Solicitarile simfizei pubiene (patologia mecanica)

Pubisul este o veritabila intersectie unde trebuiesc echilibrate un ansamblu de solicitari de origine articulara, musculara sau de postura.
Articulatia interpubiana este o amfiartroza compusa din suprafete articulara acoperite de cartilaj. Intervalul care le separa, în forma de con cu baza orientata anterior, este ocupat de un ligament interosos care are aceeasi structura si asigura aceasi  functie ca si discurile intervertrebrala: constituit dintr-o parte periferica fibroasa, densa si rezistenta si dintr-o zona centrala moale. Acest disc interarticular este capabil sa se deformeze si sa amortizeze forte de tractiune, compresie, forfecare, flexie si torsiune

Discul interpubian este `ntarit pentru acest rol de preluare a for]elor mai sus amintite, de patru ligamente periferice care formeaz\ un manson fibros:
-    ligamentul pubian anterior;
-    ligamentul pubian posterior;
-    ligamentul pubian superior;
-    ligamentul pubian inferior;
În sprijin bipodal, dupa conceptia lui Pauwels, bazinul poate fi considerat ca o „bolta” unde sacrul constituie „cheia” oasele iliace „stalpii” si ramurile pubiene „intrarea” (poarta). Suportii boltii (cotilul si femurul) sunt departati în afara, în asa fel încat, ramurile pubiene (intrarea) sa se situeze mai jos decat ei . Aceasta arhitectura particulara permite preluarea solicitarilor importante:
-    componentele verticale V ale greutatii trunchiului T, care sunt transmise direct suportilor (articulatiilor coxo-femurale);
-    componentele orizontale O ale greutatii trunchiului, care sunt preluate de simfiza pubiana.
Simfiza pubiana este supusa la forte de tractiune mult mai importante, atunci cand bazinul este anteversat. Repetarea acestor solicitari în tractiune poate determina cresterea mobilitatii în acest sens a simfizei si o scadere destul de importanta a mobilitatii la alte solicitari, în special la fortele de forfecare.  Aceasta anliza a fost recent validata de un studiu experimental efectuat de P. Carné. Cercetari, care coroboreaza perfect semnele clinice care determina frecventa crescuta a pubalgiilor, la sportivii cu o hiperanteversie a bazinului, cu datele radiologice si chirurgicale care indica semnele unei instabilitati pubiene.
Solicitarile de tractiune, impuse simfizei pubiene de catre acest rol de intrare (poarta), sunt amplificate de:
-    în plan frontal, ansamblul bazinului este solicitat în flexie si reactioneaza ca o grinda, sprijinita la extremitatile sale si încarcata în mijlocul ei partea inferioara ale articulatiilor sacro-iliace si ale simfizei suporta o  tractiune, în timp ce partea lor superioara suporta o compresiune. Aceasta compresiune superioara la nivelul simfizei pubiene este cu siguranta anulata de efectul pe care-l exercita osul sacrum, oprindu-se brusc între oasele iliace;
-    în plan sagital , cuplele jonctiunilor existente la nivelul bazinului, joaca un rol important asupra simfizei
•    greutatea trunchiului T aplicandu-se la partea superioara a lui S1, tinde sa coboare promontoriul si induce o solicitare sacrala în sensul nutatiei N în jurul axei S2. Aceasta miscare este franata de catre doua ligamente sacro-sciatice;
•    reactia solului (reazemului) S, aplicata la nivelul capetelor femurale O, induce o rotatie posterioara RP a crestele iliace, ceea ce mareste pozitia relativa a osului sacrum în nutatie între cele doua oase iliace. Nutatia osului sacrum este însotita de departare a ischionelor si ale ramurilor simfizei pubiene (departarea marginilor inferioare) amplificand în acest mod, solicitarile în tractiune asupra simfizei pubiene.
În total, trei factori impun forte de tractiune simfizei pubiene:
- factorul ahitectural, care impune rolul de poarta ramurilor si simfizei pubiene;
- factorul mecanic, care transfera bazinului activitatea unei grinzi transverale supuse la forte de flexie;
- factorul postural care induce forte de tractiune cu atat mai mari, cu cat ateversia bazinului si nutatia sacrumului sunt mai pronuntate.

În sprijin unipodal, bazinul formeaza un cadru fixat unilateral si supus la solicitarilor unor forte de flexie:
- acest cadru nu este de natura omogena, deoarece el este format din trei piese, cele doua ilioane si sacrumul, unite prin articulatii semi-flexibile
De partea sprijinului, ilionul este tras în afara de catre musculatura stabilizatoare laterala si de fortele care îi sunt impuse, tinzand, ca în sprijinul bipodal, sa provoace o rotatie posterioara a aripii iliace.
Prin opozitie, celalalt ilion face o rotatie anterioara si o lateroversie sub efectul greutatii trunchiului si membrului inferior oscilant.
Miscarea opusa a celor doua oase iliace provoaca forte cu directii în toate cele trei planuri:
-

