DEFINITIE
Artrozele sint boli degenerative ale articulatiilor mobile, caracterizate prin deteriorarea cartilajului
articular si aparitia de tesut osos de neoformatie la nivelul suprafetelor articulare.
PATOGENIE
Boala apare ca urmare a dezechilibrului intre solicitarea pe articulatie si posibilitatea de refacere a
tesutului conjunctiv cartilaginos, care sufera un proces de pierdere progresiva a matricei
intercelulare, indeosebi proteoglican. Consecutiv, creste rata metabolica a condrocitelor cu cresterea
sintezei de ADN. Dezechilibrul celor doua procese in favoarea distructiei marcheaza
ir
eversibilitatea bolii si precipitarea ei.
FACTORI FAVORIZANTI
GENERALI
1. Virsta – majoritatea persoanelor peste 60 de ani fac artroze cu diverse localizari.
2. Ereditatea – este dovedita predispozitia familiala pentru boala artrozica.
3. Factori endocrini – acuzele articulare de tip degenerativ se concentreaza la femei in preajma
menopauzei.
4. Factori nutritionali si metabolici:
– asocierea cu obezitatea
-valori mari ale colesterolului
-exces de lipide in cartilaj
LOCALI
Supraincarcarea articulara
– profesii
– obezitae
Lezarea directa a cartilajului
– traumatisme
– infectii (tbc, etc.)
– reumatisme inflamatorii (poliartrita reumatoida)
– hemartroza
– ischemia osoasa (osteonecroza aseptica)
– distrofia osoasa (boala Paget)
– condrocalcinoza
– boli endocrine (hipotiroidia, acromegalia, boala Cushing)
– afectiuni neurologice (tabes)
TABLOU CLINIC
Pe tot parcursul evolutiei bolii, simptomatologia este dominata de durere, care poate avea cauze
multiple:
a) modificari ale periostului
b) compresiunea osului cu microfracturi trabeculare
c) pensarea sau iritarea vilozitatilor sinoviale
d) inflamatia sau intinderea capsulei articulare si a insertiilor tendinoase
e) contractura muschilor din vecinatate
f) compresiuni ale nervilor adiacenti
in stadiul preartrozic durerea apare dupa imobilizari prelungite, cum ar fi repausul nocturn, cedind
sau chiar disparind la mobilizare. Este asa-numita durere ”de start“ sau ”de demaraj“.
in stadiul artrozic durerea este accentuata de ortostatism prelungit si de mers, mai ales pe sol dur
sau accidentat, cind este vorba de articulatiile portante. De regula durerea se accentueaza la
modificarile de presiune atmosferica.
in stadiul tardiv apar retractiile capsulo- ligamentare si tendinoase care limiteaza miscarea articulara.
Durerea apare in apropierea zonei de amplitudine maxima a miscarii, pe care bolnavul va avea
tendinta de a o evita. Se instaleaza astfel un cerc vicios care duce la redoare articulara din ce in ce
mai severa.
Exacerbarile bruste ale durerii se datoresc puseelor inflamatorii, care apar fara o cauza decelabila
sau secundar unor traumatisme chiar minore.
EXAMEN OBIECTIV
Articulatiile artrozice se pot prezenta la examenul obiectiv deformate mai ales prin cresterea de
volum a extremitatii osoase, dar si prin hidartroza sau ingrosare sinoviala.
Datorita deteriorarii suprafetelor articulare, pot apare cracmente sau miscarea se poate bloca la un
moment dat.
Contractura muscilor din vecinatatea articulatiei bolnave este o constatare clinica frecventa.
Limitarea mobilitatii, care apare in stadiile avansate, poate atrage dupa sine tulburari de statica si
mers cu rasunet pe intreg aparatul locomotor.
in formele acutizate (incalzite) apar semnele locale ale inflamatiei.
Starea generala nu este influentata, cu exceptia rasunetului psihic al durerii.
