Introducere

Terapia cu diode luminiscente (LEDT) este o forma de fototerapie care implica aplicarea unei lumini monocromatice peste tesut biologic pentru a declansa un efect biomodulativ in interiorul tesutului. Terapia cu diode luminiscente (LEDT) poate avea si efect fotobiostimulativ si efect fotobioinhibitiv in interiorul tesutului iradiat – fiecare putand fi folosit in aplicatii terapeutice (Baxter, 1994).

LEDT este o forma de tratament complementar si nu inlocuieste alte modalitati electroterapeutice, cum ar fi ultrasunetele, terapia interferentiala si terapia magnetica. In unele aplicatii terapeutice LEDT este mult mai eficace decat celelalte proceduri (Baxter si altii, 1991). Interesant de notat ca ultrasunetele si LEDT folosite impreuna isi anuleaza reciproc efectele trapeutice.

Terapia cu diode luminiscente

Legea Arndt-Schultz a biomodularii afirma ca dozele mici de energie fotonica vor stimula procesele biologice si dozele mari le vor inhiba.

• Radiatia infrarosie (>700nm) va penetra mai adanc (3-4cm) si de aceea este indicata pentru puncte de acupunctura adanci, puncte trigger si pentru afectiuni profunde ale tesutului.
• Lungimile de unda rosii vizibile (<700nm) nu penetreaza atat de adanc (~1cm) si de aceea sunt aplicabile tesuturilor si punctelor de tratament superficiale.

Efectele LEDT cu lumina rosie sunt folosite in tratarea ranilor deschise si post-operatorii, ulcere venoase si de decubit, acnee, alte afectiuni dermatologice si nu numai. Este eficient in tonifierea si dispersia punctelor de acupunctura.

Efectele terapeutice ale LEDT cu lumina rosie sunt reproduse si in infrarosu. Cercetari conduse de catre Sugrue (1990) au indicat ca iradierea in infrarosu provoaca o scadere semnificativa in dimensiunea ulcerelor venoase si o scadere corespunzatoare a durerii. Infrarosu penetreaza mai adanci in tesut (3-4cm), ceea ce mareste efectul de vindecare prin stimularea microcirculatiei si drenajului limfatic.

Utilizari clinice ale LEDT

LEDT se aplica in medicina, stomatologie, pediatrie, fizioterapie, acupunctura, chiropractica, osteopatie, medicina veterinara si cosmetica. Tratamentele la fata locului ale afectiunilor spotivilor cum ar fi crampele musculare, hematoamele sau tendonopatiile (Baxter, 1994). Este o modalitate atractiva pentru tratamentul atletilor, in special pentru aceea implicati in sportul profesionist, datorita recuperarii de mai scurta durata si a unei perioadei de odihna mai scurta. Tratamentul sechelelor musculare cronice si acute este cea mai comuna aplicatie a LEDT, datorita eficientei in tratarea acestor afectiuni si a timpului scurt de tratament necesar.

Datorita proprietatilor de usurate a durerii si de vindecare, LEDT are multe aplicatii in spitate si centre de ingrijire a batranilor, cum ar fi pentru tratarea durerilor musculare pentru pacientii care trebuie sa stea in pat si pentru usurarea durerii si vindecarea mai rapida a ranilor post-operatorii. LEDT accelereaza remodelarea tesutului afectat, si “da un rezultat mai acceptabil din punct de vedere cosmetic” (Baxter, 1994) cicatricilor postoperatorii.

Trelles s. a. (1987) au sintetizat utilizarile terapeutice ale iradierii locale cu lumina. Stimularea s-a aplicat pe leziunea locala otinandu-se urmatoarele efecte:

• efect biostimulator in ulcere, granuloame, arsuri, rani septice si traume ale tesuturilor superficiale;
• stimularea locala a metabolismului celulelor in tesuturile afectate in vivo si in vitro;
• stimularea locala a activitatii enzimelor din tesut;
• mai rapida cicatrizare si regenerare a tesuturilor, cresterea activitatii mitogenice si osteogenice.

Trelles s.a. (1987) si Muxeneder (1987) trec in revista efectele LEDT in durerile vertebrale, durerile de cap si raspunsul imunitar local. Alte efecte terapeutice ale LEDT (Illarionov et al, 1993) sunt:

• analgesic, antiexudativ, antihemoragic;
• anti-inflamator;
• antineuralgic, antiedematos, antiseptic;
• antispasmodic;
• vasodilator.

Dupa Laakso (1994) “…raspunsul analgezic al fototerapiei poate fi mediat prin mecanismul hormonal/opoid si… raspunsul la LEDT este dependent de doza si lungimea de unda”. Cercetarile care se desfasoara in intreaga lume, mai ales in Europa de Est si Rusia, sporesc continuu cunostintele si intelegerea mecanismului si efectelor LEDT.

Parametrii unui tratament eficient

“Pentru o lungime de unda luminoasa data, densitatea energiei este cel mai important factor in determinarea reactiei tesutului” (Baxter, 1994). S-a gasit ca densitatea energiei in jurul valorii de 0,5 pana la 4 J/cm² este cea mai eficienta in declansarea unui raspuns fotobiologic in tesut (e.g. Mester & Jaszagi-Nagy, 1973; Mester & Mester, 1989; Mashiko et al, 1983; Haina, 1982), 4 Jouli/cm² are efect maxim in vindecarea ranilor (Mester et al, 1973; Mester et al, 1989). Cercetarile australiene sugereaza ca aceasta “fereastra terapeutica” de biostimulare poate fi extinsa pentru a include 5 Jouli/cm² (Laakso et al, 1994) si are aplicatii in terapia Punctelor Miofasciale Trigger si in controlul dureii.

Doze de 8 – 12 J/cm² (si mai mari) si bioinhibitia ce rezulta, au aplicatii terapeutice in tratarea cicatricilor keloide si in controlul durerii.

Doze mari in Jouli – in unele cazuri pana la 20 J/punct – sunt eficiente in unele afectiuni musculo-scheletale. Aceasta se datoreaza probabil actiunii combinate a proprietatilor de atenuare a durerii, prin bioinhibitie la doze mari, si efectului biostimulator al haloului de putere mica din jurul punctului tratat.

Densitatea de Putere determina timpul necesar pentru obtinerea unei anumite doze de Densitate de Energie (J/cm²), iar Puterea determina Energia corespunzatoare (J) livrate in acel timp.

Tabel 1. Diferiti parametri laser in functie de Dozaj/Timp

Se recomanda pentru tratamentul afectiunilor scheleto-musculare intalnite frecvent dozarea Joule-lilor cat si a J/cm² cum ar fi:

–intinderi de ligament 1–2 J (8 –16 J/cm²) (Baxter, 1994, pp205 – 207).