In sporturile care necesita sarituri sau schimbari de directie rapide, in plina cursa, este usor de imaginat importanta constrangerilor asimetricwe impuse bazinului si structurilor sale de amortizare.
In momentul practicii sportive, alte constrangeri de origine articulara, musculara sau posturala pot sa le mareasca pe cele care au fost deja evocate in sprijin bipedal sau unipedal ;
-miscari ale articulatiei coxo-femurala  au o incidenta directa asupra simfizei pubiene ; extensia este insotita de exemplu de oanteversiei a cresteiiliace la originea constrangerilor si taiere in ambele planuri ale spatiului (frontal si sagital) si a constrangerilor prin rasucire.
Rotatia interna antreneaza o compresiune simifizara si o indoire (flexie) in plan sagital. Abductia fortata realizeaza in special o tractiune.
Miscarile antagoniste de flexiei, de rotatie externa si de edductie, creaza, aproximativ punct cu punct constrangeri opuse. Miscarea amplitudinilor articulare ale soldului intr-unul din aceste sectoare poate antrena o compensare functionala prin punerea precoce in joc a miscarilor de ilion si duce la constrangeri anormale la nivelul simfizei pubiene.
Echilibrul muschilor  care se insera pe pubis (mari, drepti, piramidali ai abdomenului, oblici, drepti interni, mici si mijlocii adductori) sau care au o incidenta asupra simfizei (mare adductor pectineu, proas-iliac, drepti anteriori, ischiogambieri, etc) influenteaza statica si dinamica simfizei pubiene. De exemplu o hipotonicitate a peretelui abdominal asociata unei hipertonicitati de muschi adductori, risca sa mareasca anteversia bazinului si constrangerile in tractiune pe simfiza.Totodata, o activitate asimetrica intre muschi care induc o anteversie a crestei iliece pe de o parte si muschi care induc o retroversie a partii opuse, poate sta la originea constrangerilor importante prin taierea si rasucirea simfizei.
Echilibrul postural al sportivului, este deasemenea un factor primordial al regulelor de constrangere impuse in cadrul pelvin :
-in plan frontal, orice asimetruie de la punctul de incarcare de origine nes-pelviana (atitudine scoliotica sau scolioze nonechilibrate) sau sub-pelvine (inegalitati de lungime sau asimetrii de axe ale membrelor inferioare) risca sa induca o asimetrie de constrangeri impuse bazinului in sprijin bipodal ;
-in plan saigital, neconcordanta curburilor de tip hipercifoza dorsala, hiperlordoza lombara, orizontalizarea osului sacru si patalogiile zonelor osuare dorso-lombare sau lombo-sacre (spondiloza) pot avea o incidenta directa asupra repartitiei constrangerilor pelvine, dar si o incidenta indirecta asupra durerilor pubisului : iradiatii dureroase dupa traseul nervilor mare si mic abdominali, genitali, sindrom spondilo-pubian etc.
Sutul fotbalistului este un exemplu tip de gest sportiv, capabil sa genereze importante constrangeri simifizare asimetrice.
Sutul se desfasoara in cinci faze succesive : pregatirea, inarmatul, acceleratia, lovirea, deceleratia si acompaniamentul.
1.Pregatirea se efectuiaza printr-un transfer din greutatea corpului asupra piciorului pivot.Aceasta ancorare, este deseori brutala, trunchiul inclinat pe o parte, impune bazinului constrangeri asimetrice, ca in sprijin unipodal, dar cu o forta proportionala energiei cinetice a unui subiect in plina cursa.
2.Inarmatul – intervine cu un intreg sir rotativ plecand de la piciorul neport si pana la centura scapulara. Soldul de sprijin este fixat in rotatie externa si flexie. Soldul oscilant pleaca in extensie, abductie, rotatie externa insotita de o miscare de genunchi in flexie ; aceasta contra-rotatie intre cei doi ilioni la fel ca si hiperlordoza lombara care il insoteste creaza importante contractii simifizare, taiere si rasucire.
3.Acceleratia – necesita o contractie puternica a rotatorilor interni ai soldului, care sustin muschii micul si marii oblici ai abdomenului din partea anterioara a soldului oscilant si mai ales adductorii si psoasul iliac care propulseaza cu putere membrul inferior asupra flexiei, adductiei si rotatiei externe. Muschii adductori exercita o tractiune pe ramura pubiana spre partea joasa si partea frontala de la originea constrangerilor in taiere, tractiune si rasucire ; aceste constrangeri sunt amplificate prin sprijinul psoasului-iliac care se reflecta pe ramura ilio-pubiana ca si asupra unui scripete de inapoiere.
4.Lovirea – este realizata imediat ce miscarea balistica a membrului oscilant atinge viteza maxima ; impactul mingii produce o unda de soc in randul muschilor si articulatiilor din lantul cinetic al membrului inferior.
5.Deceleratia – este sub controlul muschilor ischio-gambieri care trebuie sa se substituie flexori ai soldului si extensori ai genunchiului : reglajul acestui antagonism/sinergii intre aceste doua grupuri musculare poliarticulare, in lant cinetic deschis si la mare viteza, necesita un control gestual perfect, incepand cu piciorul de sprijin. Bazinul constituie locul de tranzitie intre membrul inferior de sprijin, care functioneaza in lant cinetic inchis, plecand de la siruri musculare paralele si membrul inferior oscilant in care chingile anterioare si posterioare lucreaza in serie asupra amplitudinilor mari : fixarea ilionului cu partea de sprijin si mobilitatea acestuia din partea oscilanta impune articulatiilor sacro-iliace si simfizei constrangeri opuse .
Insotirea de gest se efectuiaza print-o girare pelvina asupra membrului inferior, support menit sa zavorasca articulatia coxo-femurala in rotatie interna ; extensie si adductie.
Membrul inferior oscilant urmareste miscarea sa de flexie, adductie si rotatie interna, muschi ischiogambieri antreneaza ilionul homolateral in retroversie.
Convergenta miscarii soldului in adductie si rotatie interna provoaca o constrangere in compresiune si in flexie asupra ilionului, odata ce contra-rotatia ilionului realizeaza o rasucire si o taiere.
Acest gest sportiv specific poate conduce de la constrangeri variate si interative care antreneaza asupra simfizei, la o patologie de rascruce pubiana. Aceasta patologie are cu atat mai multe sanse ca sa se exteriorizeze, cu cat subiectul acumuleaza factori mecanici nefavorabili, cum ar fi disfunctiile posturale rahidiene, o inegalitate de lungime a membrelor inferioare, o hipoextensibilitate ale anumitor lanturi moi-tendinoase sau o asimetrie de tonicitate ale grupurilor musculare antagoniste. In prealabil, la orice tratament, conteaza in consecinta sa cauti sistematic printr-o ancheta riguroasa acesti factori diferiti biomecanici ai lantului locomotor al rascrucii pubiene putand sta la originea unei pubalgii, putand fi tratate de asemenea in mod selectiv pe cat posibil.

Degenerarea discului intervertebral ca urmare a actiunii mai multor factori poate duce la hernie, mai ales a discurilor L4 si L5. Prezenta durerii, radiculopatia si alte simptome depind de locul si gradul herniei. Un istoric detaliat si un examen fizic atent, suplimentate daca este necesar cu un examen RMN pot diferentia hernia de disc de alte afectiuni care se manifesta cu simptome similare.
Majoritatea pacientilor se recupereaza dupa aproximativ patru saptamani de prezenta a simptomatologiei. S-au conturat de-a lungul timpului mai multe metode de tratament pentru hernia de disc lombara (HDL), dar studiile efectuate au produs adesea rezultate contradictorii. Descoperirea de la bun inceput a complicatiilor importante (deficitele neurologice, sindroamele de coada de cal, sindroamele refractare la tratament) este esentiala in abordarea terapeutica corecta a HDL.
Discul intervertebral este responsabil de legarea vertebrelor intre ele, oferind flexibilitate, absorbind si distribuind greutatea aplicata pe coloana vertebrala.
Odata cu inaintarea in varsta, discul isi modifica volumul si forma si de asemenea isi modifica compozitia biochimica si proprietatile biomecanice. HDL ar rezulta din degenerarea inelului fibros ceea ce duce la o slabire a sa cu posibilitatea aparitiei herniei.
Simptomele unei HDL pot fi adesea dificil de deosebit de cele ale altor afectari ale acestui segment. Pentru o abordare corecta a afectiunii este foarte important ca istoricul si examenul clinic sa fie corect efectuate.
Este de asemenea important sa se inteleaga istoria naturala a herniei de disc si a radiculopatiei consecutive ei, probabilitatea unei ameliorari spontane si contributia diagnosticului imagistic alaturi de consultul ortopedic.

Etiologia degenerarii discului
Discul intervertebral este constituit din patru zone concentrice: un inel fibros exterior format din fibre dense de colagen, un inel fibros intern fibrocartilaginos, o zona de tranzitie si nucleul pulpos central. Matricea discului este compusa din fibre colagene in inel, ceea ce-i ofera rezistenta la tensiuni si proteoglicani in nucleul pulpos, care ofera rigiditate si rezistenta la compresiuni.