Probele biologice sint in general normale, dar VSH-ul poate creste in formele acutizate.
EXAMEN RADIOLOGIC
in stadiile incipiente nu se remarca modificari radiologice.
Primele semne, necaracteristice, se datoresc subtierii cartilajului articular, determinind pensarea
spatiului articular.
Modificarile osoase pot merge de la pensare marginala, osteofit, pina la proliferari exuberante.
Tardiv apar scleroza osului subcondral si chisturile.
in stadiile foarte avansate spatiul articular este disparut si extremitatile osoase, neregulate,
deformate, cu proliferari osteofitice masive, vin in contact direct. Tot acum apar deviatiile axiale si
subluxatiile.
Pe coloana vertebrala, primul semn radiologic clar este ingustarea spatiului discal. Hiperproductiile
osoase de tip osteofitic se dezvolta mai ales anterior. Ele pot duce la formarea de punti osoase, care
atunci cind se intind de-a lungul intregii coloane semneaza diagnosticul afectiunii numite
hiperostoza anchilozanta senila Forestier.
OBIECTIVE DE TRATAMENT
1. Combaterea durerii
2. Mentinerea mobilitatii articulare
3. Mentinerea sau refacerea tonusului muscular
4. Prevenirea deteriorarii in continuare a cartilajului articular
5. Ameliorarea circulatiei locale
MIJLOACE DE TRATAMENT
1.TRATAMENT IGIENO-DIETETIC
Se recomanda de cite ori este cazul restabilirea echilibrului ponderal, mai ales atunci cind sint
afectate articulatiile portante.
Nu se limiteaza activitatea motorie a bolnavilor decit in fazele de acutizare a bolii, dar bolnavul este
educat sa evite posturile defectuoase sau dezavantajoase care presupun suprasolicitarea articulatiei
in suferinta sau care ingreuneaza circulatia locala.
Se recomanda evitarea expunerii la frig si umezeala.
2.TRATAMENT MEDICAMENTOS
Durerea se va combate cu antialgice obisnuite de tipul algocalminului, paracetamolului. in fazele de
acutizare se vor folosi AINS pina la cedarea fenomenelor inflamatorii. Se pot folosi aspirina,
diclofenacul, indometacinul, piroxicamul, etc. per os, intra-rectal, intra- muscular. Sint foarte mult
utilizate topicele locale de tipul fenilbutazonei sau indometacinului.
AIS se folosesc mai ales in infiltratii locale cu preparate depozit de tipul Diprophosului.
Tratamentul cu extracte de cartilaj (Artreparon, etc.) nu si-a dovedit eficienta.
3.T RATAMENT FIZICAL
Termoterapia: aplicatii de namol, parafina, infrarosii, unde scurte, bai calde generale – cu efect de
favorizare a circulatiei, antiflogistic, analgezic, decontracturant, urmarind eliminarea
factorilor iritanti ai sinovialei si stimularea secretiei de lichid sinovial.
Masajul: tonifiere musculara si ameliorarea circulatiei periarticulare.
Electroterapia: CDD, ultrasunet, curenti interferentiali, curent galvanic – in scop antialgic,
decontracturant si hiperemizant.
Kinetoterapia: exercitii active si pasive, exercitii rezistive, urmarind imbunatatirea functiei
musculare, combaterea redorii articulare, ameliorarea nutritiei cartilajului. Efectele sale sint
cu atit mai bune daca se efectueaza si sub forma de hidrokinetoterapie.
4.TRATAMENT BALNEAR
Se recomanda 1-2 cure balneare pe an in statiuni cum ar fi: Amara, Pucioasa, Baile Herculane, Baile
Felix, Geoagiu, Lacu Sarat, Mangalia, etc.
5.MASURI AUXILIARE
– corectii ortopedice
– readaptare profesionala
– reinsertie sociala
in continuare ne vom referi la unele din cele mai importante localizari ale procesului degenerativ la
nivel articular, fiecare avind caracteristici distincte, constituindu-se practic intr-o afectiune de sine
statatoare.