LEDT & Fizioterapia

Electroterapia si LEDT se folosesc in fizioterapie pentru atenuarea durerii si stimularea repararii tesuturilor. Aplicarea lor e legata de legea Arndt-Schultz a Biomodularii. De examplu, cand se doreste atenuarea durerii, este indicat un dozaj de inhibitie (8.0 to 16.0 J/cm²). Cercetarile din Australia au aratat ca doze intre 0.5 si 5 J/cm² (Laakso et al, 1994) aplicate Punctelor Trigger Miofasciale genereaza un raspuns analgesic in organism printr-un mecanism hormonal/opoid. Daca se doreste un efect de regenerare a tesutului, atunci doza de tratament per punct se situeaza in general in fereastra optima de tratament intre 0.5 si 5 J/cm².

Tratamentul se efectueaza aplicand sonda punctual de-a lungul tendoanelor si ligamentelor si la originea insertiei muschilor. Muschii mari se trateaza aplicand sonda dupa o grila de puncte.

Afectiunile articulatiilor, ca osteoartritele, pot fi tratate aplicand sonda pe o serie de puncte de-a lungul liniei articulatiei, pozitionand varful probei pe suprafata articulatiei, unde este posibil si la insertia muschilor din jurul articulatiei.

Vindecarea ranilor deschise este accelerata de LEDT aplicand 4 J/cm² pe o grila de puncte ce acopera suprafata afectata.

LEDT & Acupunctura

Acupunctura cu lumina foloseste principii similare de dozare ca in cazul folosirii acelor. Selectarea dozarii se face conform legii Arndt-Schultz, dozele mici TONIFIAZA, dozele mari SEDEAZA:

Doze de 0.5 la 2.5 J/cm² sunt eficace in stimularea (tonifierea) Punctelor de Acupunctura.

Dozele de la 2.5 la 5.0 J/cm² sunt eficace la Puntele profunde si cele Trigger Miofasciale.

Dozele mari (8 – 12 J/cm²) sunt eficace in sedarea (dispersia) Punctelor de Acupunctura.

Protocol de Tratament, Frecventa si Raspuns

Maximizarea iradierii tesutului tinta se obtine tinand proba in contact si perpendicular pe suprafata lui. Tratarea ranilor deschise se face tinand proba la mica distanta de suprafata tesutului la 90^o. Suprafata probei poate fi acoperita cu folie de plastic pentru reducerea cros-contaminarii.

Tratarea problemelor musculoscheletale cu LEDT se face dupa terapia manipulativa. Terapia laser trebuie facuta dupa crioterapie, vasoconstrictia datorata racirii tesutului favorizand penetrarea in profunzime a radiatiei. Terapiile cu caldura si cremele si lotiunile se pot aplica dupa LEDT.

Tratamentele LEDT pot fi aplicate zilnic in prima saptamana, apoi gradual se mareste intervalul dintre tratamente in urmatoarele saptamani, conform modului in care progreseaza afectiunea tratata. Doza totala nu trebuie sa depaseasca 100 J intr-o singura sesiune de tratament. Dozele LEDT sunt cumulative si astfel supratratarea poate cauza degradarea eficacitatii LEDT datorita dozelor prea mari la o singura sedinta de tratament sau datorita sedintelor de tratament prea frecvente.

Pacientii pot avea diverse senzatii, ca incalzire locala, furnicaturi sau cresterea ori descresterea simptomelor, in perioada imediata dupa terapie. Alte senzatii ce pot aparea ca raspuns la LEDT sunt greata sau ameteala. Reactiile la tratament apar adesea dupa primul tratament, de regula diminuandu-se dupa a doua sau a treia sedinta. Daca apar reactii severe in timpul tratamentului, opriti-l imediat.

Contraindicatii si Masuri de Siguranta

• Datorita efectelor mitotice ale LEDT, e bine sa nu se iradieze tesuturile canceroase. Unii autori avertizeaza ca folosirea LEDT pe umflaturile infectate acute, localizate si inchise e contraindicata fiindca poate imprastia infectia locala.
• Lumina e foarte intensa, nu directionati proba spre ochii pacientului sau a celui ce aplica tratamentul. Aveti deosebita grija cu radiatia infrarosie, care nefiind vizibila nu declanseaza clipitul.
• Aplicati regulile generale de igiena clinica.

Sumar

1. Terapia cu Diode Luminiscente (LEDT, Light-Emitting Diode Therapy) nu are efecte termice considerabile asupra tesuturilor iradiate, lucreaza prin modularea proceselor biologice din tesut datorita aplicarii energiei fotonice cu lungime de unda specifica;
2. LED-urile si LASER-ii genereaza efecte biomodulatoare in tesuturile vii, majoritatea cercetarilor publicate sunt facute cu laser;
3. Efectele terapeutice ale luminii sunt dependente si de lungimea de unda si de doza;
4. Dozele mici stimuleaza, dozele mari inhiba (legea Arndt-Schultz a biomodularii) – ambele au aplicatii terapeutice;
5. Fereastra terapiei optime pentru fotobiostimulare – 0.5 la 5.0 J/cm²;
6. Biostimulatre Optima: doze mici per punct – mai multe puncte tratate;
7. Bioinhibitie Optima: doze mari per punct – mai putine puncte tratate;
8. Doza totala per sesiune de tratament sa nu depaseasca 100 J;
9. Radiatie rosie (~620-690 nm) –penetrare superficiala (~1cm)– tratamentul tesuturilor superficiale, adica vindecarea ranilor, puncte superficiale de acupunctura, acnee, etc.;
10. Radiatie infrarosie (~760-1260 nm) –penetrare profunda (3-4cm)– tesuturi tratate mai profunde, adica probleme musculoscheletale, terapie sportiva, puncte profunde de acupunctura sau trigger miofasciale, vindecare de rani, etc;
11. Putere Mare + Radiatie Infrarosie + Densitate de Putere de Siguranta (500mW/cm²) = Penetrare cu Eficienta Maxima
12. Parameterii de tratament specificati in termeni minimi: Putere (mW), Dimensiune Fascicul (cm²), Durata Tratamentului (Secunde) si Lungimea de Unda (nm);
13. Nu iradia tesuturi canceroase;
14. Atentie la masurile de protectie optica.

sursa: utcluj.ro

De atunci si pana in prezent s-au dezvoltat numeroase proceduri care folosesc stimularea electrica: curentul galvanic, curentii cu impulsuri, curentii dinamici si ultrasunetul. Aceste procedee pot sa trateze o gama larga de afectiuni: cefalee, dureri postoperatorii, artrita, hematoame, contuzii, intinderi musculare, spondiloza, lombalgie, discopatie, celulita, constipatie cronica, dismenoree, specialistii fiind convinsi de capacitatea de a extinde utilizarea electroterapiei.