O serie de factori genetici sau schimbari in hidratarea colagenului joaca un rol important in dezvoltarea afectiunilor degenerative discale. La un disc sanatos, nucleul pulpos distribuie in mod egal presiunile asupra inelului fibros. Scaderea hidratarii discului poate reduce efectul de amortizare, ceea ce poate duce la aparitia de leziuni. Cresterea continutului de colagen a nucleului a fost gasita de asemenea responsabila de degenerarea discului.
Posibilitatea unor influente genetice a fost investigata pentru alte afectiuni ale coloanei, cum ar fi scolioza, spondilolistezisul si spondilita anchilozanta.

Istoricul afectiunii
Informatiile obtinute de la pacient ii permit medicului sa faca un examen fizic tintit, ceea ce conduce la o mai mare acuratete de diagnostic.
Simptomele relatate trebuie diferentiate de cele pe care le-ar produce alte afectiuni, cum ar fi metastazele, afectiunile reumatismale cronice, fracturile sau infectiile.
Nivelul la care se produce cel mai des hernia este discul L4 sau L5. Debutul simptomatologiei este caracterizat de o durere ascutita, ca o arsura in regiunea lombara, cu iradiere pe fata posterioara sau laterala a membrului inferior pana sub genunchi.

Durerea este superficiala, localizata si adesea insotita de parestezii. in cazurile mai grave pot apare diminuarile de reflexe osteotendinoase si deficitul motor. Aparitia disfunctiilor urinare sau intestinale impun interventia chirurgicala de urgenta, pentru a nu se ajunge la pierderea definitiva a functiei.
Adesea cel mai dificil aspect al evaluarii pacientilor cu simptome de hernie de disc centrala este diferentierea de un lumbago acut musculoligamentar. Acesta din urma produce durere exacerbata la ortostatism si la miscarile de rotatie ale coloanei, in timp ce durerea cauzata de HDL se accentueaza la pozitiile care cresc presiunea pe inelul fibros, cum ar fi pozitia sezanda, flexia trunchiului.

Examenul fizic si neurologic al coloanei lombare
O examinare completa poate dezvalui deficite motorii la diverse nivele. Primul gest in examinare este sa se caute orice manifestare externa a durerii, inclusiv adoptarea unor pozitii antalgice. Postura pacientului si mersul trebuie examinate in afectarile radacinilor sciaticului, fiind adesea relevante in hernia de disc.

Vor fi palpate cu grija apofizele spinoase si ligamentele interspinoase. Va fi apreciat gradul de mobilitate. Durerea aparuta in timpul flexiei sugereaza o durere de origine discogena, in timp ce durerea la extensia lombara sugereaza o afectare a articulatiilor interapofizare. Contractura musculoligamentara poate cauza durere la inclinatiile contralaterale.
Examenul functiei motorii si senzitive si examenul reflexelor poate duce la determinarea nivelului radacinii afectate.
Examinarea coloanei lombare pe nivele neurologice ajuta la localizarea sursei simptomatologiei.
Identificarea discului herniat

Imaginea discului herniat
Semnul cel mai important oferit de radiografia simpla a coloanei lombare la un bolnav cu HDL este scaderea inaltimii discului. Radiografia are valoare diagnostica limitata pentru hernia de disc pentru ca modificarile degenerative sun legate de varsta si sunt prezente atat la persoanele asimptomatice cat si simptomatice. S-au descris modificari radiologice la o treime din pacientii asimptomatici. Din acest motiv tomografia computerizata (CT) are de asemenea valoare diagnostica scazuta in HDL.
Modalitatea cea mai de pret pentru vizualizarea unui disc herniat este rezonanta magnetica (RMN), care a fost descrisa ca avand aceeasi acuratete ca si mielografia CT, atat pentru hernia de disc toracica cat si lombara.
Totusi, marimea herniei este de obicei subestimata datorita semnalului slab al unora din structurile locale. RMN poate demonstra pe langa afectarea discului intervertebral si edemul adiacent
De asemenea, poate descoperi protruzia si degenerarea discului la persoanele asimptomatice. De aceea decizia terapeutica trebuie sa se bazeze pe examenul clinic coroborat cu rezultatele testelor paraclinice.
RMN a fost folosita in mod traditional pentru a obtine imagini in plan axial si sagital. Mai nou se pot obtine si imagini oblice, care ofera un aspect mai bun al unor structuri anatomice si care nu puteau fi vizualizate pana de curand.

Tratamentul conservator
Durerea lombara si radiculopatia (durerea iradiata de-a lungul membrului inferior) sunt acuzele cele mai comune. Majoritatea pacientilor ajung la ameliorarea sau chiar la disparitia simptomelor chiar si fara aplicarea vreunei metode terapeutice. Un studiu a aratat ca la 70% din pacienti a aparut o scadere a durerii in membrul inferior dupa patru saptamani de la debut.
Studiul afirma ca este benefic pentru pacient sa i se administreze tratament simptomatic in primele sase saptamani. Din aceasta perspectiva, medicul de familie joaca adesea rolul unui educator, care ofera sfaturi competente pentru diminuarea durerii cauzate de hernia de disc. Majoritatea pacientilor raspund bine la terapia conservatoare, incluzand repausul la pat, anumite exercitii si in unele cazuri tratament injectabil.
Numai medicul poate stabili strategia optima pentru fiecare pacient, explicandu-i acestuia in amanunt starea sa, posibila evolutie a bolii si mijloacele de tratament potentiale.
Ratiunea repausului la pat consta in reducerea durerii mecanice si a presiunii in disc. Durata optima a repausului la pat pentru pacientii cu HDL este discutabila, dar se recomanda in general intre doua si sapte zile.
Beneficiul unor exercitii fizice in ameliorarea durerii radiculare este controversat. Se afirma ca intarirea musculaturii lombare si abdominale poate reduce durerea, scadea greutatea bolnavului si ameliora anxietatea sau depresia.
Utilizarea terapiei cu ultarsunete, iontoforeza, sau alte forme de electroterapie pot avea un efect aditional. Terapia epidurala cu steroizi a fost raportata ca favorabila in herniile de disc cu radiculopatie.

Indicatiile chirurgicale ale HDL
Chiar daca majoritatea pacientilor pot fi tratati conservator, unii nu raspund la acest tip de terapie sau au simptome care trebuie sa conduca spre actul chirurgical. Orice decizie in acest sens trebuie sa se bazeze pe simptomatologia clinica coroborata cu rezultatele paraclinice. Indicatiile operatorii se pun pentru: sindrom de coada de cal, deficit neurologic progresiv, deficit neurologic agravat, durere severa, refractara la tratament conservator dupa patru-sase saptamani

Interviu cu Prof. CFM Pr. Dr. Elena Caciulan, Presedintele APK “Muntenia”, despre importanta legiferarii Ordinului Kinetoterapeutilor din Romania, unde se situeaza kinetoterapia in sistemul national de sanatate si care sunt beneficiile pe care aceasta practica medicala le aduce pacientului.

