Chistul Tarlov reprezintă o dilatare a meningelui la nivelul învelişului posterior a rădăcinilor nervoase cu localizare preponderentă în regiunea sacrală, mai rar în zona lombară, toracică si cervicală a coloanei vertebrale. În mod normal se descoperă accidental la investigaţiile imagistice şi sunt adesea asimptomatice. Ca principale fenomene pentru chisturile de mari dimensiuni „simptomatice” regăsim lombosciatalgia cronică cu evoluţie lentă, sindromul de coadă de cal, managementul sfincterian afectat, dinamică sexuală afectată, deficit motor, etc..
Dr. Isadore Tarlov a descris pentru prima dată chisturile perineurale în 1931 în timp ce studia histologia la Institutul de Neurologie din Montreal. Un studiu prin RMN pe un lot de 500 de persoane a demonstrat prezenţa chisturilor Tarlov la 23 pacienţi – 4.6%, simptomatice fiind doar 1% cu sediul la nivelul S2-S3 a coloanei vertebrale. Afecţiunea dată interesează persoanele cu vârsta cuprinsă între 36 şi 65 de ani, grupul de vîrf fiind la 46-56 de ani. Aproximativ 95% dintre pacienţi sunt de sex feminin şi 5% de sex masculin.
Clasificarea acceptată internațional după Nabors, definește trei tipuri de chisturi la nivelul coloanei vertebrale:
Tipul I: Extradural fără implicarea rădăcinilor nervoase, cum ar fi chistul intrasacral, fiind probabil de origine congenitală.
• Tipul II: Extradural cu implicarea rădacinii nervoase – Chistul Tarlov, care se manifestă la examenul neuroimagistic prin două variante:
– Chisturi perineurale situate la nivelul radăcinii nervoase posterioare şi nu comunică cu spaţiul subarahnoidian;
– Chisturi perineurale situate la nivelul rădăcinii nervoase anterioare cu dimensiuni de până la 3 cm şi care comunică cu spaţiul subarahnoidian, dintre care 70% în zona sacrală, 20% cu sediul lombar, 6 zona toracică şi 4% în regiunea cervicală. Aproape 50% dintre chisturi se pot extinde spre foramenele neurale.
• Tipul III: intradural, acestea sunt fie congenitale, sau cauzate de traumatisme în asociere cu alte anomalii de dezvoltare.
Chisturile pot exercita presiune mecanică asupra elementelor nervoase, provocând sindromul algic cronic, radiculopatie la diferit nivel şi chiar sindrom de cauda equina, oarecum rebelă la medicția antinfamatorie, alagezică și în special tratamentele fiziokinetoterapeutice. Unii pacienți descriu o înrăutățire a situației după tratamentele fizical-kinetice aplicate anterior intervenţiei chirurgicale.
În datele din literatura de specialitate, manifestarile clinice ale chisturilor simptomatice pot fi împărţite în 4 categorii, în funcţie de simptomele prezentate:
– Sindrom algic în zona inghinală cu disfuncţii sexuale şi urinare ;
– Sindrom algic în regiunea fesieră şi hipogastrului;
– Fără durere, dar cu disfuncţii sexuale şi urinare periodice.
– Sindrom de cauda equina;
Chisturile simptomatice frecvent sunt întâlnite în regiunea sacrală manifestîndu-se prin: durere şi parestezii în regiunea sacrală cu iradiere în dermatoamele S1-S2, dureri în regiunea perineului, vezică urinară neurogenǎ, disfuncţii intestinale, dispareunie, disfuncţie sexuală la barbaţi pâna la impotenţă.
Diagnostic RMN:
Imagistic chisturile Tarlov la RMN sunt bine circumscrise şi ovoide ca formă. RMN în regim T2 este metoda de elecţie pentru vizualizare, dimensiunile acestora pot atinge 3-4 cm în diametru. Frecvent chisturile perineurale la examenul neuroimagistic apar unice, rar fiind multiple sub formă de ciorchine.
Tratament neuro-chirurgical:
– laminectomie fie cu rezecţie parţială sau excizie totală a chistului;
– drenarea LCR cu aplicarea şuntului peritoneal;
– aspiraţiile percutane CT-ghidate;
Tratamentul recuperator:
– anterior intervenției chirurgicale tratamentele fiziokinetoterapeutice au dat rezultate oarecum contradictorii, în această etapă rămânând doar în zona tratamentului paleativ, efectul maxim va fi ulterior intervenției neuro-chirurgicale,
– după intervenția chirurgicală se stabilesc obiectivele pe termen scurt și lung ale recuperării prin mijloace fizical-kinetice,
– electroterapia se va folosi în cazul secheleor funcționale de tip paretic (ex. pe sciatic politeu extern) și algice,
– kinetoterapia va avea ca obiective creștera mobilității colanei lombare, întărirea musculaturii uro-perineale și a iliopsosului sau a altor grupe musculare implicate,
Această afecţiune dacă este neglijată terapeutic poate avea un impact negativ asupra funcţiei organelor interne pelvine, asupra piciorului și spatelui, ducând la impotenţă funcţională pe o perioadă medie-lungă de timp.
Autor: Fizioterapeut Onu Ilie