Curentul galvanic: nevralgii, artroze, acnee

“Curentul electric de frecventa zero sau curentul continuu, poarta numele de curent galvanic. Intensitatea curentului poate varia, crescand de la valoarea zero a intensitatii pana la un anumit nivel (curent continuu ascendent) sau descrescand spre zero (curent continuu descendent). Daca aceste cresteri si descresteri au loc ritmic, curentul ia forma unei curbe ondulatorii si se numeste curent variabil”, ne spune conf. univ. dr. Zoltan Pasztay, specialist in kinetoterapie si motricitate speciala.

Senzatia inregistrata este in functie de cresterea intensitatii curentului aplicat, ajungand de la senzatia de furnicaturi – intepaturi la arsura – durere. Efectele terapeutice ale curentului galvanic: analgezic, excitant, stimulant, vasodilatator, trofic, rezorbtiv, echilibrant SNV.

Modalitati de aplicare: galvanizarea simpla; baia galvanica partiala; baia galvanica completa; ionizarea galvanica (iontoforeza).

Indicatii ale galvanizarii

sistem nervos: nevralgii, nevrite, pareze, paralizii, dezechilibre neurovegetative;
aparat locomotor: mialgii, artroze, reumatism abarticular: tendinite, bursite, epicondilite,
periartrite, artrite de faza stabilizata;
aparat cardiovascular: arteriopatii stadiile I – II, boala varicoasa stadiile I – II, HTA stadiile I – II;
dermatologie: acnee, alergie, ulcere atone, degeraturi.

Contraindicatii: leziuni de continuitate tegumentara, alergie, intoleranta la curent galvanic, tumori benigne si maligne, infectii tegumentare, TBC cutanat, bolnavi febrili, boli organice decompensate sau cu risc de decompensare, pacienti purtatori de materiale de osteosinteza.

Curentii cu impulsuri: traumatisme, Parkinson, scleroza in placi

Intreruperea curentului continuu cu ajutorul unui intrerupator manual (primele aparate) sau prin reglare electronica (aparatele moderne) realizeaza impulsuri electrice succedate ritmic (singulare sau in serii) cu efect excitator.

Conf. univ. dr. Zoltan Pasztay ne vorbeste despre patru tipuri de terapie pe baza de curenti cu impulsuri:

terapia prin curenti de joasa frecventa care este indicata in tratamentul musculaturii abdominale hipotone, incontinenta sfincterului vezical si anal, stari dupa traumatisme acute ale aparatului locomotor, grupe musculare disfunctionale din vecinatatea celor denervate;
terapia musculaturii total denervate care foloseste forme de curenti de intensitate si frecventa diferite, iar ca modalitate de aplicare a electrostimularii avem tehnica bipolara si cea monopolara;
terapia musculaturii spastice care este indicata in spasticitate in pareze, paralizii de origine cerebrala, spasticitati consecutive traumatismelor la nastere, leziuni traumatice cerebrale si medulare (cu exceptia paraliziilor spastice), pareze spastice in scleroza in placi, hemipareze spastice dupa AVC, boala Parkinson. Insa, este contraindicata in: scleroza laterala amiotrofica si scleroza difuza avansata;
stimularea contractiei musculaturii netede: se realizeaza prin aplicarea de impulsuri exponentiale cu durata mare, pauza mare si frecventa rara (un impuls la 1 – 4 sec).

Curentii dinamici: boli reumatice, boala varicoasa, entorse

Conf. univ. dr. Zoltan Pasztay avertizeaza in privinta contraindicatiilor acestei terapii in cazul in care pacientul prezinta: fracturi certe sau suspecte, nu se aplica pe regiunea precordiala, escoriatii, plagi, leziuni dermatologice, alergii la diferite substante decelate anamnestic, evitarea regiunilor in care sunt incorporate piese metalice de osteosinteza, endoproteze, sterilete, nu se aplica in stari hemoragice locale, tromboze venoase superficiale si profunde, in menstruatie si uter gravid, se evita zonele cu pierderea sensibilitatii termice.

Indicatiile curentilor dinamici

stari posttraumatice: contuzii, entorse, luxatii;
intinderi musculare;
redori articulare;
afectiuni reumatice: artroze reactivate, artrite, mialgii, manifestari abarticulare;
tulburari circulatorii periferice: acrocianoza, boala varicoasa, stari dupa degeraturi sau arsuri, arteriopatii periferice obliterante;
aplicatii segmentare vizand zonele neuro-reflexe in suferinte cu patogenie neurovegetativa ale stomacului, colecistului, colonului, astm bronsic.

Curentul electric de medie frecventa prezinta frecvente cuprinse intre 1000 – 100.000 Hz si are ca indicatii terapeutice: traumatologie (contuzii, entorse, luxatii, fracturi, hematoame posttraumatice); reumatologie (artrite, artroze, reumatism abarticular: tendinite, bursite, entezite, fibromialgii); neurologie (nevralgii, nevrite, pareze, paralizii); afectiuni vasculare(arteriopatii periferice stadiul I – II, varice stadiul I-II); ginecologie (anexite, metroanexite nespecifice); gastroenterologie (dischinezii biliare, boala ulceroasa, enteropatii functionale).

Contraindicatii: leziuni dermice de continuitate, infectii, procese inflamatorii purulente, stari febrile, implante metalice, tumori benigne, maligne, tuberculoza, aplicatii pe aria precordiala.

Curentul electric de inalta frecventa sunt curenti alternativi cu o frecventa medie mai mare de 500.000 oscilatii/ sec. “Curentul de inalta frecventa cu lungimi de unda cuprinse intre 10 si 100 m si frecventa cuprinsa intre 10 MHz – 100 MHz reprezinta undele scurte. Se mai numesc unde decametrice”, mai adauga specialistul in kinetoterapie si motricitate speciala. Acest tip de terapie cu unde scurte se foloseste in reumatologie, neurologie, cardiologie, aparat respirator, aparat digestiv, aparat urogenital, ginecologie, ORL, oftalmologie, stomatologie, dermatologie si endocrinologie. Contraindicatii: procese inflamatorii acute cu supuratii, manifestari acute ale afectiunilor reumatice, afectiuni cu tendinte la hemoragii, procese neoplazice, prezenta pieselor metalice intratisulare, implant de pace-maker cardiac, ciclu menstrual si sarcina.