Context: Al VII-lea Congres de Kinetoterapie, cu tema “Legiferarea Ordinului Kinetoterapeutilor – normalitate si necesitate in societatea romaneasca”. Congresul a avut ca scop promovarea profesiei de kinetoterapeut in tare noastra si legiferarea Ordinului Kinetoterapeutilor din Romania. Kinetoterapia este o componenta importanta a serviciilor medicale, iar rolul profesional al kinetoterapeutului in asigurarea serviciilor de ingrijire a sanatatii este recunoscut la nivel mondial. Insa, in Romania, aceasta profesie nu beneficiaza inca de un cadru legal corespunzator. Aceasta in conditiile in care Regiunea Europeana a Confederatiei Mondiale pentru Kinetoterapie – organizatie ce reprezinta profesia de kinetoterapeut la nivel mondial, cuprinzand 35 de asociatii de kinetoterapie din fiecare stat european comunitar – solicita guvernelor organizatiilor membre sa elaboreze legislatia, acolo unde nu exista deja, cu privire la statutul kinetoterapeutilor in sistemul sanitar. Kinetoterapeutii, fie ca se numesc fizioterapeuti sau fiziokinetoterapeuti, indeplinescu un rol important in educatia si imbunatatirea sanatatii indivizilor societatii, folosind tehnici si teste variate standardizate la nivel international. Un kinetoterapeut calificat asigura prin excelenta indrumarea studentilor si colegilor, prin tehnici de predare si comunicare, atat timp cat exista o supervizare din partea unui for specializat.

MpT.ro: Asociatia Profesionala a Profesorilor CFM si Kinetoterapeutilor “Muntenia” Bucuresti (APK “Muntenia”) este initiatoarea demersurilor pentru legiferarea Ordinului Kinetoterapeutilor din Romania. In ce stadiu se afla, la momentul actual, acest proiect?

E.C.: Kinetoterapeutii romani se lupta de peste patru ani de zile pentru crearea unui ordin profesional. Acest Ordin Profesional al Kinetoterapeutilor din Romania a trecut de Comisia de Sanatate de la nivelul Camerei Deputatilor, insa a ramas blocat de patru ani la Comisia de Sanatate a Senatului Romaniei.

MpT.ro: Cum ati putea descrie importanta pe care aceasta lege ar avea-o pentru practicarea profesiei de kinetoterapeut si pentru pacient, ca beneficiar final? Mai mult decat atat, care sunt principalele avantaje pe care kinetoterapia le ofera pacientului?

E.C.: Aceasta lege este importanta in primul rand pentru ca responsabilizeaza profesionistul din domeniu, pentru ca ii apara drepturile, dar in acelasi timp ii impune si anumite reguli. Reguli care tin de dezvoltarea profesionala a acestuia, de controlul actului kinetic, de aparitia in Romania a cabinetelor liberale – cabinete obligatorii si cabinete care se gasesc oriunde in lumea aceasta, pentru a degreva sistemul national de sanatate si pentru a dezvolta aceasta profesie pe teritoriul Romaniei.

Nu trebuie sa uitam un singur lucru: kinetoterapia are ca instrument miscarea. Miscarea este cea mai ieftina forma de terapie, cea mai neinvaziva, daca este bine facuta si bine condusa de catre kinetoterapeut.

Kinetoterapia reprezinta in primul rand aceasta miscare despre care vorbim, care este chemata sa imbunatateasca viata omului modern, sa-l educe, pentru ca ea face, in acelasi timp preventie si tratament.

Este important sa ne amintim ca in tarile dezvoltate ale lumii exista specialisti care calculeaza costurile acestei terapii si au ajuns la concluzia ca atat preventia, cat si tratamentul, nu cer investitii enorme. De aceea, in tarile dezvoltate, terapia poate este atat de cunoscuta si atat de bine sustinuta de sistemul de sanatate.

MpT.ro: Fara existenta acestei legi, in ce masura sunt limitate drepturile kinetoterapeutilor, ca si specialisti in medicina?

E.C.: Vorbim despre profesionisti in sistemul national de sanatate… Ei au dreptul sa-si desfasoare profesia, dar inca nu sunt bine situati in sistemul de sanatate in care activeaza. De ce? Pentru ca sunt doua categorii profesionale care practica aceeasi profesie, pentru ca sunt multe probleme si multe neintelegeri, pentru ca nu intotdeauna colaborarea pe care o are kinetoterapeutul cu medicul de recuperare sau cu medicul specialist in ortopedie, chirurgie, cardiologie s.a.m.d. clarifica suficient care sunt atributiile kinetoterapeutului.

Pentru ca, pana la urma, in sala de kinetoterapie, kinetoterapeutul, impreuna cu medicul, este capabil sa evalueze starea pacientului si sa decida asupra programului de kinetoterapie. Prin natura pregatirii sale profesionale, nimeni nu are dreptul sa-i spuna ce sa faca; se poate consulta, poate sa-i sugereze si de comun acord sa ajunga la o concluzie, dar trebuie sa inteleaga toata lumea ca acest kinetoterapeut este profesionistul care decide programul de kinetoterapie si categoric, nimeni altcineva.

MpT.ro: Aveti la acest congres invitati din tari francofone, Franta, Belgia, Canada etc. Care este contributia dansilor in demersul pe care Asociatia Profesionala a Profesorilor CFM si Kinetoterapeutilor “Muntenia” l-a initiat?

E.C.: Eu si nu numai eu, ci toti kinetoterapeutii romani, avem o sansa unica de a avea invitatii unii din cei mai mari kinetoterapeuti din Europa, vorbim aici de Franta, Spania, Luxemburg, Belgia, precum si reprezentantul Canadei si reprezentantul ordinului (NR: Ordinului Kinetoterapeutilor) din Liban, care isi desfasoara activitatea in domenii vaste si foarte importante, ce uneori sunt foarte putin cunoscute in Romania. Avem aici un specialist in osteopatie – si vorbim intr-adevar de osteopatie, nu de povestile care se vehiculeaza in Romania, vorbim de tratarea afectiunilor genito-urinare, de recuperarea scoliozei. Iar daca in Romania trebuie sa astepti pana cand inclinatia coloanei depaseste 40*, pentru ati fi recomandata interventia chirurgicala, ei bine, in strainatate se face kinetoterapie, care poate salva pacientul de interventia chirurgicala. Printre invitati se numara specialisti in reeducarea echilibrului, specialisti in reeducarea respiratorie…

In orice caz, acest Congres International a reunit poate printre cei mai mari specialisti in recuperarea kinetica, din diverse domenii ale sanatatii.

MpT.ro: In ce afectiuni putem apela la kinetoterapie, deopotriva pentru preventie si tratament, tocmai in ideea de a evita pe cat posibil forme de terapie foarte invazive cum este, sa spunem, interventia chirurgicala?

