Educatia pentru sanatate Educatia pentru sanatate este o preocupare de maxima importanta a medicinii omului sanatos care consta în dezvoltarea nivelului de cultura sanitara al diferitelor grupuri de populaaie, precum ai mijloacelor ai procedeelor educativ-sanitare necesare formarii unui comportament sanogenic.
Pastrarea sanatatii si lupta contra bolilor se inscriu printre cele mai vechi preocupari ale omului.
De altfel cuvantul sanatate care evoca o stare atat de pretioasa fiecaruia apare frecvent in vorbirea curenta nelipsind aproape niciodata cu ocazia urarilor de bine. Scrisorile stramosilor nostri romani se incheiau de obicei cu urarea : vale (fi sanatos).
Sanatatea nu este numai o problema individuala, ci priveste tot atat de mult societatea in intregime ‘sanatatea nu este totul, dar fara sanatate totul este nimic’ (Schopenhauer).
OMS a dat o definitie oficiala a sanatatii formulata astfel : ‘sanatatea este acea stare de complet bine fizic, mintal si social si nu consta numai in absenta bolii sau a infirmitatii’.
Obiectivul de baza al educaaiei pentru sanatate consta în formarea ai dezvoltarea în rândul populaaiei, începând de la vârstele cele mai fragede, aunei concepaii ai a unui comportament igienic, sanogenic, în scopul apararii sanataaii, dezvoltarii armonioase ai fortificarii organismului, adaptarii lui la condiaiile mediului ambiental natural ai social, cât ai al participarii active a acesteia la opera de ocrotire a sanataaii populaaionale. În acest sens, este necesara formarea unei opinii de masa, fundamentata atiinaifica, faaa de igiena individuala ai colectiva, faaa de alimentaaie, îmbracaminte, munca ai odihna, faaa de utilizarea raaionala a timpului liber ai afactorilor naturali de calire a organismului, faaa de evitarea factorilor de risc, precum ai amodului de solicitare a asistenaei medicale ai adiferitelor mijloace de invesigaaie ai tratament.
Educaaia pentru sanatate a populaaiei trebuie sa reprezinte un oboectiv major al politicii sanitare naaionale, stabilindu-se ca sarcini de baza, în domeniul asigurarii sanataaii populaaiei, dezvoltarea activitaailor medicael preventive ai ridicarea nivelului de cultura sanitara a întregii populaaii, ceea ce implica desfaaurarea unor ample acaiuni educative în domeniul sanataaii populaaionale.
Pe plan bio-medical, progresele extraordinare facute in ultimele decenii au permis o explorare mult mai aprofundata a starii de sanatate. Dispunem astazi de posibilitati de investigatie mult mai fine si mult mai precise, care depasesc cu mult simturile noastre comune de apreciere, pt. descoperirea cat mai precoce a starilor anormale, a devierilor de la sanatate. Introducerea unor tehnici noi au facut ca organismul uman sa devina din ce in ce mai tramsparent si accesibil explorarilor morfologice cele mai fine cu detectarea celor mai mici modificari anatomice prin : tomografie comuterizata (scanner) care ne reda tot organismul uman in sectiuni anatomice de 1-3mm. Tot atat de utile sunt : ultrasonografia (ecografie), scintigrafia, rezonanta magnetica nucleara etc. Putem explora, vazand in direct tot interiorul tubului digestiv sau al arborelui traheobronsic cu ajutorul fibroscoapelor. Alte progrese tehnice de explorare sunt tehnici de bio-chimie si histochimie, teste imunologice complexe, electronoscopie, metode rapide de efectuare a analizelor.
Educaaia pentru sanatate are trei laturi : cognitiva, care consta în comunicarea ai însuairea de noi cunoatinae necesare apararii ai menainerii sanataaii ; motivaaionala, adica asigura convingerea populaaiei privind necesitatea prevenirii ai combaterii bolilor ai a dezvoltarii armonioase a organismului, prin respectarea regulilor de sanogeneza ; comportamenta-voliaionala, care consta în însuairea deprinderilor ai obianuinaelor sanogenice, cu aplicarea lor în practica cotidiana.
Organizaaia Mondiala a Sanataaii defineate educaaie pentru sanatate drept arma cea mai eficace a sanataaii populaaionale, ceea ce impune « sa fie asigurata educaaia pentru sanatate a populkaaiei ai sa fie determinate castele sectoare în care aceasta sa participe la aplicarea tuturor programelor de sanatate publica, pentru a marca astfel raspunderea personala ai colectiva a tuturor membrilor societaaii în ocrotirea sanataaii umane ».