Un alt tip de terapie cu inalta frecventa este cea pulsatila generata de aparatul Diapulse. Specialistul ne spune ca aceasta terapie este indicata pentru: aparatul locomotor, aparatul cardiovascular, aparatul respirator, aparatul digestiv, aparatul urogenital, ORL, stomatologie si dermatologie. Contraindicatii: purtatorii de stimulator cardiac.

Ultrasunetul: scolioza, sclerodermie, circulatia periferica

“Urechea umana percepe sunetele a caror limita superioara de perceptie este de cca 20000 oscilatii/ secunda. Vibratiile mecanice pendulare – reprezentand sunetul – ce depasesc aceasta limita poarta numele de ultrasunete (au o frecventa apreciata la 50000 Hz – 3000000 Hz). Ultrasunetele furnizate de aparatele folosite in fizioterapie au o frecventa cuprinsa intre 800 – 1000 Hz”, precizeaza conf. univ. dr. Zoltan Pasztay.

Indicatii ale ultrasunetului

afectiuni reumatismale: reumatism degenerativ, reumatism inflamator cronic, reumatism abarticular;
traumatologie: fracturi recente, intarzierea formarii calusului, contuzii, entorse, luxatii, hematoame, posturi vicioase, scolioze, deformari ale piciorului;
dermatologie: cicatrici cheloide, plagi atone, ulcere trofice ale membrelor;
afectari ale tesutului de colagen: fibrozite, dermatomiozite, sclerodermie, retractia aponevrozei palmare Dupuytreu;
neurologie: nevralgii si nevrite, sechele nevralgice dupa herpes Zoster, nevroamele amputatiilor, distrofie musculara progresiva, sindroame spastice si hipertone;
afectiuni circulatorii: arteriopatii obliterante, boala Raynaud;
afectiuni din cadrul medicinii interne,
ginecopatii.

Contraindicatii: modificari tegumentare, diverse afectiuni cutanate, tulburari de sensibilitate cutanata, tulburari de coagulare sangvina, fragilitate capilara, stari generale alterate, casexii, tumori in toate stadiile evolutive (pre/postoperator), tuberculoza activa, stari febrile, fenomene inflamatorii acute, reumatism articular acut, insuficienta cardio-respiratorie, insuficienta coronariana, tulburari de ritm cardiac, suferinte venoase ale membrelor – tromboflebite, tromboze, varice, calcifierea progresiva a peretilor arteriali: ateroscleroza.

Contraindicatii speciale: aplicarea ultrasunetelor pe zone corespunzatoare unor organe si tesuturi precum: creier, maduva spinarii, ficat, splina, uter gravid, glande sexuale, plamani, cord si marile vase, aplicatii pe zonele de crestere ale oaselor la copii si adolescenti.

sursa: eva.ro

Tehnicile de electrostimulrare si cele de
fizioterapie prin curenti de joasa frecventa
Dupa cum stim, durerea este un simptom, un semnal de alarma sau un avertisment care trebuie investigat deoarece tradeaza o disfunctionalitate sau o suferinta organica. Exista o serie de posibilitati de interventie asupra sindromului dureros sau algic, precum:
- terapia medicamentoasa,
- terapia nemedicamentoasa (electrostimularea nervoasa transcutanata, fizioterapie prin curenti de joasa frecventa, termoterapie, masaj, kinetoterapie, laserterapie, magnetoterapie, acupunctura),
- o serie de tehnici complementare, precum:
- tehnici de relaxare (training autogen, biofeedback etc.)
- metode de conditionare (ergoterapie, meloterapie etc),
- hipnoza etc.
Tehnicile de electrostimulare si cele de fizioterapie prin curenti de joasa frecventa fac parte din abordarile terapeutice care au la baza o stimulare o stimulare periferica a receptorilor perferici, asa cum se intampla si in electropunctura. Trunchiurile nervoase pot fi stimulate fie cu electrozi de suprafata amplasati la nivelul traseelor nervoase, fie cu electrozi-ac, implantati in apropierea acestor trasee. Se va obtine o electroanalgezie eficienta daca electrodul stimulant este asezat corect, iar intensitatea curentului este adecvata.

Abordarea stiintifica si mai aprofundata a procedurii de electrostimulare sau electroanalgezie poate fi facuta daca se au in vedere mecanismele de actiune ale aplicatiilor in scop analgezic ale curentilor terapeutici de joasa frecventa, folositi in tratamentele de fizioterapie. Efectele sunt considerate similare cu cele produse prin actiunea opiaceelor (morfina si derivatele sale) la aceleasi niveluri, urmate de producerea /eliberarea de encefaline, cu rolul de a bloca transmiterea informatiilor nociceptive prin maduva spinarii. Zonele optime pentru electrostimulare si pentru fizioterapie in scop analgezic variaza de la o persoana la alta, chiar daca simptomele sunt asemanatoare. Se incepe prin aplicarea electrodului la nivelul punctelor sau al zonei dureroase. Aceste puncte, ca si cele de acupunctura, prezinta o rezistenta electrica la nivel cutanat foarte scazuta, motiv pentru care permit trecerea curentilor electrici de intensitate foarte mica. Exista aparate capabile sa identifice aceste puncte. Momentul de inceput al senzatiei de analgezie se instaleaza rapid, in maximum 20 de minute, iar analgezia dureaza relativ putin, la inceput 30-120 minute, ajungand pana la zile sau saptamani.

Atat durata terapiei prin electostimulare cat si tratamentele de fizioterapie prin curenti de joasa frecventa depind de la caz la caz, deoarece pot fi necesare mai multe cicluri de tratament pentru o terapie de fond a durerii sau pot fi suficiente cateva sedinte.
Ca urmare a terapiei aplicate, exista posibilitatea disparitiei durerii, a reaparitiei sale la intervalle diferite de timp sau situatii in care ameliorarile raman modeste.

Indicatiile metodei sunt reprezentate de sindroamele dureroase acute si cronice, precum:
- reumatismul cronic degenerativ,
- starile dureroase posttraumatice,
- durerile din afectiunile neurologice periferice,
- nevralgiile postherpetice,
- durerile-fantoma dupa amputatia mmbrelor,
- durerile postanaestezie,
- sindroamele dureroase acute si cronice postoperatorii,
- cicatricele si sindromul aderential postoperator,
- sindromul algic care insoteste anuriile,
- sindromul algic din carcinoame.