E.C.: Eu inca o data afirm ca aceasta kinetoterapie are un teren extrem de prietenos pentru toata lumea. Si poate de aceea sunt foarte multi neaveniti pe terenul acesta prietenos al kinetoterapiei – si spun acest lucru cu foarte multa responsabilitate.

Kinetoterapia se adreseaza tuturor, de la copilul mic de cateva zile si ajungand pana la persoanele in varsta, carora este pacat ca in Romania nu li se acorda nicio sansa.

Kinetoterapia poate sa mearga pe toate domeniile sanatatii, pe toate sectoarele din sanatate si, repet: daca este bine efectuata aceasta kinetoterapie, niciodata nu va face rau. Practic, nu exista persoana care sa nu poata beneficia, sub o forma sau alta, de efectul benefic al exercitiului fizic, al tehnicilor si metodelor specifice.

Dar, de aceea, poate ne dorim si o lege, de aceea Asociatia Profesionala (NR: a Profesorilor CFM si Kinetoterapeutilor “Muntenia” Bucuresti) incearca sa faca aceasta pregatire profesionala a kinetoterapeutilor. Pentru ca noi sustinem cursuri de formare profesionala, de cele mai multe ori nu doar cu specialisti adusi din strainatate; la cursurile de formare pe care le organizam veti vedea ca vin kinetoterapeuti de la Baia Mare, de la Oradea, de la Cluj, de la Iasi… din toata Romania… iar aceasta este bucuria noastra. Pentru ca asa noi vom dezvolta si vom profesionaliza meseria noastra, pentru a o pune in slujba sanatatii pacientului.

sursa: medicpentrutine.ro

Sindromul de neuron motor periferic
Neuronul motor periferic este situat in cornul anterior al substantei cenusii din maduva spinarii si in nucleii motori ai nervilor cranieni situati in trunchiul cerebral.
Sunt doua tipuri de neuroni motori: ? (pentru musculatura extrafuzoriala0 si ? (pentru fusul neuromusclar). Asupra neuronului ? actioneaza direct:
- fibrele anulospirale ce vehiculeaza informatii proprioceptive din placa ecuatoriala a fusului neuromuscular;
- colaterale ale fibrelor lungi din cordoanele posterioare (suport al arcului reflex miotatic);
- bucla Renshaw cu efect inhibitor;
- motoneuronul central din calea piramidala.
Motoneuronul ? primeste aferente tonice din:
- substanta reticulata;
- cerebel;
- fibrele rubrale;
- nucleii vestibulari;
- formatiuni extrapiramidale (inclusiv zonele motorii )
La nivelul cornului anterior neuronii ? si ? sunt grupati in mai multi nuclei corespunzatori grupelor musculare pe care le inerveaza. Astfel exista:
-    un nucleu antero-median ce innerveaza musculatura paravertebrala externsoare si musculatura trunchiului;
-    un nucleu lateral ventral pentru centuri si muschii bratului (coapsei);
-    un nucleu lateral dorsal pentru antebrat (gamba);
-    un nucleu ventro-latero-dorsal pentru muschii mainii (piciorului).
Grupul nucleilor anteriori sunt pentru muschii flexori iar a celor posteriori pentru muschii extensori.
Axonii fiecarui grup de celule motorii parasesc maduva prin radacina anterioara care traverseaza spatiul subdural si se alatura radacinii posterioare formand trunchiul comun al nervului spinal (care este un nerv mixt). El paraseste canalul rahidian prin gaura de conjugare. Aceasta postiune a nervului spinal este lezata in diverse procese patologice osteoarticulare (HDL, spondilartroza, fracturi).
Dupa iesirea din canalul rahidian, nervul da un ram posterior care se distribuie musculaturii erectoare a trunchiului (antigravitationala) si tegumentului adiacent si un alt ram anterior care in regiunea cervicala, lombara si sacrata formeaza trunchiurile primare ale plexurilor, iar in regiunea dorsala formeaza nervii intercostali.
Un neuron motor periferic impreuna cu fibrele musculare pe care le inerveaza formeaza o unitate neuromotorie. Numarul fibrelor musculare este invers proportional cu gradul de precizie al miscarilor executate de muschiul respectiv. Unitatea motorie implica:
-    neuronul motor;
-    placa neuromusculara (sinapsa);
-    fibra musculara.
Clinic principalul simptom il constituie deficitul motor care este global si intereseaza atat miscarile voluntare cat si pe cele automate, sincinetice si reflexe (neuronul alfa motor este calea motori finala pentru toate tipurile de miscare). Scaderea fortei musculare intereseaza de obicei un grup muscular fiind mai restransa decat in leziuni de neuron motor central.
Se apreciaza forta si amplitudinea miscarilor voluntare, cu si fara rezistenta, dupa scala 0-5.
Paralizia se asociaza, de obicei, cu hipotonie musculara prin lezarea concomitenta a neuronului alfa si gama (neuronul alfa reprezinta calea efectorie finala a buclei gama). Hipotonia se evidentiaza prin palparea maselor musculare si prin miscari pasive care evidentiaza rezistenta minima si amplitudine crescuta a miscarilor la care se adauga posturi anormale. Exceptie face contractura postparalitica in paralizia faciala periferica.
Modificarea reflexelor osteotendinoase in sensul diminuarii sau abolirii datorita intreruperii cailor efectorii (explicarea reflexului miotatic).
Atrofiile musculare intereseaza teritoriul muschiului inervat de fibrele lezate. Sunt importante si se instaleaza la doua trei saptamani dupa debutul paraliziei. Se pot asocia si alte tulburari trofice interesand pielea, fanerele, tesutul celular subcutanat, articulatiile (apar astfel ulcere trofice, artropatii).
Se caracterizeaza prin:
-    paralizie: ce cuprinde un teritoriu muscular limitat la nervul, radacina sau segmentul medular lezat;
-    hipotonie musculara: intereseaza grupele musculaturii paralizate (paralizie flasca);
-    atrofie;
-    ROT diminuate / abolite deoarece este intrerupta calea eferenta a arcului reflex;
-    fasciculatii musculare: frecvent intalnite in scleroza laterala amiotrofa;
-    modificari ale EEG.

