Kinetoterapia nu reprezinta o noutate in Romania. Ea s-a aflat in actualitate inca din anul 1922, o data cu infiintarea Academiei de Educatie Fizica. O parte dintre absolventii acestei – de la inceput – prestigioase institutii de invatamant superior, s-au specializat in cultura fizica medicala. Au fost si sunt recunoscuti ca specialisti in cfm, iar intr-o acceptiune actuala de kinetoterapeuti. An de an de atunci – din urma cu peste 80 de ani – ANEF devenit ANEFS – a dat la iveala generatii intregi de kinetoterapeuti. ANEFS fiind singura institutie din Romania care a pregatit aemenea specialisti. Totul ar fi decurs normal, daca anormalitatea din tara noastra nu s-ar fi extins si in acest domeniu. De cand? Din momentul in care pe piata muncii avea sa apara o noua categorie de specialisti in sfera recuperarii medicale; si anume, fiziokinetoterapeutii. Anterior insa – mai exact in perioada decembrie 1991 – ianuarie 1992, din initiativa unui colectiv de lucru francez, care a condus proiectul “Kinetoterapia in Romania”, in colaborare cu UMF “Carol Davila” avea sa fie agreata ideea infiintarii unei forme de invatamant pe durata a 4 ani in cadrul Facultatii de Educatie Fizica si Sport din ANEFS, dar si in cadrul altor facultati de profil din tara. In consecinta, s-a modificat planul de invatamant al specializarii CFM (Cultura Fizica Medicala), care avea sa poarte numele de Kinetoterapie. O specializare care avea sa se generalizeze in mai toate facultatile cu profil de educatie fizica din Romania. A fost un demers firesc, inscris in orientarile europene si mondiale in directia promovarii unor mijloace cat mai eficiente, cu o larga adresabilitate utilizate in scop profilactic si terapeutic. De altfel recunoasterea traditiei ANEFS in pregatirea de specialisti din profilul medical realizata printr-o hotarara de Guvern (410 din 25 aprilie 2002) si publicata in Monitorul Oficial 313 din 13 mai acelasi an, a recomandat infiintarea in ANEFS a primei facultati de Kinetoterapie din Romania. Pana aici totul a decurs in normalitate. De cand debutat anormalitatea? Am rugat-o sa raspunda pentru “Cronica Romana”, in cadrul acestui interviu, pe prof. dr. Mariana Cordun, decan al Facultatii de Kinetoterapie a ANEFS, cea mai in masura sa prezinte realitatea.
– Anormalitatea a aparut in anul 1995, odata cu crearea in UMF “Carol Davila” din Bucuresti a unei noi specializari – Fiziokinetoterapia – in cadrul Facultatii de Medicina, cu o durata a studiilor de cinci ani.
– Ce a rezultat din aparitia acestei specializari?
– Din anul 2000 de cand si-au facut aparitia pe piata muncii primii fiziokinetoterapeuti au inceput si greutatile.
– Aparea concurenta!
– Au fost absolventi a doua institutii de invatamant superior cu o durata a studiilor de 4 si respectiv 5 ani, cu o specializare inclusa in Clasificarea Ocupatiilor din Romania – COR, la aceeasi grupa de baza – “medici si asimilati”, neclasificati in grupele de baza anterioare, dar care aveau sa fie “tratati” diferentiat.
– Concret: cum s-a manifestat aceasta diferentiere?
– Kinetoteterapeutii, de pilda, aveau sa fie defavorizati, deoarece majoritatea unitatilor sanitare le-au blocat din capul locului un drept constitutional, acela al muncii, prin neacceptarea dosarelor de inscriere la concursuri pe posturi. Chiar daca – nota bene – clasificarea ocupatiilor din Romania acorda acelasi cod atat profesorilor de cultura fizica medicala cat si fiziokinoterapeutilor! Mai mult: Ordinul ministrului Sanatatii 319/iunie 1999, vizand stabilirea activitatilor conexe serviciilor medicale – publicat in Monitorul Oficial nr. 383/12 august 1999, articolul 2 recunoaste, diferentiat, activitatile acestora, la subpunctul “d – activitati de fiziokinetoterapie”, iar la punctul h “activitati de cultura medicala”.
– Care sunt consecintele? Mai exact, in ce consta anormalitatea?
– In conditiile in care kinetoterapeutii si fiziokinetoterapeutii concureaza pe acelasi post intr-o unitate de invatamant, medicala si chiar sportiva, apare complet nejustificata stoparea unora sau altora. Aceasta in loc sa acordam sanse egale amandorura, castig de cauza sa aiba cel mai bine pregatit. Altfel exista riscul – iminent chiar – sa furnizam pe piata muncii someri cu licenta.