Contraindicatiile sunt: pacientii purtatori de pace-maker, aplicarea electrozilor pe zona precordiala sau in apropierea sinusului carotidian, a laringelui, faringelui, ochilor, sarcina in primul trimestru, durerile psihogene, cele de origine talamica sau sindroamele dureroase care beneficiaza de tratament etiologic corespunzator.

sursa partiala: unitatimedicale.ro

Actul reflex este reactia de raspuns motor sau secretor la actiunea unui excitant.

Arcul  reflex  reprezinta  totalitatea elementelor anatomice care participa

la realizarea unui act reflex si care are caracter innascut. Teoriile clasice admit existenta arcului reflex „deschis”, format din cinci componente (. 48) :

• receptorul – extero, intero sau proprioceptor
• calea aferenta senzitiva
• centrul nervos
• calea eferenta motorie
• efectorul.

Principiul conform caruia fibrele aferente senzitive merg pe calea radaci-nilor posterioare ale maduvei spinarii si fibrele eferente motorii merg pe calea radacinilor anterioare poarta numele de legea BELL – MAGENDIE. Teoriile moderne (ANOHIN, BERNSTEIN) postuleaza existenta arcului reflex „inchis”, arc reflex cu aferentatie inversa sau feed-back in care intensitatea raspunsului este dependenta atat de intensitatea stimulului, cat si de raspunsul insusi, printr-un circuit de retroactiune.

Feed-back-ul poate fi de doua feluri :

• pozitiv, care are rolul de a amplifica perturbatiile
• negativ, care are rolul de a mentine contante perturbatiile. Suportul material al acestei teorii a fost pus in evidenta de BAYLIS si este reprezentat de existenta fibrelor vasomotorii in structura radacinilor posterioare medulare si a fibrelor aferente simpatice in structura radacinilor anterioare medulare.

Dupa I.P.PAVLOV reflexele somatice, vegetative”>reflexele somatice, vegetative”>reflexele se clasifica in :

• reflexe neconditionate 626j95g , innascute, care au ca substrat arcuri reflexe cu centrii situati in etajele inferioare ale S.N.C.
• reflexe conditionate, dobandite in cursul vietii. Ele au caracter temporar si au centrii nervosi la nivelul scoartei cerebrale.

Reflexele neconditionate sunt innascute si sunt prezente la toti indivizii. Ele au centrii nervosi in etajele inferioare ale sistemului nervos central si prezinta o mare importanta in clinica.

A. Reflexele inchise la nivelul maduvei spinarii pot fi mo-nosinaptice, cu arcul reflex format din doi neuroni, unul senzitiv si unul motor, sau pot fi polisinaptice, la care intre cei doi neuroni se interpun si neuroni intercalari.

a.  Reflexele osteotendinoase, proprioceptive sau miotatice sunt reflexe simple, monosinaptice, bineuronale, cu perioada scurta de latenta de 6 – 9 msec. Ele sunt declansate de intinderea muschilor, care reactioneaza printr-o contractie prompta, motiv pentru care se mai numesc si reflexe de intindere (stretch reflex). Este suficienta o intindere de 20 – 30 de microni pentru a se obtine o contractie musculara.

Materiale necesare  –  ciocan de reflexe (. 49)

Tehnica de lucru  -  se percuta strict tendonul muschiului explorat si se obtine ca raspuns o simpla contractie musculara, fara deplasarea segmentului corespunzator, sau se obtine o miscare, a carei amplitudine variaza (. 50)

. 49. Ciocane de reflexe.

. 50. Tehnica de executare a reflexelor

osteotendinoase.

Valoarea semiologica a reflexului depinde de conditiile in care este cer-cetat reflexul, si anume :

• regiunea examinata trebuie sa fie descoperita, excitantul trebuind sa fie aplicat direct pe piele
• integritatea formatiunilor anatomice (piele, tendon, articulatie, muschi, os)
• musculatura regiunii respective trebuie sa fie intr-o stare de relaxare absoluta
• percutia trebuie sa fie executata numai pe tendon
• cercetarea se face obligatoriu bilateral, ativ
• temperatura mediului ambiant trebuie sa fie optima si constanta.

Importanta reflexelor osteotendinoase consta din :

• realizarea starii de semicontractie permanenta a musculaturii, respectiv tonusul muscular
• mentinerea musculaturii la o lungime constanta in repaus
• mentinerea pozitiei corpului si a membrelor.

Pentru realizarea unei relaxari cat mai optime a musculaturii se poate executa una din urmatoarele manevre :

-  procedeul JENDRASSIK (. 51), in care subiectul realizeaza o contractie musculara intr-un teritoriu situat la distanta de muschii examinati. Cel mai frecvent subiectul este pus sa inclesteze mainile una de alta si sa exercite o tractiune divergenta asupra lor

. 51. Procedeul JENDRASSIK.

         -  procedeul hiperpneii (DRAGANESCU), in care subiectul executa miscari respiratorii ample si hiperpneice

-  intretinerea unei discutii in cadrul carei examinatorul pune intrebari asupra unor detalii anamnestice

-  in decubit dorsal, subiectul trebuie sa apese cu calcaiele pe ul patului.

Reflexul pectoral  (C5 – T1) se executa prin percutarea tendonului marelui pectoral. Se obtine ca raspuns abductia si rotatia interna a bratului.

Reflexul scapulo-humeral  (C4 – C5) se executa prin percutarea marginii omoplatului. Se obtine ca raspuns retractia omoplatului.

Reflexul medio-pubian  (T6 – T12, L2 – L3) se executa prin percutarea simfizei pubiene, subiectul fiind in decubit dorsal. Se obtine ca raspuns adductia coapselor si contractia dreptilor mari.

Reflexul bicipital  (C5 – C6) (. 52) se executa prin percutarea tendo-nului muschiului biceps la nivelul plicii cotului, subiectul avand antebratul usor flectat pe brat, sustinut in aceasta pozitie de examinator. Se obtine ca raspuns flexia antebratului pe brat, ca urmare a contractiei muschiului biceps brahial.

Reflexul tricipital  (C6 – C7) (. 53) se executa  prin percutarea tendo-nului muschiului triceps deasupra olecranului, subiectul avand antebratul flectat pe brat la 90 de grade si mana orientata in jos, cu sustinerea bratului de catre examina-tor. Se obtine ca raspuns extensia antebratului pe brat, ca urmare a contractiei muschiului triceps brahial.

. 52. Reflexul bicipital.             . 53. Reflexul tricipital.

Reflexul stilo-radial  (C5 – C6) (. 54) se executa prin percutarea apofizei stiloide a radiusului, subiectul avand antebratul in usoara flexie si pronatie, sustinut de examinator  Se obtine ca raspuns flexia antebratului pe brat, ca urmare a contractiei muschiului lung supinator.