2.3. Principii de tratament
Tratamentul neuropatiilor periferice are obiective mai putine decat cel al leziunilor SNC. in neuropatiile periferice obiectivul principal este cresterea fortei musculare si refacerea sensibilitatii in special la mana daca nervul contine fibre senzitive.
Se stabileste de la inceput gradul de denervare musculara prin diagnostic electric si electromiografic. Daca denervarea este mare se aplica electrstimularile cu curenti de joasa frecventa in panta.
Kinetoterapia dispune de tehnici si elemnte de facilitare neuroproprioceptiva. Aceste elemente sunt exteroceptive (stimuleaza receptorii tegumentari), deci aplicate pe tegumentele supradiacente muschiului denervat (atingeri usoare, contactul manual, contacte scurte cu gheata, periaj etc.) si proprioceptive (stimularea receptorilor din articulatii, tendoane, muschi).
Aplicarea elementelor proprioceptive sunt foarte eficiente si in special intinderile rapide (strech- ul rapid) la care se pot adauga o rezistenta pentru a creste racolarea de cat mai multe unitati motorii. Alte elmente proprioceptive sunt: tapotajul pe corpul muscular, vibratiile etc.
Trebuie tonifiata si musculatura invecinata musculaturii paralizate, bazandu-ne pe teoria iradierii exitatiilor la muschii paralizati – folosind diagonalele Kabat. Kinetoterapeutul trebuie sa observe momentul cand apare oboseala muschiului denervat antrenat pentru a intrerupe exercitiul.
Nu trebuie aplicate excesiv elemntele de facilitare (in general de 2-3 ori) deoarece apare adaptarea, respectiv scaderea exitabilitatii.
Indiferent de gradul de denervare musculara, chiar totala (F = 0), trebuie aplicate strech-uri (intinderi) si orice fel de stimulare pentru a mentine troficitatea muschiului astfel ca inervatia ce se dezvolta  ulterior sa gaseasca muschiul (efectorul) viabil, trofic si nu retracturat (sclerozat). Daca exista FM = 3 se folosesc ex cu rezistenta.
in afara sedintelor de terapie, segmentele paralizate trebuie posturate in pozitii functionale, fiind necesare uneori atele, orteze pentru a preveni retractura muschilor paralizati.

‘Grasimile – cele bune – au un rol important pentru organism’, a declarat prof. dr. Ioan Nedelcu, medic dermatolog, membru al Federatiei Mondiale de Medicina Antiaging. Potrivit acestuia, grasimile au un rol structural, intra in structura membranelor celulelor si tesuturilor. Membranele sunt alcatuite intr-un procent de peste 50% din grasimi. Ele sunt o sursa de energie foarte importanta. Uleiul de masline contine omega 9. Un studiu recent a evidentiat ca grasimile care contin omega 3 si 6 reduc senzatia de oboseala. ‘Un procent de 75% dintre cei care au folosit astfel de grasimi si sufereau de sindromul oboselii dupa o luna nu au mai acuzat oboseala’, a explicat prof. dr. Ioan Nedelcu. Acesta a adaugat ca tonusul si buna dispozitie cresc cand consumam grasimi bune. Medicul a subliniat ca consumul acestor grasimi imbunatatesc starea de sanatate, iar uleiul de masline presat la rece este utilizat in alimentatie, ca medicament, precum si in preparatele cosmetice. ‘Consumul de ulei de masline in Romania in 2009 a fost de aproximativ 220.000 de tone’, a declarat Paul Isac, brand manager Monini Romania. Un procent de 37% dintre romani consuma ulei extra virgin, 47% Sansa (Pomace) si 5% Pur, un procent de 11% folosind specialitati de ulei de masline (samburi, struguri, orez aromatizat). Dupa primele cinci luni ale acestui an, Cyrom Romania, cel care distribuie uleiul Monini pe piata romaneasca inregistreaza o crestere cu 45% a vanzarilor comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut. ‘Ca rezultat al noilor tendinte de orientare catre produsele de calitate se observa si o migratie a consumatorului de la uleiul de masline Pomace la cel extravirgin, a spus Paul Isac, astfel ca consumul de ulei de masline extravirgin a crescut la 64%, Sansa (Pomace) a ajuns la 34% si Pur la 2%’, a conchis brand manager Monini Romania.

sursa: AGERPRES

Usor de digerat

Cel mai bun este orezul brun, in care vitaminele si mineralele se gasesc in cantitate mai mare decat in cel alb. Astfel, 100 g orez brun ne furnizeaza 99 mg potasiu, 43 mg magneziu, 120 mg fosfor, 0,14 mg vitamina B1, 1,3 mg vitamina B3. Aceeasi cantitate de orez alb ne ofera doar 54 mg potasiu, 11 mg magneziu, 54 mg fosfor, 1 mg vitamina B3. Vitamina B1 dispare prin rafinare, de aceea orezul alb nu mai contine deloc. Un alt atu al orezului brun sunt fibrele alimentare – 1 g/100 g, fata de doar 0,1 g in cazul celui alb. 150 g orez brun fiert aduc 8% din necesarul zilnic de fibre pentru un adult. Datorita fibrelor alimentare, orezul contribuie la scaderea colesterolului. Efectul hipocolesterolemiant este dat insa si de orizanol, o substanta care reduce sinteza si absorbtia grasimilor in sange. Chinezii spun ca orezul este un aliment cald pentru stomac, fiind indicat mai ales atunci cand acesta este iritat, deoarece este digerat si asimilat foarte rapid.

“Orezul este unul dintre putinele alimente care nu contin sodiu in mod natural, de aceea este foarte indicat in regimul alimentar al hipertensivilor. Orezul vine si cu un aport important de potasiu, care contribuie la normalizarea activitatii cardiace si mentinerea echilibrului apei in organism”, arata prof. dr Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare.

S-a demonstrat de asemenea ca acest aliment are efect anticancerigen. Pe de o parte, este meritul fibrelor alimentare, care accelereaza tranzitul intestinal, absorb substantele cancerigene si le elimina, reducand riscul de aparitie a cancerului de colon. Pe de alta parte, orezul este sursa de tricina – o substanta cu efect anticancerigen dovedit. Aceasta substanta se gaseste insa numai in orezul brun.

stiati ca

100 g orez brun fiert contin 141 de calorii. Aceeasi cantitate de orez alb ne ofera 138 de calorii. Consumat cu moderatie, orezul poate fi o solutie si in curele de slabire.

Orezul brun poate fi consumat si de bolnavii cu celiakie, deoarece nu contine gluten.

Orezul cu bobul lung are un indice glicemic mai mic, putand fi introdus si in regimul alimentar al diabeticilor.

sursa: sanatate.jurnalul.ro

sursa: www.elipetromed.ro

Nota: acest artiocol nu aduce atingere profesiunii de balneo/fizio/kinetoterapeut si republicarea sau folosirea in alte scopuri a textelor sau fragmente de text, este posibila doar acodul scris al autorului acestui blog.

“Notre profession

n’est ni encadrée ni protégée”

Docteur en kinésithérapie en Roumanie et vice-présidente de la Fiopf (Fédération internationale des organisations de physiothérapeutes francophones), Elena Caciulan expose les priorités pour la profession de son pays.

par Cyrienne Clerc

Votre investissement en tant que vice-présidente de la Fiopf vous aide-t-il à promouvoir la profession dans votre pays?

Notre appartenance à la Fiopf est très importante car elle nous permet de nombreux échanges tant au niveau culturel, professionnel et dans le domaine de la formation. Cette fédération nous aide dans le cadre de notre formation professionnelle. Ses congrès’ nous permettent de mieux connaître et de bénéficier d’expériences étrangères. Nous essayons ainsi d’adapter l’expérience française au sein de notre association professionnelle, Muntenia Bucarest, qui compte 300 membres et développe notamment des cours de formation continue.

