Evaluarea durerii la copil – kinetoterapie

kinetoterapie anastasia

Se accepta ca “standard de aur” al masurarii durerii autoevaluarea, masuratorile comportamentale, masuratorile biologice, care supravegheaza raspunsul organismului copilului la durere.
Nou nascutii, copii mici în etapa preverbala, cei handicapati nu-si pot descrie experientele, asa în cât se utilizeaza masuratorile comportamentale si biologice.
Nivelul de sanatate al copilului, vârsta pot influenta comportamentul si reactia biologica la durere.
Nou nascutul prezinta raspunsuri biologice diferite de cele ale copilului mai mare. Prezenta unei afectiuni organice grave poate modifica substantial comportamentul si raspunsul biologic al copilului comparativ cu un copil de vârsta identica, dar sanatos.

Modelul OMS de evaluare a durerii

Este un model ce considera consecintele bolii ca existând în 4 planuri.
1. Primul plan este cel al aparitiei unei suferinte (boala).
2. Al doilea reprezinta afectarea.
3. al treilea plan, incapacitatea, apare o data cu evidentierea unei reactii sau cu reducerea capacitatii de activitate normala.
4. ultimul plan, handicapul. Este perceput ca dezavantajele sociale traite de individ, ca rezultat al afectarilor si incapacitatilor sale.
Când se aplica acest model al durerii, suferinta se refera la cauza durerii, iar afectarea reprezinta însasi durerea.

Masuratorile de autoevaluare

Cuprinde descrieri de sentimente relevate de durere, imagini, trairi, informatii asupra calitatii, intensitatii, dimensiunilor spatio – temporale ale durerii.
Metodele utilizate pentru masurarea prin autoevaluare a durerii includ:
– întrebari directe,
– adjective descriptive,
– scale de autogradare,
– scale numerice,
– metode neverbale.

Întrebarea directa?: este o metoda utila la prescolari sau scolari, ei pot acuza direct prezenta durerii sau pot raspunde la întrebarile legate de existenta ei.
Întrebarile directe pot sa includa o serie de aspecte:
– sa compare nivelul durerii cu diferite obiecte sau gesturi.
Ex: “durerea ta este cât o unghie sau cât tine de mare”.
– Sa compare durerea actuala cu experiente dureroase anterioare.
– Sa-i dea copilului repere temporale care permit aprecierea duratei durerii. Ex: “ cum este durerea acum fata de ceea ce simteai când te uitai la televizor”.
În clinica se chestioneaza mama asupra durerii copilului, cea ce poate aduce
informatii utile si suficiente pentru a conduce la un diagnostic si un tratament eficient.

Utilizarea adjectivelor descriptive ale durerii
Pentru adolescenti a fost utilizat cu succes chestionarul Mc. Gill, dar acesta evalueaza toate cele 4 laturi ale durerii senzoriala, afectiva, evaluativa nu doar intensitatea.
Pentru cei ce depasesc 8 ani, s-a creat o lista de cuvinte ce cuprinde cuvinte ce pot fi completate de acesti copii si evalueaza cele trei laturi ale senzatiei dureroase.

Scale de autogradare

1. scale vizuale analoage,
2. scale de gradare numerica,
3. scale de gradare pe categorii.

I. Scale vizuale analoage (VAS)
Copii trebuie sa indice pe o linie nivelul care corespunde senzatiei lor dureroase: 0 = fara durere, 10 = cea mai mare durere posibila.
Gradarea efectuata de copii este corelata cu cea a parintilor, asistentelor si doctorilor.
Gradarea VAS se coreleaza cu masuratorile comportamentale.

II. Scale de gradare numerica
Nivelul durerii este sugerat prin numere: 0-5, 0-10, 0-100.
Fiecare numar corespunde unui cuvânt ce descrie severitatea durerii.
Au fost utilizate pentru evaluarea durerii abdominale, a membrelor si a cefaleei.
Sunt utile mai ales la copii mai mari, pentru ca încurajeaza autoevaluarea, stima si stapânirea de sine.

III. Scale de gradare pe categorii
Cuvintele sunt trecute pe o linie cu valoare ascendenta de intensitate descriptiva de durere.
Ex: absenta durerii,
durere usoara,
durere medie,
durere severa.

a. The Pocket Chip Tool este o varianta de scala în care copilul alege o piesa din 4 existente, ce prezinta aspecte ale durerii.
– Prima este descrisa ca reprezentând putina durere,
– A doua – doare putin,
– A treia – doare mai mult,
– A patra – durerea cea mai mare pe care o poti avea.
Apoi copilul este întrebat: “Câte piese de durere ai?” Copilul alege si evaluatorul îl întreba asupra nivelului prezentat pentru a obtin confirmarea nivelului raportat de copil.
Metoda este utila copiilor de 4 – 8 ani si se coreleaza cu comportamentul observat concomitent.

b. Face scales consta în imagini de fete ce exprima aspecte variate de suferinta, fiecare având o valoare numerica într-o serie gradata de expresii.
În functie de tipul de prezentare a imaginilor , Ex: nivelul 0- este o fata neutra sau zâmbitoare.

c. The Oucher Scale consta intr-o scala numerica verticala situata pe partea stânga a unui panou, numerotata de la 0 – 100, iar pe partea dreapta sunt 6 imagini de fete de copii reprezentând grade ascendente de durere.
A fost utilizata pentru masurarea durerii la copii între 3 – 12 ani.

Metode neverbale

Aceste metode propun desemnarea de culori sau desene care sa reprezinte durerea.
Cel mai frecvent, durerea este prezentata de copii ca fiind rosie sau de culoare neagra.
Desenele copiilor sunt pline de detalii, sunt impregnate de emotii.
Desenele asigura informatii utile asupra localizarii durerii în special la copii peste 6 ani.

Masuratori comportamentale

Comportament precum: tipete, gemete, expresii faciale, miscari ale corpului ce sunt tipic asociate durerii.
Neonatal Facial Action Codin System este un sistem de gradare cu 10 expresii faciale “fata dureroasa” alese de experti în decodarea figurilor faciale, din înregistrarile video realizate dupa înteparea calcâiului.
Aceasta consta în încretirea sprâncenelor, strângerea ochilor, încretire nazo-labiala, deschiderea gurii, strângerea buzelor, barbia tremurânda.

Masuratori biologice

– masurarea frecventei cardiace,
– aparitia transpiratiei,
– raspunsul la stres.

Frecventa cardiaca parametru cel mai des utilizat.
Este o metoda valida pentru durerea acuta de scurta durata.
Transpiratia palmara este un index sensibil la copii la termen pentru masurarea durerii, dar nu si pentru prematuri.
Hormonii de stres catecolamine (noradrenalina si adrenalina), glucagonul, hormonul de crestere ce determina cresterea glicemiei, lactatului, cresc o data cu începerea unei operatii sau dupa un traumatism.
Raspunsul fiind mai mare la nou nascut