. 54. Reflexul stiloradial.

Reflexul cubito-pronator  (C7 – C8) se executa prin percutarea apofizei stiloide a cubitusului (ulnei), subiectul avand antebratul in usoara flexie si pronatie, la fel ca la reflexul stilo-radial. Se obtine ca raspuns pronatia antebratului.

Reflexul rotulian  sau patelar  (L2 – L4) (. 55) se executa prin percu-tarea tendonului rotulian, inferior de rotula, subiectul fiind in decubit dorsal, cu gambele usor flectate pe coapse si tele sprijinite de pat sau in pozitie sezand la marginea patului. Se obtine ca raspuns extensia gambei pe coapsa, ca urmare a contractiei muschiului cvadriceps.

. 55. Reflexul rotulian.                  . 56. Reflexul achilian

Reflexul achilian  (S1 – S2) (. 56) se executa prin percutarea tendonu-lui achilian, subiectul fiind in decubit ventral, cu gamba flectata pe coapsa si pi-ciorul flectat pe gamba, examinatorul sustinand gamba sau in pozitie in genunchi la marginea patului. Se obtine ca raspuns extensia piciorului, ca urmare a con-tractiei muschiului triceps sural.

. 57. Variante de executare a reflexelor rotulian si achilian.

Reflexul medio-tar (S1 – S2) se executa prin percutare la nivelul regiunii mijlocii a tei, subiectul fiind in aceeasi pozitie ca si in cazul reflexului achilian. Se obtine ca raspuns extensia piciorului, ca urmare a contractiei muschiului triceps sural.

Interpretare  –  examinarea reflexelor osteotendinoase este utilizata in practica medicala datorita faptului ca aceste reflexe furnizeaza informatii privind integritatea arcurilor reflexe medulare si a eficacitatii controlului pe care il exercita etajele nervoase superioare, prin intermediul substantei reticulate, asupra reflectivitatii medulare.

Reflexele osteotendinoase se pot modifica in conditii fiziologice, ele fiind exagerate in caz de emotii intense, sau diminuate in cazul relaxarii fizice sau psihice sau la persoanele varstnice.

La copilul mic, pana la varsta de 3 ani, reflexele osteotendinoase sunt mai vii, mai exagerate, datorita insuficientei mielinizari a fasciculelor piramidale.

In conditii patologice explorarea reflexelor osteotendinoase ajuta la  stabilirea unui diagnostic precis, a prognosticului si la controlul eficacitatii tratamentului aplicat. Hiperreflexia sau exagerarea  reflexelor apare in cazul cresterii excitabilitatii fusurilor neuromusculare, cum se intampla in cazul hemiplegiilor, sau in cazul hiperexcitabilitatii motoneuronilor alfa, prin pierderea controlului frenator exercitat de substanta reticulata. De asemenea poate exprima leziuni ale cailor piramidale.

Hiporeflexia sau diminuarea reflexelor, si areflexia sau abolirea reflexelor apar in cazul leziunilor care compromit, pana la intrerupere totala, arcul reflex. Ele pot apare in cazul leziunilor radacinilor posterioare (in tabes), in cazul leziunilor medulare (poliomielita), in cazul leziunilor radacinilor anterioare (polinevrite), in faza flasca a sindromului piramidal sau in miastenia gravis.

b.  Reflexele cutanate  se examineaza excitand tegumentele cu un ac bont prin zgariere, fara producere de leziuni. Reactia de raspuns este, in principiu, o contractie musculara.

Reflexele cutanate abdominale se executa prin excitarea tegumentului la nivel abdominal, din afara spre inauntru, la diferite nivele, subiectul fiind in decubit dorsal, cu membrele inferioare semiflectate si musculatura abdominala relaxata. Se obtine ca raspuns contractia musculaturii abdominale corespunzatoare.

Reflexele cremasteriene (L1 – L2) se executa prin excitarea tegumentelor de la nivelul fetei supero – interne a coapsei, subiectul fiind in decubit dorsal, cu membrele inferioare in usoara abductie si rotatie externa. Se obtine ca raspuns ridicarea testiculului de aceeasi parte, ca urmare a contractiei muschiului cremasterian.

Reflexul cutanat tar  (S1 – S2) (. 58) se executa prin excitarea marginii externe a tei, de la calcai spre degete. Se obtine ca raspuns flexia tara a degetelor.

. 58. Reflexul cutanat tar. A – raspuns normal; B – raspuns patologic (semn BABINSKI); C – traseul tar al stimularii cutanate.

Reflexul anal extern  (S1) se executa prin excitarea cu vata a tegumen-telor din apropierea anusului. Se obtine ca raspuns contractia sfincterului anal extern.

B. Reflexele inchise la nivelul bulbului sunt reflexe care isi au centrii in nucleii bulbari.

Reflexul velo-palatin (IX, X) se executa prin excitarea mucoasei valului palatin. Se obtine ca raspuns contractie musculara si aparitia senzatiei de greata.

Reflexul faringian  (IX, X) se executa prin excitarea mucoasei faringiene si se obtine ca raspuns contractia musculaturii faringelui si aparitia senzatiei de greata.

C. Reflexele inchise la nivelul puntii au in general caracter de aparare si de orientare.

Reflexul nazo-palpebral  (V, VII) se executa prin percutarea radacinii nasului, subiectul fiind cu ochii deschisi. Se obtine ca raspuns inchiderea ochilor, prin contractia muschiului orbicular.

Reflexul maseterin  (V, V) (. 59) se executa prin percutarea mento-nului, subiectul avand gura intredeschisa. Se obtine ca raspuns inchiderea gurii, prin contractia muschilor maseteri.

. 59. Reflexul maseterin.

Reflexul conjunctival  (V, VII) se executa prin excitarea conjunctivei cu un tampon de vata. Se obtine ca raspuns reactia de clipire.

Reflexul corneean  (V, VII) (. 60) se executa prin excitarea corneii. Se obtine ca raspuns reactia de clipire, cu o frecventa de 2 – 10 / sec.

. 60. Reflexul corneean.

Reflexul audio-oculogir consta din intoarcerea privirii in directia unui zgomot.

D. Reflexele inchise la nivelul mezencefalului pot fi reflexe vegetative sau pot face parte din categoria reflexelor complexe ale trunchiului cerebral.

Reflexul fotomotor  consta din contractia pupilei la lumina, prin actiunea musculaturii circulare a irisului. Reflexul este consensual (concomitent la ambele pupile) datorita incrucisarii partiale a fibrelor nervilor optici. Se executa cu ajutorul unui spot luminos care se proiecteaza direct in ochiul subiectului.