Sublinez importanaa celor trei principii de baza ale educaaie pentru sanatate. Primul este cel al priritaaii : cu cât intervenaia în « cariera sanataaii » est emai timpurie, cu atât educaaia pentru sanatate va fi mai eficae. Al doile principiu, al specificitaaii ai autoritaaii, considera ca opinia celor cu autoritate legitima est emai credibila, mai cu seama daca aceatia constituie un exemplu graitor de comportament sanogenic. Al treilea se refera la integrarea educaaie pentru sanatate în obiectivele politicii social-sanitare a statului ; educaaia pentru sanatate trebuie sa fie strâns legata de condiaiile concrete ale societaaii ai sa fiue compatibila cu statutul social-economic ai cultural al acesteia, percum ai cu progresele înregistrate în domeniul atiinaelor medicale.
Intercondiaionarea dintre educaaie ai sanatate este fundamentata prin funcaiile majore ale educaaiei pentru sanatate : funcaia sanogenica ai funcaia prevenaionala.
Funcaia sanogenica are ca scop optimizarea sanataaii individuale ai comunitare, pentru atingerea idealului de sanatate. Ea se adreseaza populaaiei sanatoase, educaaia sanogenica constituind o parte integrantpa a medicinii omului sanatos.
Funcaia prevenaionala vizeaza atingerea obiectivelor prevenaiei primare, secundare ai teraiare.
Potenaialul de sanatate individuala îmbraca o arie larga de manifestari, cuprinse între cei 2 poli : sanatatea optima ai exitusul. Indiferent de configuraaia starii de sanatate, oscilând între cele limite, actul educaaional interfereaza toate treptele starii de sanatate sau de boala. Din acste punct de vedere, sanatatea este privita ca o caliatate a vieaii, rezultanta a unui mod de viaaa sanogen, care reprezinta, în esenaa sa, un fapt de educaaie.
In prcatica activitaaii educativ-sanitare pot fi utilizate o multitudine de forne ai mijloace. Chiar pentru aceeaai acaiune medicala pot fi utilizate mai multe forme de metode(conferinae, convorbiri, lecaii, proiecaii de filme, etc.). În general, sunt preferate metodele practico-aplicative.
Gradele educaaiei pentru sanatate :
Ø Educatia pentru sanatate de gradul zero, care reprezinta o parte componenta a formarii profesionale, asigurând cadrelor din profesiile nemedicale, cu rol tereminant în dezvoltarea economico-sociala, ai cadrelor de raspundere în organizarea ai conducerea vieaii sociale o mai mare competenaa în anumite probleme de sanatate.
Ø Educatia pentru sanatate de gradul I cuprinde noaiunile teoretice ai aspectele practice care trebuie integrate în pregatirea profesionala a cadrelor ocupând funcaii cu caracter predominant educativ, pentr ca, prin activitatea lor profesionala, sa contribuie la includerea efectiva a aducaaiei pentru sanatate în formele de instruire ai educaaie de la nivelul tuturor treptelor sistemului instructiv-educativ.
Ø Educatia pentru sanatate de gradul II înglobeaza ansamblul teoretic ai practic al masurilor educaainale destinate întregii populaaii. În acest caz, scopul est eobainerea unei cooperari eficiente în aplicarea politicii sanitare, cooperare întemeiata pe receptivitate ai comportament adecvat promovarii sanataaii.
Nu mai incape nici o indoiala ca medicina moderna va devenii din ce in ce mai mult preventiva, indreptandu-se spre o medicina a omului sanatos. Astfel :
• In medicina copilului orientarea spre prevenire se va amplifica si mai mult, incepand mult mai devreme, prin sfaturi pt. o procreare normala. Vom constientiza mama de consultetia genetica prenatala si de importanta alaptarii la san pt. a avea un copil sanatos. Laptele de mama este alimentatia ideala pt. nou nascut si sugarul pana la 5 luni, deoarece este alimentul cel mai complt lipsit de microbi, se poate digera bine deoarece contine fermenti sau enzime, ferindu-l astfel de aparitia unor tulburari digestive si asigurand dezoltarea armonioasa si starea de sanatate a sugarului.
• In domeniul bolilor de rinichi un obiectiv important va fi prevenirea insuficientei renale cronice.
• In medicina interna orientarea majora va fi spre prevenirea bolilor cronice cu caracter degenerativ : arterioscleroza, cardiopatia ischemica, reumatismul degenerativ. Pt.aceasta bolnavul:
– se va prezenta periodic la medic
– va evita eforturile utile, emotiile
– va face exercitii recomandate de medic
– va respecta repausul la pat
– nu va consuma bauturi alcoolice
– va evita frigul, curentii de aer, umezeala si temperaturile ridicate
– va lua cu regularitate medicamentele prescrise.