– Cum de altfel exista si in alte specialitati ale invatamantului superior…
– Anormalitatea in cazul nostru apare si mai socanta cu cat o asemenea dualitate nu exista nicaieri in lume! Apare totodata o grava confuzie chiar in facultatile de medicina, care au perturbat activitatea sectiilor de fiziokinetoterapie, de vreme ce studentii au revendicat titlul de medici, ceea ce nu se justifica in pregatirea cadrelor tehnice de kinetoterapie, chiar daca s-au introdus artificial, in materia analitica – intre altele – studii de genetica si inframicrobiologie.
– Cum vedeti rezolvarea, iesirea din impas? Practic, stoparea anormalitatii?
– Prin masuri fara echivoc din partea Ministerului Eductiei si Cercetarii, stabilindu-se, de pilda, oi singura categorie de cadre tehnice de kinetoterapie, in speta, kinetoterapeuti spre a fi aliniati la formula existenta in Europa, in mod special cea de fiziokinetoterapeuti nefiind acreditata pe continent.
– Care este in tara raportul actual intre cele doua specialitati?
– Specializarea kinetoterapie in profilul Educatie Fizica si Sport este prezenta in 11 centre universitare, in unitati de invatamant de stat si este acreditata in patru – ANEFS Bucuresti, Oradea, Timisoara si Bacau, in timp ce celelalte sunt autorizate provizoriu – Galati, Craiova, Iasi, Cluj, Pitesti, Suceasva si Drobeta Turnu-Severin. Dar nu din alte motive decat acela ca pana in prezent nu au decat trei promotii de absolventi.
– Si aria specializarii in fiziokinetoterapie?
– Aceasta specialitate functioneaza numai in cadrul UMF “Carol Davila” din Bucuresti, dar autorizata provizoiu. Este prima infiintata avand peste trei generatii de absolventi. Apoi Facultatea de Medicina din Oradea – unica acreditata, in timp ce facultatile de medicina din Timisoara si Iasi sunt de asemenea autorizate provizoriu.
– Cu alte cuvinte, reteaua de invatamant cu formarea de kinetoterapeuti este dominanta?
– Categoric! Si totusi exista riscul de a fi desfiintata, ca urmare a Declaratiei de la Bologna din iunie 1999, la care a aderat si Romania. Aceasta pentru ca declaratia reocmanda ca unele din specializarile actuale, care se suprapun sau nu ofera absolventilor posibilitatea absorbtiei pe piata muncii sa fie desfiintate. Dar – atentie! – acelasi document recomanda ca alinierea invatamantului superior din Romania la cel european sa se realizeze cu pastrarea traditiei fiecarei tari. Or noi existam in mod practic, de peste 80 de ani. Chiar nu mai conteaza traditia si mai ales valoarea, bunele rezultate?
– Cu traditia, totul este foarte limpede. De ce aprecieri se bucura kinetoterapetii scolarizati prin intermediul ANEFS si al FEF-urilor?
– Peste tot prestatia lor este una de referinta, fie ca se cheama Denisa Popovici, Cristina Paraschivescu, Elena Caciulan, Cristina Gorgonetu, Maria Vizitiu, care sunt incadrte in mari unitati spitalicesti din Capitala. Sunt insa cu sutele nu numai in primul oras al tarii ci in toata Romania si chiar peste hotare. In strainatate lucreaza aproape 25 la suta dintre absolventi, de regula sefi ai promotiilor, in tari din Europa, dar si de peste Ocean, in cele doua Americi. De asemenea in tari din Africa si din Asia. De altfel, cu unele absolvente aflate peste hotare, pastram o stransa legatura. De curand, Dana Stefanescu, absolventa 2004, care se afla in Franta, la Nisa, ne-a trimis o depesa prin care in cuvinte vibrante – multumeste cadrele didactice ale ANFES pentru maniera lor exigenta, ceea ce a ajutat-o enorm spre a face fata solicitarilor. Nu este singura care ne-a apreciat stradania. Aprecieri la adresa kinetoterapeutilor nostri provin insa si de la diverse institutii de invatamant si medicale reprezentand tari cu care neintalnim la simpozioane si congrese internationale. In toate cazurile este recunoscuta traditia si implicit scolii romanesti de kinetoterapie. Un motiv de satisfactie pentru toti cei ce lucram in domeniu. Cu atat mai dezamagitor apare modul cum suntem tratati de catre unele oficialitati, care au cultivat nedreptatea si anormalitatea, aducand in prim plan un sistem de relatii si nu calitatea, eficienta muncii.
Interviul cu prof. univ. dr. Mariana Cordun reprezinta un semnal pentru actualul guvern, care s-a aratat decis sa stopeze ingerintele acestea din tara noastra. Cu cat mai repede, cu atat mai bine!
sursa: cronicaromana.ro
Tiberiu Stama