La Fiopf nous permet aussi de promouvoir la profession de kinésithérapeute en Roumanie et de faire comprendre que cette thérapie est utile. Nous avons en effet beaucoup d’efforts à fournir pour la faire connaître auprès de la population roumaine. Il ne faut pas oublier que le nombre de praticiens dans notre pays se situe entre I 000 et I 200 -nous n’avons même pas de statistiques exactes- et que la Roumanie compte environ un kinésithérapeute pour 26 000 habitants, ce qui nous relègue à la dernière place européenne. La profession est en situation de sous-emploi car de nombreux jeunes, sortis de l’université, ne trouvent pas d’emploi, le nombre de postes en hôpitaux étant réduit. Certaines villes roumaines n’ont d’ailleurs aucun kinésithérapeute. Il faut donc changer la mentalité pour développer notre profes-sion. Quant aux salaires, ils sont faibles : de 200 euros par mois pour un debutant à 400 euros (pour un kinésithérapeute de 15 a 20 ans d’expérience).

<!–[if !vml]–><!–[endif]–>

Comment la formation des kinésithérapeutes en Roumanie est-elle organisée ?

Dans le domaine de la formation où les écoles françaises font partie des meilleurs au monde, les relations que nous avons développées avec l’Institut national de la kinésithérapie (INK. France) nous sont très utiles. Ainsi, nous disposons d’une liste de formateurs français prêts à donner des cours en Roumanie. Concernant la formation Initiale, il existe deux voies. La faculté de kinésithérapie suit les processus de Bologne. Les futurs professionnels suivent trois ans d’études, puis un master de deux ans.ee qui leur permet alors d’exercer la profession. Un diplôme de physio-kinéslthéraple sur trois ans exista également dans le cadre de la faculté de médecins. Mais aucun master, nécessaire pour exercer le métier de kinésithérapeute, n’est délivré.

Disposez-vous d’une réglementation particulière pour encadrer la profession ? C’est un problème majeur : aucune loi n’encadre ou ne protège la profession de kinésithérapeutes dans notre pays. C’est une de nos principales demandes auprès du ministère roumain de la Santé. Actuellement, II existe une commission dite de spécialité au ministère qui s’occupe, entre autres, de notre profession. Mais seuls des médecins en font partie et, malgré no» nombreuses requêtes, notre association professionnelle n’a jamais été consultée. Notre profusion n’est donc ni encadrée ni protégée. De fait, le ministère de l’Enseignement encadre la formation initiale. et les kinésithérapeutes en activité dépendent des réglementations internes des hôpitaux, à l’exception des quelques cabinets libéraux.

surtout installés à Bucarest. Il en existe actuellement près d’une trentaine. Les patients qui se rendent dans ces cabinets ne sont pas remboursés par notre système d’assurance maladie, sauf si le cabinet intègre un médecin.

Certains kinésithérapeutes roumains s’installent-ils à l’étranger ?

Du fait du manque de postes, de nombreux kinésithérapeutes cherchent a travailler à l’étranger, notamment en Europe, essentiellement en France, aux Etats-Unis, su Canada… où notre diplôme est reconnu. Notre organisation professionnelle les aide a monter leurs dossiers.

La prochaine assemblée générale de la Fiopf de tiendra » Paris le 2 octobbre 2008

La semaine prochain :

entretien avec René Courtier,

président de l’Ordre

sursa: www.elipetromed.ro

Nota: acest artiocol nu aduce atingere profesiunii de balneo/fizio/kinetoterapeut si republicarea sau folosirea in alte scopuri a textelor sau fragmente de text, este posibila doar acodul scris al autorului acestui blog.

Primul echipament generator de ultrasunete din Romania a costat 1,2 milioane de dolari si a fost achizitionat din China, acolo unde acest tratament este folosit pe scara larga. “Ultrasunetele ating <tinta> si se transforma în caldura, care distruge celulele tumorale, fara a afecta organele si tesuturile din jur. Nu exista efecte secundare”, explica dr. Nicolae Verga, directorul Centrului Medical Bio Terra Med.

Pentru interventie, pacientul e anesteziat total, nu are nevoie de transfuzii sau de recuperare postoperatorie. Metoda HIFU poate fi folositt ti în asociere cu alte tratamente medicale. “Se utilizeazt pentru cancer la ficat, rinichi, oase, san, pancreas, pentru tesuturi moi ti alte tumori solide, cu exceptia celor din mtduva spintrii, pltmani, stomac ti intestine. HIFU este indicat ti pentru tumori benigne la uter sau la san”, sustine dr. Verga.

Pretul tratamentelor HIFU se stabilette în functie de tipul ti dimensiunea tumorii ti pornette de la 1.200 de euro pentru “arderea” unei formatiuni benigne cu diametrul de patru centimetri. În cazul celor maligne, costul începe de la 1.500 de euro, pentru aceeati dimensiune. Deocamdatt, centrul medical nu are un parteneriat cu Casa Nationalt de Asigurtri de Stnttate, astfel ct pretul tratamentului este suportat integral de cttre pacient.
Programarea se face telefonic

Pentru a fi tratati cu metoda HIFU, primul lucru pe care trebuie st îl faceti este st sunati pentru o programare la 021/344.00.40 sau la 021/344.00.39. “Infomatii gtsiti ti pe www.hifu.ro. La telefon vi se comunict ce documente trebuie st aveti pregttite pentru consultatia medicalt ti, în functie de caz, vi se vor face altele, la centrul nostru. Dupt consultatie, fiecare caz medical este analizat într-o comisie ti, în maximum trei zile, primiti un rtspuns dact puteti fi tratat cu metoda HIFU”, explict dr. Nicolae Verga, directorul medical al centrului.

sursa: hifu.ro

Cuprinde acele modalitati de tratament care utilizeaza caldura pentru cresterea temperaturii anumitor portiuni ale corpului. Aceasta crestere de temperatura poate fi superficiala (0,5 cm) sau profunda (3,5 cm), cunoscand mai multe modalitati de producere. Una dintre ele, asa-numita caldura de iradiere, foloseste lumina si radiatiile infrarosii.

Incalzirea corpului este produsa la suprafata, la maximum 1 cm profunzime, avand efect de relaxare musculara. O alta modalitate, numita caldura de contact, foloseste apa calda, parafina (sub forma de impachetari calde sau bai de parafina) sau namolurile calde (vulcanice sau de turba) pentru incalzirea anumitor segmente ale corpului. Efectele fiziologice ale termoterapiei

Efecte circulatorii.
Cresterea temperaturii are ca rezultat vasodilatatia capilara, cresterea debitului circulator asigurand o mai buna circulatie a sangelui in regiunea unde este aplicata. Odata cu sangele, in zona vin intr-o proportie mai mare si celule imunitare sau factori de crestere care grabesc vindecarea. Totodata, este activat metabolismul local, cu efect trofic, care creste activitatea enzimatica.