• In domeniul nutritiei : prevenirea obezitatii si a diabetului, prin :
– evitarea stresului si sedentarismului
– evitarea traumelor psihice
– alimentatie corespunzatoare
– evitarea abuzului de medicamente
– respectarea regulilor de igiena
– suprimarea consumului de cafea si tutun, etc.
• In domeniul bolilor infectioase : prevenirea hepatitelor, antraxul, toxiinfectia alimentara, boli diareice acute prin:
– respectarea cu strictete a regulilor de igiena personala si in gospodorie (in cazul antraxului vor fi efectuate vaccinarile la animale)
– spalarea mainilor inainte de masa si dupa folosirea toaletei
– utilizarea unei vesele curate
– pastrarea alimentelor acoperite ferindu-le de contactul cu muste, gandaci sau rozatoare si la temperaturi scazute
– interzicerea consumului apei de suprefata (lacuri, rauri, parauri)
– dezinfectarea periodica a toaletelor din locuinte si cele din localuri publice
– vaccinari periodice
Profilaxia nu mai poate fi redusa numai la metodele ei mai vechi cum ar fi : prezentarea la vaccinari contra bolilor infectioase, trebuie sa ne bazam pe o profilaxie activa, pe participarea intregii populatii la obiectivele medicinii preventive, prin respectarea regulilor de viata care asigura sanatatea, protectia mediului inconjurator, dobandirea unei culturi medicale.
Medicina omului sanatos urmareste sa intervina activ in apararea sanatatii prin :
• Promovarea masurilor de igienizare a mediului inconjurator a localitatilor in care traieste si munceste omul, pt. a face acest mediu cat mai favorabil sanatatii
• Formarea unor deprinderi igienice (educatia igienica) la fiecare persoana, folosind toate mijloacele de cultura si educatie, incepand cu scoala, reviste, carti. Intr-un sens mai larg, formarea unei culturi sanitare, ceea ce incearca sa fie si lucrarea de fata ca o contributie la acest important obiectiv. Sanatatea nu se vinde in farmacii, ci se asigura prin deprinderi igienice : igiena alimentara, igiena muncii fizice, igiena muncii intelectuale etc ;
• Imbunatatirea conditiilor de mediu la loculm de munca si aplicarea tuturor masurilor care privesc protectia muncii ;
• Aplicarea unui complex de masuri pt. dezvoltarea normala, fizica si mintala a copiilor, incepand cu supravegherea femeii in timpul sarcinii si continuand cu cea a copilului si a adolescentului ;
• Punerea in valoare a culturii fizice (gimnastica, sport) a excursiilor si a vietii in aer liber, folosirea factorilor naturali de intarire a organismului: aer, soare, munte, mare ; Exercitiile fizice reduc stresul, ne ajuta sa ne mentinem greutatea indeala, sa ne mentinem mobili, fac ca inima noastra sa functioneze mai bine si ne ajuta la scaderea nivelului colesterolului si a TA. De asemenea ne protejeaza impotriva unor imbolnaviri serioase ca : bolile de inima, diabetul si comotia cerebrala.
• Promovarea unei alimentatii rationale, stiintifice, cu combaterea atat a exceselar alimentare,, cat si a subnutritiei, a dezechilibrului in utilizarea tuturor factorilor nutritivi a prepararii greoaie ori complicate a alimentelor, erori care pot sa duca la boli de nutritie si ale tubului digestiv.
• Masuri de depistare precoce a unor anormalitati si tendinte morbide inainte ca acestea sa se exprime prin suferinte si boala declarata.
O asistenta devine din ce in ce mai mult un consilier pt. toate activitatile umane care pot afecta sanatatea, un consilier al sanatatii. Sfatul sau va trebui ascultat in toate problemele care privesc mediul inconjurator si unde pot aparea factori de risc pt. sanatatea omului. Sanatetea este mai mult decat o problema pur medicala : ea angajaza raspunderea intregi societati.
Este necesara antrenarea sistematica a studenailor mediciniati la acaiuni educativ-sanitare, pentru a deprinde “arta” de a comunica, de a se adresa oamenilor ai de a-i convinge,pentru a le trezi interesul nu numai faaa de boala, ci în primul rând faaa de menainerea sanataaii.
« Trebuie sa stim ce nu trebue sa facem pt. noi insine » si in acest scop o buna cultura sanitara are o valoare incomensurabila.
sursa: kinetikvision.com