COXARTROZA
Artroza articulatiei coxofemurale este o suferinta frecventa a persoanelor trecute de virsta medie,
care survine la jumatate din cazuri fara o cauza aparenta (forma primitiva). Coxartrozele secundare
apar la bolnavii cu malformatii subluxante ale soldului, traumatisme de tipul fracturii de col femural
si luxatiei de cap femural, etc.
TABLOU CLINIC
Simptomul subiectiv care domina in coxartroza este durerea. Localizarea sa poate fi diferita:
peritrohanterian, fesier, inghinal sau la distanta in genunchi.
Caracterul durerii este mecanic, cu agaravare la mers si calmare la repaus.
Examenul obiectiv evidentiaza dificultatea la mers si mai tirziu mersul schiopatat. Limitarea
mobilitatii soldului este diferita in functie de cauza coxartrozei. Astfel, coxartroza primitiva lasa
multi ani o mobilitate cvasinormala bolnavului, in timp ce coxartrozele secundare, indeosebi cele
posttraumatice, afecteaza rapid mobilitatea. Datorita posturii antialgice de usoara flexie cu rotatie
externa pe care o adopta bolnavii in pat, apar cu timpul retractii musculotendinoase cu fixarea
soldului in aceasta pozitie.
SEMNE RADIOLOGICE
Radiografia de bazin pentru coxofemurale evidentiaza cele patru semne importante pentru
diagnostic:
•?pensarea interliniei articulare;
•?osteofitoza, care este precoce si patognomonica;
•?osteocondensarea de o parte si de alta a spatiului articular;
•?geodele.
TRATAMENT SPECIFIC
Tratament igieno-postural
•?scadere in greutate;
•?evitarea mersului indelungat;
•?evitarea ortostatismului prelungit;
•?mers cu sprijin in baston;
•?mers pe bicicleta;
•?decubit ventral pe pat tare o jumatate de ora pe zi;
•?corectarea diferentelor de lungime ale memebrelor inferioare prin incaltaminte ortopedica.
Tratament chirurgical
•?artrodeza;
•?osteotomii intertrohanteriene;
•?osteotomia de bazin (Chiari);
•?proteza totala de sold.
GONARTROZA
Artroza genunchiului este una din cele mai frecvente cauze de limitare a activitatii motorii, intilnita
mai ales la femei de virsta mijlocie, la care modificarile degenerative in articulatie, aparent
primitive, sint agravate de obezitate si menopauza.
Formele secundare de gonartroza apar mai ales dupa traumatisme cu interesare articulara sau in
deviatiile axiale ale genunchiului (genu varum, genu valgum).
TABLOU CLINIC
Durerea apare la mers, de obicei la primii pasi dupa o imobilizare prelungita, cedeaza odata cu
”incalzirea“ articulatiei, pentru a reapare in caz de ortostatism sau mers prelungit.
De cele mai multe ori articulatia este de volum normal sau usor crescut prin deformarea capetelor
osoase articulare. in caz de exces de lichid sinovial, putem palpa socul rotulian.
Punctele dureroase se situeaza in spatiul popliteu, la insertia tendonului ”labei de gisca“ sau de-a
lungul interliniului articular.
Miscarile pasive evidentiaza cracmentele articulare. Mobilizarea cranio-caudala a rotulei
pozitiveaza ”semnul rindelei“ in caz de artroza femuro-patelara.
Desi rareori apare limitarea flexiei, unghiul util de 90??fiind conservat, limitarea extensiei chiar de
citeva grade atrage dupa sine un dezechilibru de mers care amplifica leziunile si suprasolicita
genunchiul sanatos.
SEMNE RADIOLOGICE
•?ingustarea spatiului articular;
•?osteofite rotuliene sau pe platourile tibiei;
•?modificari de forma ale spinelor tibiale;
•?osteocondensari subcondrale mai ales la tibie.
