura si sechele dupa traumatisme;

d)        coxartroze esentiale , fara o cauza  evidenta care la  pacientii mai in varsta  pot fi considerate ca procese de uzura.

Din punct de vedere  anatomoclinic  sunt luate  in considerare 3 etape  cu importanta  in ceea ce  priveste  stabilirea atitudinii terapeutice:

  1. modificarile patologice congenitale sau castigate, fara  leziuni la nivelul  articulatiilor;
  2. aparitia leziunilor minime –  stadiul preartrozic descris cu leziuni  posibil reversibile;
  3. modificari anatomice cu repercusiuni asupra functiei  articulare  caracteristice pentru stadiul  de artroza coxo-femurala, cu expresie radiologica bine  definita.

In criza dureroasa a coxopatiilor se recomanda : repausul  la pat, medicatia analgetica si decontracturanta, masaje usoare decontracturante, curenti diadinamici. Dupa ameliorarea partiala a durerilor si contracturilor musculare,  asociem  baile  kinetoterapeutice  si dusul  subacval. Aplicam cu prudenta  kinetoterapia la pat ( gimnastica posturala, exercitii izometrice  apoi usoare  mobilizari  active  ajutate) si  exercitii  cu sketting-urile( flexii – extensii  pe plan orizontal  si abductii – adductii  pe plan orizontal, apoi  pe plan usor inclinat).

Dupa aceasta  etapa pregatitoare care dureaza 1 – 3 saptamani, bolnavul se va deplasa la sala de kinetoterapie  sprijinindu-se in baston, cadru sau carje  si stand cat mai  putin in picioare. Inainte de fiecare sedinta de kinetoterapie aplicam  termoterapie usoara si masaj. Trebuiesc evitate exercitiile cu „incarcare „ – greutatea corpului  in ortostatism reprezinta  un element  de agravare. Se vor efectua  deci exercitii  in decubit.

Initial vom  aplica intai  program de gimnastica izometrica si apoi izotonica( axat pe dezechilibre musculare testate) se va  limita la sectorul  de amplitudine liber,  utilizand metoda reducerii greutatii membrului respectiv( prin suspensia la grilajul  instalatiei de scripeti – scripetoterapie  sau prin imersiune) si evitand mobilizarea in sectoarele extreme  ale cursei articulare. Mobilizari active in  raport cu  posibilitatile  functionale ale bolnavului, evitand mobilizarile pasive, intempestive .

Planul de recuperare va acorda o atentie deosebita  reducerii  contracturilor  unor grupe musculare, cat si combaterii hipotoniei  si  atrofiei altor grupe musculare care  agraveaza dezechilibrul dintre  ogonisti si antagonisti si se opune sinergiei  functionale armonioase artromusculare. O  alta atentie deosebita  o acordam recuperarii functionale a  cvadricepsului  crural  si a  fesierilor( mai ales  cel mijlociu).

Cand durerile s-au redus actionam  mai energic pentru cresterea fortei  unor grupe  musculare si marirea amplitudinii  articulare, introducand in tratament exercitiile contra unor rezistente progresive( la masa si cusca  de scripetoterapie)  si de asemenea  continuarea exercitiilor  la bicicleta ergometrica.

Pentru a nu se agrava  prfilaxia  coxopatiilor se recomanda  urmatoarele:

–               evitarea ortostatismului prelungit, a mersului pe distante mari  si teren accidentat si urcarea frecventa a  scarilor;

–               evitarea ridicarii de greutati;

–               evitarea cresterii in greutate( respectarea tratamentelor  de obezitate, tulburari endocrino-metabolice si a tulburarilor  circulatorii de la nivelul membrelor inferioare;

–               pentru  coxopatiile acute, evitarea sederii indelungate pe scaun sau fotolii, ceea ce  ar favoriza redoarea coxofemuralei in flexie;

–               sprijinirea in baston este utila pentru  largirea bazei de sustinere, preluarea  unei parti  din greutatea corporala exercitata pe soldul bolnav  in timpul mersului, suplinirea insuficientei fesierului mijlociu  si evitarea  accentuarii contracturii dureroase a adductorilor;

–               indicam  folosirea bastonului in special in coxartrozele polare superioare, in coxartrozele cu tendinta la pozitii vicioase sau atitudini  vicioase, sau cuosteonecroze aseptice ale capului  femural asociate.

