O afecţiune larg răspândită despre al cărei tratament şi posibilităţi de recuperare aflăm din interviul acordat de fizioterapeutul Ilie Onu, şeful Departamentului de fiziokinetoterapie din cadrul Clinicii Micromedica Piatra Neamţ.
Reporter – Domnule profesor, mulţi oameni şi nu neapărat de vârstă înaintată suferă de dureri, uneori insuportabile, ale genunchiului.
Ilie Onu – Gonartroza este o afecţiune reumatismală caracterizată prin degenerarea elementelor articulare ale genunchiului. Din păcate, gonartroza unilaterală ajunge să devină bilaterală. Tipul acesta de afecţiune face parte din categoria bolilor boiereşti – nu te omoară, dar te chinuie, aducând suferinţă fizică mare, şi suferinţă psihică.
În zilele noastre sunt mijloace numeroase de a interveni pentru a frâna evoluţia şi pentru a elimina efectele negative.
Rep. – Cum se manifestă această boală, o putem sesiza înainte de a fi prea târziu?
I.O. – Da, se poate. O mare parte din pacienţi descriu primăvara şi toamna, la schimbările de temperatură şi de umiditate, prezenţa durerii la nivelul genunchiului, care persistă în mod sâcâitor câteva zile, săptămâni chiar, iar durerea cedează la antiinflamatorii. Dar cum la români automedicaţia este încurajată de vecini, prieteni, cunoştinţe, diagnosticul este pus tardiv sau poate fi confundat cu o altă leziune nonreumatismală a genunchiului.
Rep. – Care e manieră corectă de abordare a acestei afecţiuni de către bolnav?
I.O. – Primele elemente trebuie sesizate medicului de familie, apoi pacientul este îndrumat către reumatolog sau ortoped, care pun diagnosticul. Managementul pe termen lung al gonartrozei se va face de către reumatolog şi fizioterapeut.
Rep. – Managementul pe termen lung? Nu sună prea încurajator, dar este un reper.
I.O. – Da! Pentru că aşa Cum am spus, este o afecţiune degenerativă şi nu mai poate fi oprită. Şi atunci, trebuie luate măsuri: reumatologul va ţine în frâu fenomenul inflamator cu medicaţie adecvată bazat pe analizele care se impun, iar fizioterapeutul va folosi elemente de fizioterapie pentru scăderea durerii şi a inflamaţiei genunchiului împreună cu exerciţii de kinetoterapie pentru întărirea musculaturii cvadricepsului, a fesierilor, pentru corectarea disfuncţiilor de mers, a propriocepţiei (n.n. – sensibilităţii). Asta înseamnă că pacientul, pe termen lung, va fi integrat cel puţin de două ori pe an, într-un program de tratament fiziokinetoterapeutic. Instituind corect tratamentul, amânăm efectele negative, evoluţia bolii şi afectarea celorlalte articulaţii sănătoase, şi a altor probleme conexe cum ar fi tulburările de statică a coloanei vertebrale.
Rep. – Cât durează o sesiune de tratament?
I.O. – O sesiune ajunge în partea de electroterapie la un minim de 10 şedinţe cu laserterapie, curenţi, ultrasunete şi alte tehnologii noi de tratament de care dispunem aici la Micromedica. În plus, noi lucrăm în echipă cu reumatologul.
Programul de kinetoterapie are cel puţin două componente: prima ţine de pachetul terapeutic adecvat pacientului, iar a doua, poate mai importantă ca prima – tema pentru acasă. Pacientul este învăţat să adopte poziţiile corespunzătoare protejării articulaţiei, să nu suprasolicite inutil, şi i se recomandă un program de exerciţii de bază, simple, a căror executare zilnică menţin articulaţia funcţională şi masa musculară cu un tonus ridicat, deci o calitate îmbunătăţită a vieţii.
În această perioadă, 35-40% dintre pacienţii noştri sunt cei cu afecţiuni ale genunchiului.
Rep. – Statistica este una ce reflectă caracteristica zonei noastre?
I.O. – Da, se pare că zona noastră este în vârful clasamentului negativ al fenomenului reumatismal, probabil şi din cauza microclimatului umed şi al stilului de viaţă defectuos în ce priveşte mişcarea, toate putând duce la la instalarea gonartrozei. Iar, în final, după ce toate formele de tratament medicamentos, fiziokinetoterapeutic au fost recomandate şi nerespectate, se ajunge la ortoped care nu mai poate ajuta bolnavul decât prin a-i înlocui articulaţia cu una metalică, după care se va ajunge din nou la recuperarea kinetoterapeutică.