Kinetoterapeutul este absolvent a unei institutii de invatamant superior acreditate (kinetoterapie, fiziokinetoterapie sau balenefiziokinetoterapie ) care nu se subordoneaza medicului (balenolog, reumatolog, neurolog, ortoped, pediatru) ci are doar o relatie de colaborare.
Profesiunea de kinetoterapeut are ca scop promovarea
cunostintelor medicale de kinetoterapie pentru asigurarea starii de bine
fizic a individului si a populatiei în general, prevenirea incapacitatii, a
limitarilor functionale si a disabilitatilor la individul cu risc de
comportament motor alterat, cauzate de factori medicali de stres socioeconomic
sau de situatii din viata cotidiana si furnizeaza mijloace pentru
recuperarea sistemelor corpului, esentiale pentru miscare, pentru
asigurarea potentialului maximal al anumitor functii organice,
minimalizarea incapacitatilor, a limitarilor functionale si a disabilitatilor.
Kinetoterapeutii functioneaza ca practicieni individuali sau ca
membrii ai unor echipe de îngrijire a sanatatii. Ei pot actiona ca
practicieni de prim contact si pacientii li se pot adresa direct, fara trimitere de la alti profesionisti din sanatate.
Natura studiilor unui kinetoterapeut îl pregateste pentru a deveni un
practician autonom, diagnosticul clinic kinetoterapeutic este rezultatul
unui rationament clinic care are ca rezultat identificarea deficitelor
existente sau potentiale, a limitarilor functionale si a
abilitatilor/disabilitatilor, care vor directiona procesul terapeutic.
Kinetoterapeutii, fie ca se numesc fizioterapeuti sau fiziokinetoterapeuti,
îndeplinesc un rol important în educatia si îmbunatatirea
sanatatii indivizilor societatii, folosind tehnic si teste variate standardizate
international. Un kinetoterapeut calificat asigura prin excelenta
indrumarea studentilor si colegilor, prin tehnici de predare si comunicare,
atat timp cat exista o supervizare din partea unui for specializat.
“Titlul de kinetoterapeut, fizioterapeut sau oricare alta denumire de
specialitate este rezervat numai persoanelor care detin calificarea
aprobata de asociatiile profesionale, membre ale Confederatiei Mondiale
de Kinetoterapie.”
Actele normative si legislative europene in vigoare care sustin atat
activitatea internationala, cat si pe cea nationala a kinetoterapeutilor sunt:
Directiva 89/48 EEC cu privire la existenta unui system general de
recunoastere a diplomei de invatamant superior/calificarii
profesionale cu o durata de cel putin trei ani.
Directiva 92/51 EEC care vine sa o suplimenteze pe cea de mai
sus.
Decizia nr 645/96/EC a Parlamentului si Consiliului European cu
privire la adoptarea unei ctiuni comunitare in promovarea sanatatii,
informarii si a educarii populatiei de catre toate categoriile de
specialisti din domeniul medical.
Pactul de Stabilitate pentru Sud-Estul Europei “Întarirea coeziunii
sociale prin dezvoltarea serviciilor comunitare de sanatate mintal?
în sud-estul Europei” (Conform Ordinului ministrului sanatatii nr.
899/2002).
Rezolutia Consiliului din 2 iunie 1994 privind cadrul actiunii
comunitare în domeniul sanatatii publice.
Rezolutia Consiliului din 12 noiembrie 1996 privind integrarea
cerintelor de protectie a sanatatii în politicile comunitare.
Concluziile Consiliului din 30 aprilie 1998 privind integrarea
cerintelor de protectie a sanatatii în politicile comunitare.
Concluziile Consiliului din 26 noiembrie 1998 privind viitorul
cadru al actiunilor comunitare în domeniul sanatatii publice.
Rezolutia Consiliului si a ministrilor sanatatii, reuniti în cadrul
consiliului din 11 noiembrie 1991 privind optiunile fundamentale
ale politicii în domeniul sanatatii.
Nota: acest artiocol nu aduce atingere profesiunii de balneo/fizio/kinetoterapeut si republicarea sau folosirea in alte scopuri a textelor sau fragmente de text, este posibila doar acodul scris al autorului acestui blog.