Reflexul pupilar de acomodare la distanta consta din contractie pupilara, concomitent cu bombarea cristalinului, la apropierea obiectivului de ochi. Reflexul este de asemenea consensual.

Trunchiul cerebral are roluri importante in mentinerea pozitiei corpului in spatiu si in mecanismele de pastrare a echilibrului, roluri pe care le realizeaza printr-o serie de reflexe complexe ale caror centrii se afla in cea mai mare parte in mezencefal

Mentinerea pozitiei corpului se realizeaza prin doua tipuri de reflexe :

• reflexe statice, care mentin pozitia in repaus
• reflexe stato-kinetice, care mentin pozitia in timpul deplasarii.

Reflexele statice sunt implicate in mentinerea pozitiei normale si a echilibrului normal al corpului in mod involuntar, cu ajutorul unor stimulilor al caror punct de plecare se afla in diferitele posturi ale corpului sau ale segmentelor. Un rol important in cadrul acestor reflexe revine pozitiei capului, in care receptorii vizuali si vestibulari transmit informatiile pentru a fi prelucrate.

Reflexele statice se impart in :

• reflexe de postura, care regleaza distribuirea tonusului la nivelul musculaturii corpului si prin aceasta determina mentinerea unei anumite pozitii
• reflexele de redresare, care cuprind totalitatea reactiilor prin care se poate relua pozitia normala dintr-o pozitie neobisnuita.

Reflexele de postura sunt cele care asigura pozitia normala a corpului si echilibrul in miscare. Ele se inchid la diferite nivele ale sistemului nervos central si au camp receptor la nivelul canalelor semicirculare, al utriculei si propriocep-torilor.

Reflexele de postura generale se declanseaza prin fenomenul de „impingere”, subiectul fiind in ortostatism. Impingerea subiectului inapoi determina contractia musculaturii extensoare a membrelor inferioare si a musculaturii abdominale, in timp ce impingerea subiectului inainte determina contractia musculaturii flexoare a membrelor inferioare.

-  reflexele tonice cervicale apar in urma coborarii capului (flexie) si se manifesta prin diminuarea tonusului musculaturii extensoare a membrelor, in timp ce extensia capului produce efecte inverse. Excitatiile care determina declansarea acestor reflexe pleaca din primele trei perechi de radacini posterioare cervicale (C1 – C3).

Reflexele de postura locale pot fi :

              -  reflexul de postura al bicepsului se examineaza cu subiectul in decubit dorsal. Flexia pasiva a antebratului pe brat determina contractia si punerea in evidenta a muschiului biceps brahial.

              -  reflexul de postura a gambierului anterior se examineaza cu subiectul in decubit dorsal. Se imprima o miscare de flexie a piciorului pe gamba si se evidentiaza contractia muschiului gambier anterior si a tendonului sau inferior, care se mentine si dupa eliberarea piciorului.

              -  reflexul de postura a halucelui se examineaza cu subiectul in decubit dorsal, cu membrele inferioare extinse. Se imprima o miscare pasiva de flexie dorsala a halucelui si se evidentiaza tendonul extensorului halucelui. Dupa eliberarea halucelui contractia musculara mai persista cateva secunde.

              -  reflexul de postura al muschiului semitendinos se executa cu subiectul in decubit ventral. Se imprima o miscare brusca de flexie a gambei pe coapsa, urmata, dupa eliberarea gambei, de persistenta contractiei muschiului semitendinos

              -  reactia de magnet apare atunci cand se atinge ta, deci prin stimulare exteroceptiva. Membrul atins intra in extensie, muschii  spatelui si ai gatului se contracta. Reactia se pune bine in evidenta la animalul decerebrat, mai ales la pisici sau caini, asezati in decubit dorsal.

              -  reactia de sustinere este produsa de excitatiile proprioceptive ce iau nastere prin contrapresiunea solului asupra suprafetelor tare in pozitia ortostatica. Este exteriorizata prin extensia membrelor inferioare si este asociata cu o contractia tuturor muschilor membrelor si a muschilor spatelui, Reactia se manifesta foarte evident la animalul decerebrat in pozitie decubit dorsal. In mecanismul reactiei de sustinere intervine reflexul miotatic. In aceasta reactie muschii agonisti se contracta in acelasi timp cu cei antagonisti, ei actionand astfel sinergic, contrar celor ce se intampla in contractiile voluntare.

Reflexele de redresare asigura pozitia normala a capului si trunchiului fata de forta gravitationala.

         -  reflexele de redresare labirintice isi au centrii in nucleul rosu si in substanta reticulata vecina si punctul de plecare la nivelul labirintului. Ele de-termina revenirea capului in pozitie normala indiferent de pozitia pe care o are corpul in spatiu, chiar daca ochii sunt inchisi.

-  reflexele de redresare ale corpului asupra capului sunt pro-duse de excitarea asimetrica a suprafetei corpului si isi au centrii in imediata apropiere a nucleului rosu. Ele determina revenirea capului in pozitie normala prin excitarea inegala a corpului.

-  reflexele de redresare ale corpului asupra corpului sunt declansate de excitatii inegale in cele doua jumatati ale corpului, fara implicarea capului in procesul de redresare.

-  reflexele de redresare a gatului se produc cand capul are pozitii anormale fata de trunchi, redresarea vizand mai intai segmentul superior al corpului si apoi segmentul inferior.

Reflexele stato-kinetice sunt produse de stimularea labirintului prin deplasari ale capului, deplasari ce pot fi liniare sau circulare. Ele mai poarta denumirea de reflexe de accelerare. In cazul deplasarilor liniare rolul principal este jucat de viteza de inaintare, in timp ce in cazul deplasarilor circulare rolul principal il detine acceleratia unghiulare. Punctul de plecare al acestor reflexe este la nivelul canalelor semicirculare.

-  reactia de pregatire la saritura este un fel de reflex labirintic care pune membrele intr-o pozitie ce declanseaza reactia de sprijin de indata ce ele ating solul (semiflexie).

Reflexele conditionate. La baza activitatii nervoase superioare stau tot reactii reflexe, reflexele conditionate, obtinute prin asocierea unui semnal cu un reflex neconditionat si crearea unor legaturi temporare.

Conditiile de elaborare ale reflexelor conditionate sunt

• coincidenta repetata in timp intre excitantul indiferent si cel absolut
• excitantul indiferent trebuie sa il preceada pe cel absolut si trebuie sa aiba o anumita intensitate minima sesizabila
• scoarta cerebrala trebuie sa fie libera de alti excitanti si sa fie in stare de veghe.