Program  de kinetoterapie activa, pe grupe de exercitii:

A.Exercitii pentru flexorii  soldului:

-ex.1- decubit dorsal cu membrele inferioare pe  un plan ridicat se executa flexii  ale soldului  si genunchiului alternativ, apoi cu ambele membrele inferioare;

-ex.2- din decubit dorsal cu genunchii  flectati sau extinsi  se efectueaza ridicari ale trunchiului pana l a pozitia sezand cu genunchii flectati;

-ex.3- din patrupedie  se flecteaza soldul  si genunchiul  astfel incat fruntea ajunge  la genunchi;

-ex.4- din ortostatism se flecteaza  soldul  si genunchiul  trecand o minge pe sub coapse;

-ex.5- din atarnat(spalier) se flecteaza  soldul si genunchiul cat mai sus;

-ex.6- din sezand se ridica membrele inferioare  cu genunchii in extensie  astfel inact se poate trece  o minge  pe sub genunchi;

– exercitii cu contrarezistenta manuala se pot efectua  prin presiuni executate de kinetoterapeut pe fata dorsala  a piciorului care este flectat dorasl si peste cvadriceps, sau cu  contrarezistenta prin atasarea unei greutati pe picior( sac  nisip);

– o puternica contrarezistenta  la flexia soldului  se poate oferi prin gravitatie  in ortostatism atunci cand genunchiul este intins.

B.Exercitii  pentru extensorii soldului:

-ex.1- din decubit ventral ridicare unui membru inferior cu genunchiul extins;

-ex.2- din decubit dorsal cu genunchii flectati  se fac ridicari  ale bazinului;

-ex.3- din pozitia incovoiat se efctueaza ridicari ale trunchiului;

-ex.4- din pozitia ghemuit se fac treceri  repetate la pozitia  ortostatica;

-ex.5- din decubit ventral  cu membrele inferioare pe masa si trunchiul  in afara mesei  se  fac repetate ridicari ale trunchiului;

-ex.6- sub bara  cu mainile  prinzand ferm  bara  se executa  ridicari  ale trunchiului cu genunchiul si soldul efectat.

– exercitii cu contrarezistenta se pot efectua din pozitia  de decubit  prin presiuni  asupra talpii piciorului( care  este flectat plantar) si asupra genunchilor sau  cu ajutorul greutatilor  atasate  de scripeti – scripetoterapie.

C.Exercitii pentru abductori:

-ex.1- din decubit sau  dintr-o pozitie  suspendat efectueaza indepartarea  in abductie a membrelor inferioare;

-ex.2- din ortostatism  cu membrul inferior pe un plan mai inalt se efectueaza „scurtari” si „alungiri” ale membrului inferior opus;

-ex.3- caderea laterala si ricarea unui membru inferior;

-ex.4- cu mainile  prinzand bara spalierului si cu membrele inferioare sprijite  pe  bara spalierului se departeaza in  abductie un membru inferior si  membrul superior de aceeasi parte( pozitia de „stea”);

– exercitii  cu contrarezistenta  se pot efectua prin presiuni aplicate de kinetoterapeut, care  se opun la miscarea de  abductie  sau cu greutati fixate la patul  de scripetoterapie, bolnavul  fiind in decubit dorsal sau decubit ventral( rezistenta este  aranjata  orizontal).

D.Exercitii pentru adductori:

-ex.1- din decubit, incrucisarea membrelor inferioare cu soldul flectat si  genunchiul  intins;

-ex.2- din pozitia suspendat, ridicarea membrelor inferioare in timp  ce o minge sau un sac  de nisip sunt tinute intre  picioare sau intre genunchi;

-ex.3- cu un membru inferior sprijinit  pe un suport se executa o fandare laterala  cu membrul inferior opus  sprijinit pe sol;

-ex.4- exercitii  cu contrarezitenta se por realiza  cu ajutorul  greutatilor  si scripetilor  din decubit  ventral, dorsal  lateral  si suspendat.

E. Exercitii pentru rotatorii  interni – rotatia interna  este efectuata de aceeasi muschi  care realizeaza abductia, de aceea exercitiile in care lucreaza  abductorii se pot folosi si pentru tonifierea rotatorilor interni:

-ex.1- din pozitia sezand rotatia inauntru a picioarelor  cu genunchii fixati;

-ex.2- sezand pe sol  cu mainile sprijinite lateral pe sol  si genunchii intinsi se executa rotari  inauntru a  picioarelor;

-ex.3- din ortostatism sau sprijin  pe unul din membrele inferioare, celalalt  se roteaza inauntru;

-ex.4- exercitiile  cu contrarezistenta  manuala se pot efectua din decubit cu genunchii  in  extensie, mainile fiind plasate peste muschii adductori sau din pozitia sezand( pe un scaun inalt)  opunand rezistenta cu o mana pe partea piciorului, iar cu cealalta pe partea interna a genunchiului.

