Informatii generale Kinetoterapia este astazi indreptata tot mai mult spre metoda managment-ului de caz si coordonarea acestor eforturi printr-o activitate prefesionala de team multidisciplinar pentru indeplinirea cu succes a obiectivelor planului de intreventie personalizata.
Asistarea copilului cu risc si a familiei se realizeaza pana la momentul in care nivelul achizitiilor si a progreselor copilului satisface obiectivele planului de interventie.
Kinetoterapia foloseste toata gama de mijloace pentru a fi in folosul copilului si familiie. O atentie speciala este alocata functiei stato-kinetice a aparatului locomotor.
Kinetoterapia, componenta a medicinii fizice, se defineste ca terapia prin miscare efectuata prin programe de recuperare medicala, care urmaresc refacerea functiilor diminuate sau cresterea nivelului functional al membrelor in diferite afectiuni.
Totodata, kinetoterapia este o forma de tratament care plecand de la programe de exercitii fizice statice si dimanice poate fi folosita in programele terapeutice de prevenire, vindecare si recuperare.
Organismul uman Indivizii sunt considerati sisteme vii in care se mentin legaturi stranse intre componentele fizice, psihice, sociale, in interactiunea lor cu mediul. Acest sistem este format din 3 subsisteme independente:
1. Subsistemul reprezentat de vointa individului;
2. Subsistemul reprezentat de obiceiurile individului;
3. Subsistemul reprezentat de performantele persoanei.
Aceste subsisteme interactioneaza si influenteaza comportamentul persoanei in mediul familiar, profesional, cultural, social si cel fizic.
Handicapul apare atunci cand unul sau mai multe subsisteme prezinta o disfunctie. In urma acestei apar perturbatii ale relatiei cu mediul ceea ce determinta sentimentul dependentei, impotentei, neputintei, ineficientei etc.
Situatia de handicap apare ca urmare a corelatiei dintre deficienta sistemelor organice, scaderea capacitatilot fizice sau psihice si obstacolele ce se intalnesc in mediul de viata la persoanei. Treptat deficienta antreneaza o incapacitate la nivel motric, fizic, mental, senzorial sau mixt.
Factori de risc Factori de risc care duc la aparitia tulburarilor in crestere si dezvoltare:
* malnutritie pre-natala;
* expunere prenatala la alcool;
* nastere prematura;
* neglijare fizica si sociala;
* abuz fizic.
Factori care afecteaza dezvoltarea:
* ereditarea;
* ingrijinarea prenatala;
* factori de mediu: conservanti, poluanti, vaccinuri etc;
* disfunctii ale sistemului imunitar.
Alti factori care afecteaza dezvoltarea:
* varsta mamei;
* mediul de viata al copilului (familia biologica, asistenta maternala, institutii de ocrotire etc.);
* abuz fizic/sexual/emotional;
* calitatea ingrijirii de acasa, din institutii;
* probleme de sanatate;
* lipsa de stimulare adecvata din punct de vedere al dezvoltarii;
* intarzieri in dezvoltarea motrica si a limbajului (lipsa aparitiei limbajului pana la varsta de 2 ani necesita consult de specialitate);
* diferente culturale, deprivare senzoriala:
* tulburari de atasament;
* cazuri de ADHD;
* sindrom alcoolic fetal (FAE);
* probleme de separare, pierdere;
* tulburari de alimentatie sau somn.
Factori care ar trebui sa altereze parintii si specialistii:
* tonus scazut;
* boala sau sindrom Down;
* nu se rostogoleste la 3-4 luni;
* nu se ridica in asezat la 6-7 luni;
* nu se taraste sau nu merge de-a buselea, patrupedie etc;
* nu se ridica in tarc singur la 7-9 luni;
* nu foloseste un membru superior de la nastere;
* diferite forme de paralizie cerebrala (forma spastica, ataxica) sau sub forma de denumire de ESI (encefalopatie sechelara infantila), IMC (infirmitatea motorie cerebrala);
* boala Litlie (forma ca: tetrapareza piramidala, hemipareza, parapareza);
* un copil care tremura sau are miscari involuntare: leziuni extrapiramidale – cerebeloase;
* forme de hidrocefalie, meningocelul etc.
* forme de microcefalie;
* leziuni de torticolis spasmodic.
Copilul cu risc In controlul motor al unei persoane pot aparea momente de neatentie intre comportamentul motor intentional si cel realizat, ceea ce inseamna ca s-a strecurat o eroare undeva, pe caile controlului motor.
Exista mai multe forme de apatirie a acestei erori:
* selectarea gresita a strategiei de miscare;
* selectarea corecta de programe, dar utilizarea inadecvata a parametrilor;
* aparitia erorii in selectarea programelor, engramelor necesare acestiunii.
Toate acestea pot fi cauzate de diferite afectiuni prenatale sau postnatale postraumatice sau ale Sistemului Nervos Central.
Aceste erori sunt evaluate de Sistemul Nervos Central si sunt stocate in memoria experientelor acumulate. Deficientele controlului motor creeaza scheme de miscare noi (engrame), dar gresite. In anumite situatii se formeaza programe adaptative, temporare dar care se pot permanentiza daca nu intervenim la timp.
Un exemplu concludent il constituie postura gresita in timpul zilei la gradinita, scoala, in timpul jocului, etc dupa care apar tensiuni musculare, dezechilibrare musculara, contractari.
Alt exemplu este mersul schiopatat cu carje sau cu cadru dupa accident, sau o interventie chirurgicala care determina alterari ale mersului normal, ale posturii, echilibrului, ca si coasturi mai mari energetice ale organismului.