CERVICARTROZA
Afectarea degenerativa a coloanei vertebrale este cunoscuta sub numele de spondiloza sau
spondilodiscartroza. Cum asupra localizarii lombare a spondilozei ne-am oprit cu ocazia unui
capitol precedent, in paragrafele urmatoare ne vom referi la artroza coloanei cervicale.
Localizarea procesului degenerativ la nivelul coloanei cervicale are unele particularitati zonale care
duc la manifestari clinice polimorfe, datorita interesarii in grade variate a discurilor intervertebrale,
a articulatiilor posterioare si aparatului musculo- ligamentar al gitului.
Discul intervertebral artrozic, care este un disc dur, tinde sa patrunda prin spatiul uncovertebral,
unde produce o remodelare a apofizei unciforme, care se alungeste si se recurbeaza, invadind gaura
de conjugare. Apare in acest fel compresia fie pe o radacina nervoasa cu aparitia nevralgiei cervicobrahiale,
fie pe artera vertebrala cu aparitia insuficientei circulatorii vertebro-bazilare.
in caz de herniere a nucleului pulpos, pot apare leziuni medulare cu tetrapareza sau tetraplegie.
TABLOU CLINIC
Simptomul principal al artrozei cervicale este cervicalgia, cu localizare in ceafa si iradiere diversa:
in regiunea occipitala, in vertex, in regiunea orbitara, in umeri sau de-a lungul unui dermatom in
afectarile radiculare.
Inspectia regiunii pune in evidenta atitudini antalgice, de obicei de usoara flexie sau inclinatie
laterala.
La palapre putem constata prezenta durerii in puncte sensibile la nivelul apofizelor transverse sau in
masele musculare.
Mobilitatea activa si pasiva este aproape totdeauna limitata prin durere.
in caz de afectare radiculara pot apare tulburari de sensibilitate sau de reflexe osteotendinoase, ca si
deficite motorii la nivelul membrului superior.
Compresiunea pe artera vertebrala duce la aparitia simptomelor si semnelor cunoscute ale
sindromului Barré-Lieou.
MANA ARTROZICA
intre articulatiile miinii, cel mai des interesate sint interfalangienele distale, cu formarea de osteofite
marginale care dau aspectul caracteristic, al nodulilor Heberden. Aparitia lor are loc intr-un interval
mare de timp si poate duce la deformare articulara cu devierea ultimei falange. Aceleasi modificari
pot apare si la nivelul interfalangienelor proximale, cu formarea nodulilor Bouchard.
Prima articulatie carpo- metacarpiana este si ea adesea sediul unei artroze care poate duce in timp la
subluxatie a primului metacarpian.
Procesul degenerativ la nivelul miinii pare sa afecteze mai frecvent femeile decit barbatii, iar
evolutia sa este adesea punctata de episoade inflamatorii cu edem local, hiperemie si durere intensa.
Aceste cazuri pun uneori mari probleme de diagnostic diferential cu o poliartrita reumatoida
seronegativa. in tabelul urmator sint redate citeva din cele mai importante elemente care permit
diferentierea celor doua afectiuni.
Criterii de diferentiere intre
poliartrita reumatoida si boala artrozica
Criteriul Poliartrita reumatoida Boala artrozica
Virsta 35-45 ani peste 50 ani
Raport intre sexe (B:F) 1:3 1:10
Debut, localizare
articulatiile mari sau mici,
simetric articulatiile mari simetric si
articulatiile mici asimetric
Evolutie progresiva ++ +
Fenomene inflamatorii primare secundare, posibile
Manifestari imunologice ++ –
Acuze subiective obligatorii facultative
Interesari viscerale posibile –
Simptome generale ++ –
Sindrom inflamator ++ ±
Evolutie invalidanta ++ ±
sursa: physiotherapy.ro