F.Exercitii pentru rotatorii externi:

-ex.1- din pozitia  asezat „turceste”, genunchii sunt presati lateral spre sol;

-ex.2- din pozitia sezand membrele inferioare  sunt rotate in afara;

-ex.3-  din decubit  cu picioarele flectate dorsal, calcaiele  sunt aduse inauntru pana ce marginea laterala a picioarelor ajunge pe sol;

-ex.4- cu contrarezistenta se efectueaza de obicei ca cele pentru  adductori( adductorii sunt in acelasi timp si rotatori externi) – din pozitia inalta coapsele se adduc  contrarezistenta  opusa pe marginea interna a piciorului; din decubit  dorsal se opune resistenta la rotatia in afara a membrelor inferioare presand in fata laterala a coapsei.

Pentru exersarea muschilor care actioneaza la nivel coxo-femuralelor sunt proprii o serie de activitati  si jocuri sportive ca de exemplu:

–               pentru extensori –  mersul, marsul, alergatul in special in panta, sariturile, innotul si ridicarea  greutatilor medii;

–               pentru flexori – alergarea  cu flexionare  din genunchi, saritul coardei, urcatul pe munte, etc.;

–               pentru abductori – innotul brasse, marsul, alergarea, etc.;

–               pentru adductori –  calaritul, innotul, patinajul cu patine  cu rotile  si schiul.

Hidrokinetoterapia  este o metoda indispensabila de recuperare  functionala  a coxopatiilor. Cele mai utilizate  metode:

–               ex.1- pacientul in decubit dorsal in coltul  bazinului  cu bratele  sprijinte de bara, cu capul sustinut de o perna pneumatica, efectueaza  miscari  de pedalaj in apa in timpul unei expiratii  lente, apoi intoarcerea  la pozitia initiala  in timpul  inspiratiei( 5 – 6  repetari);

–               ex.2- adductia  membrelor inferioare in apa cu expiratie, intoarcerea la pozitia initiala  cu inspir(10 repetari);

–               ex.3- ridicarea alternativa a unei  gambe( cu genunchii in extensie)  deasupra  apei( 5 – 6 repetari);

–               ex.4- flexia genunchilor, apoi  a copasei  pe bazin  cu  expiratie, intoarcere la pozitia  initiala, cu inspiratie( 10 repetari);

–               ex.5- efectuari  de cercuri cu membrele inferioare, in afara  apei( 5-6 repetari);

–               ex.6- abductia membrelor inferioare ridicarea in afara apei, apoi  adductia lor  cu expiratie, intoarcerea la pozitia initaial cu inspiratie( 5-6 repetari);

–               ex.7- pedalaj in apa  cu expiratie lenta, intoarcerea  la pozitia initiala  de inspiratie( 5-6 repetari);

–               ex.8- flexia genunchilor, rotatia bazinului  si extensia membrelor inferioare  de-a lungul  zidului bazinului  expirand ; intoarcerea la pozitia initiala inspirand( acelasi exercitiu de partea opusa – 10 repetitii);

–               ex.9- miscari  ale membrelor inferioare ca la innot stilul brasse( abductia  coapselor  cu genunchii indoiti  si picioarele  lipite, apoi  extensia  brusca a  genunchilor, mentinand abductia  membrelor inferioare, apoi adductia membrelor inferioare in  extensie)  in expiratie  si intoarcerea la pozitia initiala( 10 repetari);

–               ex.10- un membru inferior se fixeaza  cu o chinga la bara in timp ce celalalt( cu  genunchiul in extensie)  se executa abductia  si apoi  circumductie  intr-un sens si in celalalt( 5-6 repetari). Aceleasi  exercitii pentru membrul inferior opus;

–               ex.11- pozitia verticala sprijinit  cu spatele de peretele bazinului , suspendat  prin maini cu bratele in carlig  efectuand flexii ale membrelor inferioare expirand, intoarcere in pozitia initiala  inspirand( 5-6 repetari).

In finalul  recuperarii – exercitii  de „reeducare a mersului „:

–               ex.1-  in ortostatism, cu mainile sprijinite de rampa-       sprijinire  unipodala , miscari de  abductie, de extensie de  circumductie;

–               ex.2- in decubit dorsal( cu membrul inferior sanatos fixat cu o chinga  la bara) efectueaza abductii active  cu contrarezistenta manuala;

–               ex.3- exercitii de suirea  si coborarea unor trepte( in imersiune)  cu sprijin lateral, bilateral sau fara sprijin;

–               ex.4- asezat pe scaun(in imersiune) – exercitii active  cu contrarezistenta pentru  cvadriceps.

Biliografie:

Stroiescu I,Gizela Drafta;Recuperarea functionala  in practicareumatologica-Ed  Medicala 1979.

Sbenghe T;Recuperarea medicala a sechelelor posttraumatice ale membrelor-Ed.Medicala 1981

autor Mihai: Lucas, kinetoterapeut

sursa: vindeca-te.ro