Calitatea relatiei fiintei umane cu ambianta, depinde de dezvoltarea (normala) a motricitatii si de prezentarea reflexelor posturale, si actiunea de miscare; performanta va fi adaptata situatiei noi create si performanta adaptarii va si superioara.
Alte exemple de ris des aparute:
* maladia Legg – Calvé – Perthes;
* piciorul varus equin congenital;
* luxatie congenitala de sold bilateral;
* fracturile de cot la copil;
* leziunile de Plex barahial;
* sechele de ESI;
* boli genetice.
Examinarea Examinarea tonusului activ cuprinde tonusul postural si tonusul in cursul miscarilor active declansate de copil. Se realizeaza dupa schema asa numita „strategia axului central”, studiindu-se pe rand zonele si segmentele: cap, gat, trunchi – membre superioare si membre inferioare.
1. Kinetoterapeutul suspenda copilul vertical, punandu-i mainile sub axile pentru a observa mentinerea capului in planurile vertical si frontal;
2. Copilul este asezat apoi pe mana examinatorului, pentru a observa aparitia reflexului Landau;
3. Copilul este pus pe burta si se va urmarii comportarea motorie, pe antebrate sau cu membrele flectate, mana si degetele extinse;
4. Copilul este pus pe spate, pentru a observa eventualele devieri laterale ale capului, aparitia actiunii RTCA si RTCS chiar eforturile depuse de a ridica/misca cat de cat capul, gatul;
5. O alta manevra este apucat de mana si tras usor incet dar cursiv in pozitia asezat. Se apreciaza nivelul mentinerii capului in planul miscarii, participarea copilului la miscarea, activ din trunchi sau membrele superioare, se poate observa si pozitia pe care membrelor inferioare;
6. Din pozitia asezat, copilul este dirijat in ortostatism, la fel ca in proba precedenta incet si cursiv. Proba este utila pentru aprecierea (strategiei trunchi – pelvis – sold – membre inferioare – control motor indretate pe verticala – control muscular, tonusului membrelor inferioare). Se poate observa concomitent miscarile capului si actiunile trunchiului si a membrelor superioare.
7. Trecerea copilului in ortostatism (pozitia verticala) ajutat sau nu. Se pot observa foarte multe gesturi si erori ale controlului motor, sau a activitatilor in aceasta faza (echilibru, pregatire pentru cadere, baza de sustinere, extensia membrelor inferioare, hipertonia doar la un membru inferior, incrucisarea membrelor inferioare, imposibilitatea realizarii ortostatismului, dar si posibilitatea de deplasare).
Evaluarea si examinarea tonusului muscular la nou-nascut, sugar si copil mic:
1. De la nastere se poate evidentia controlul tonusului postura cefalic: tinut ridicat, copilul balanseaza capul o scurta perioada, dupa aceea capul cade inainte.
2. In caz de hipotonie la nastere, copilul treaz sta nemiscat si cand este suspendat, nu isi flecteaza membrele, care arata inerent sub influenta grravitatie.
3. Examinarea tonusului muscular este inclus obligatoriu in examenul clinic general al noul nascut.
4. Chiar cand nou nascutul sta linistit, fie ca este culcat sau suspendat, mobilizarea pasiva a membrelor da impresia unei hipertonii, dar aceasta este egala si bilaterala, cu conditia mentinerii capului pe linia mediana, cu nasul spre zenit.
Astfel, vor fii limitate efectele reflexelor tonice cervicale. Deci, lupta contra gravitatiei este esentiala in tonusul postural.
Tratamentul general kinetic Kinetoterapia, hidro – balneo kinetoterapia, termoterapia, activitatile fizice adaptate, terapia ocupationala, ludoterapie pot da rezultate cu atat mai eficiente cu cat terapeutul reuseste sa colaboreze in bune conditii cu micul pacient, cu cat tratamentul este mai placut copilului.
Tratamentul urmareste:
1. Ameliorarea posturii anormale a copilului;
2. Educarea si dezvoltarea strategiei axului central :
3. Controlul capului, a centurii cervico – scapulo – humerale si a membrelor superioare;
4. Intoarcerile si rostogolirea latero – laterala;
5. Strategia trunchi – pelvis – sold si membre inferioare, trecand prin pozitia sezand, pe genunchi, ortostatism;
6. Strategia gleznei si obtinerea formelor de deplasare cu diferite dispozitiveti in final mersul independent;
7. Educarea si formarea echilibrului static si dinamic;
8. Prevenirea dezechilibrelor musculo-tendinoase si formarea contracturilor si a deformatiilor;
9. Castigarea unui grad cat mai mare de independenta (in special pentru efectuarea A.D.L.-urilor);
10. Integrarea sociala si functionala.
Afectiuni tratate Iata afectiunile care pot fi tratate cu ajutorul kinetoterapiei:
* afectiunile aparatului locomotor (ortopedice si posttraumatice);
* accidentele vasculare cerebrale;
* traumatismele coloanei vertebrale;
* boli degenerative si inflamatorii ale sistemului nervos
* sindroame neurologice;
* afectiunile aparatului respirator
* obezitatea;
* distrofia neuro-musculara;
* luxatia congenitala de sold;
* tetraplegia;
* boli de inima;
* afectiunile neuropsihice;
* spondilita;
* poliartrita reumatoida;
* artrita;
* reumatisme degenerative;
* reumatismul tesutului moale.
Material realizat de Conf. univ. dr.Zoltán Pásztai, specialist in kinetoterapie si motricitate speciala
sursa: www.eva.ro