Efect de crestere a elasticitatii.
La o temperatura intre 40 si 45C, extensibilitatea colagenului din tendoane, ligamente, capsule articulare sau cicatrice creste, permitand exercitiile de intindere necesare reducerii anumitor retractii. In acelasi timp, redoarea articulara este diminuata datorita scaderii vascozitatii lichidului sinovial.

Efect decontracturant.
Contracturile musculare sunt combatute, indiferent daca au la origine afectiuni musculo-scheletice sau neurologice, prin ameliorarea functionarii receptorilor din muschii responsabili cu reglarea tonusului muscular.

Efect antialgic.
Durerea este diminuata datorita reducerii contracturilor, datorita ameliorarii circulatiei sanguine, dar si prin actiunea directa asupra mecanismelor de control ale durerii – prin cresterea pragului de perceptie a ei, prin inhibarea transmisiei si prin stimularea secretiei de endorfine. Datorita acestor efecte, caldura este folosita foarte eficient in afectiunile dureroase cronice. Insa in afectiunile acute, amplifica fenomenele inflamatorii, de aceea ar trebui evitata. De asemenea, caldura este de nepretuit pentru pregatirea exercitiilor de mobilizare articulara sau de crestere a fortei musculare. Contraindicatiile utilizarii caldurii
- inflamatii acute;
- tulburari circulatorii si limfatice (accentueaza edemul);
- insuficienta cardiorespiratorie,hipertensiune arteriala;
- tulburari de sensibilitate (risc de arsura);
- afectiuni dermatologice;
- afectiuni canceroase.
Crioterapia

Este un alt adjuvant pretios al recuperarii care foloseste apa rece, gheata, acidul carbonic etc. Pentru racirea unui segment al corpului. Poate fi aplicata sub forma de impachetari reci, imersii de scurta durata (1 minut) intr-un mediu apa-gheata, masaj cu cuburi de gheata, bai contrastante etc. Efectele sunt: scaderea metabolismului local, vasoconstrictie (urmata de vasodilatatie de protectie), diminuarea edemului, relaxarea musculara, diminuarea sangerarii, diminuarea durerii si a inflamatiei.

Indicatii
- afectiunile neurologice, care se manifesta prin cresterea spasticitatii (crioterapia este mai eficienta in aceste cazuri decat aplicarea caldurii);
- afectiunile reumatologice: inflamatorii (reducerea puseelor inflamatorii), artrozele (diminuarea durerii, destindere), tendinite, bursite, dureri cervicale, dorsale sau lombare, algoneurodistrofie;
- traumatologie si ortopedie pentru ameliorarea durerilor pe parcursul exercitiilor de recuperare, dar si pentru prevenirea sangerarilor.
Se contraindica folosirea aplicatiilor reci la persoanele instabile si hipersensibile la frig sau care prezinta tulburari ale sensibilitatii, afectiuni cardiace, neoplazii, arteriopatii, sindrom Raynaud, hemoglobinurie paroxistica la rece etc.
Vibroterapia

Presupune folosirea in scop terapeutic a undelor mecanice. Ultrasunetele reprezinta cea mai cunoscuta si evaluata aplicatie a acestei modalitati de tratament, ele fiind unde produse de vibratia unui cristal de cuart atunci cand acesta este strabatut de un curent de inalta frecventa (800.000 Hz).

Efectele terapeutice ale ultrasunetelor

Efecte termice. In contact cu tesuturile, energia mecanica se transforma in caldura. Acest efect se manifesta in profunzime, ultrasunetele avand o mare forta de penetrare. Trebuie insa ca timpul de actiune sa depaseasca 3 minute pentru ca incalzirea sa se produca.
Efecte vasomotorii. Se refera la vasodilatatia subcutanata produsa de ultrasunete, efect asociat cu o crestere a temperaturii tisulare, dar si a permeabilitatii membranelor. Efecte fibrolitice. In dozele utilizate in clinica medicala, ultrasunetele au avantajul de a produce o alungire a fibrelor tesutului conjunctiv. Pot contribui astfel la tratamentul aderentelor subcutanate sau al hipertrofiilor cicatriceale – sechele destul de deranjante ale traumatismelor si arsurilor.
Efecte analgetice. Prin actiunea directa de micromasaj, ultrasunetele poseda o puternica actiune analgetica.
Efect antiinflamator. Acest efect este produs, probabil, de modificarea permeabilitatii membranelor si de vasodilatatie. Efectul poate fi amplificat prin folosirea unor geluri antiinflamatorii (de exemplu diclofenac), a caror absorbtie este facilitata de actiunea de micromasaj a ultrasunetelor. Toate aceste efecte fiziologice indica folosirea ultrasunetelor in tratamentul urmatoarelor afectiuni:
- edeme de tip inflamator sau posttraumatic (entorse, periartrita scapulo-humerala etc.);
- dureri intalnite in lumbago, lombosciatica, nevralgii cervicobrahiale;
- cicatrice hipertrofice, reactii aderentiale profunde;
- capsulite retractile;
- in asociere cu electroterapia, orice tip de proces inflamator sau dureros.
Contraindicatii:
- boli infectioase in evolutie (TBC etc.);
- aplicarea pe traiecte nervoase (poate cauza sectiuni) sau la nivelul ochilor;
- folosirea la nivelul cartilajelor de crestere la copii;
- grefe tisulare recente;
- rupturi musculare cu hematom important (poate provoca calcificarea hematomului);
- regiunile lombare sau abdominale la femeia gravida.
Radiatiile si laserii

Radiatiile ultraviolete
Sunt folosite mai ales in dermatologie (tratamentul psoriazisului cu ajutorul ultravioletelor de tip A), in estetica (bronz artificial) si pentru dezinfectie. In recuperare, pot fi folosite, datorita actiunii lor cicatrizante si antiseptice, in tratamentul escarelor sau al ulcerelor varicoase.

Radiatiile infrarosii
Au o actiune termica superficiala. Din aceasta cauza, eficacitatea lor este redusa. Totusi pot fi folosite in anumite procese inflamatorii superficiale, contuzii, cauzalgii, lombalgii atunci cand alte modalitati terapeutice par a fi mult prea agresive pentru a fi utilizate.

Laserii
Laserii de intensitate mica folositi in fizioterapie nu au facut proba unei eficacitati clinice semnificative, chiar daca in studii experimentale par a demonstra anumite efecte biologice. Efectul este asemanator radiatiilor infrarosii (efect termic de suprafata). Am incercat in aceste randuri o scurta trecere in revista a celor mai utilizate tehnici de fizioterapie. Rolul lor, repet, este adjuvant, acela de a creste confortul si eficienta exercitiilor de recuperare, indispensabile unei reabilitari de lunga durata.

Autor: dr. Ionut Dobrescu
Sursa: Revista Viata si sanatate nr.7/20047
sfatulmedicului.ro