Orice agenti din natura pot deveni conditionali pentru om in cazul in care exista un receptor, deci orice variatie in plus sau in minus ce survine in mediul in-tern sau extern in timpul starii de veghe poate deveni excitant conditionat in cazul in care aceasta variatie a provocat o modificare in functia celulei corticale.

-  reflexul conditionat de aparare foloseste pentru elaborare ca si excitant neconditionat curentul de inductie, iar ca excitant conditionat un semnal luminos sau sonor. Se aseaza sistemul de semnalizare in fata subiectului, manevrarea aparatului facandu-se fara ca subiectul sa poata vedea. Se asociaza excitarea regiunii dorsale a mainii cu un curent de inductie cu un stimul luminos, cu un interval de 1 – 2 sec intre stimulul luminos si excitarea electrica. Dupa mai multe repetari este suficient stimulul luminos pentru a apare reactia de retragere a mainii. Daca stimulul luminos nu mai este asociat in mod constant cu excitantul electric reflexul se stinge.

-  reflexul conditionat pupilar foloseste pentru elaborare ca excitant neconditionat aprinderea unui bec electric, iar ca excitant conditionat un semnal sonor. Aprinderea becului duce la aparitia reflexa a miozei. Repetand de mai multe ori asocierea dintre stimulul luminos si cel sonor va fi suficient la un moment dat numai stimulul sonor pentru a declansa mioza.

sursa: esanatos.com

Inflamatia este un proces de aparare nespecific al organismului.

Inflamatia apare atunci cand exista agenti patogeni sau alte cauze care actioneaza cu intensitate suficient de mare pentru a produce leziuni tisulare.

Inflamatia poate fi:
• locala - atunci cand agentul cauzal are o intensitate mica sau moderata
• sistemica -cand agentul cauzal are o intensitate mare si activeaza mecanismele de aparare la nivelul intregului organism.

Principalele semne clinice ale inflamatiei sunt:
• tumor - marirea de volum a tesutului afectat din cauza prezentei exudatului si vasodilatatiei
• rubor - culoare rosie din cauza vasodilatatiei
• dolor - durere locala din cauza sintezei anumitor substante care au efect dolorigen
• calor - temperatura locala crescuta, din cauza vasodilatatiei

Din punct de vedere evolutiv inflamatia poate fi:
• acuta
• subacuta - sunt prezente concomitent leziuni tisulare si procese de reparatie
• cronica - evolutie indelungata, predomina procesele de fibroza si reparatie.

Cauze

Inflamatia este un proces de aparare nespecific. Aceasta inseamna ca indiferent de agentul cauzal, organismul raspunde prin aceleasi mecanisme.

Agentii cauzali sunt reprezentati de orice factori din mediu care pot determina leziuni tisulare:
• microorganisme: virusuri, bacterii, paraziti, ciuperci
• factori fizici: energia calorica, enegia electrica, traumatisme, radiatii ionizante
• factori chimici: acizi, baze, medicamente, enzime activate, etc.

Pentru a determina leziuni tisulare, agentii cauzali trebuie sa actioneze cu o anumita intensitate, peste o anumita valoare numita prag.

Etapele inflamatiei

Din punct de vedere al desfasurarii, inflamatia prezinta urmatoarele etape:
• declansare
• efectorie
• vindecare

In etapa de declansare actioneaza agentul cauzal care determina distrugeri structurale si afectare functionala. Leziunile tisulare apar prin actiunea directa a factorului cauzal si prin leziuni indirecte.

Etapa efectorie se caracterizeaza prin eliberarea de mediatori ai inflamatiei, care produc modificari caracteristice vasculare si tisulare. Principalele efecte ale mediatorilor inflamatiei sunt: vasodilatatie, crestere a permeabilitatii capilare, chemotactism pentru celulele implicate in inflamatie.

Etapa de declansare a inflamatiei

Procesul inflamator este declansat atunci cand asupra diverselor tesuturi actioneaza agentul cauzal, cu o anumita intensitate, peste valoarea prag.

Se produc doua tipuri de distrugeri:
• leziuni tisulare directe – prin actiunea distructiva a agentului patogen
• leziuni indirecte – determinata de enzimele eliberate din celulele distruse: proteaze (enzime care scindeaza proteine), hidrolaze, etc.

Consecutiv in focarul inflamator apar o serie de proteine denaturate si resturi de peptide, care au efecte biologice:
• activeaza sistemul complement
• crescut permeabilitatea capilara
• chemotactism- atrag in focarul inflamator o serie de celule cu rol inflamator
• stimuleaza terminatiile nervoase din jurul vaselor – aceste stimulare determina initial o vasoconstrictie de scurta de durata, urmata de vasodilatatie

Etapa efectorie a inflamatiei

In aceasta etapa sunt eliberate diverse substante biologic active care determina modificari vasculare si celulare.

Molecule eliberate in inflamatie

Aceste molecule mai sunt cunoscute sub numele de mediatori ai inflamatiei sau reactanti de faza acuta. Pot fi proteine, lipide sau cu alte structuri moleculare.

O parte din mediatorii inflamatiei sunt sintetizati de catre ficat, dar si de celule ale sistemului imun cum ar fi macrofagele, neutrofilele, limfocitele, precum si de catre celulele endoteliale.
In normal, aceste substante circulara in sange sub forma inactiva si sunt activate la locul inflamatiei de catre enzimele eliberate aici.

Principalii mediatorii ai inflamatiei sunt:

• Proteinele de faza acuta – sunt sintetizate de catre ficat. Cele mai importante sunt: proteina C reactiva, fibrinogenul, alfa 1 antitripsina, alfa 2 antiplasmina, alfa 2 macroglobulina. Aceste proteine au rol antiinflamator: inhiba enzimele proteolitice activate la locul inflamatiei, activeaza sistemul complement, opsonizeaza agentii patogeni.

• Sistemul complement - este format din aproximativ 30 de proteine plasmatice care se activeaza in cascada in timpul proceselor de aparare. Diversele componentele ale complementului au efecte antibacteriene, recruteaza celule imune la locul inflamatiei, stimuleaza alte celule sa elibereze mediatori ai inflamatiei, opsonizeaza microorganismele.

• Sistemul coagularii – este format din proteine produse in principal in ficat, care circula in plasma sub forma inactiva. In urma activarii sistemului coagularii, moleculele de fibrinogen polimerizeaza si formeaza o retea de fibrina. In inflamatie, reteaua de fibrina este un obstacol mecanic care opreste extinderea proceselor patologice.

• Sistemul fibrinolitic – se activeaza concomitent cu sistemul coagularii. Rezultatul final este formarea de plasmina, care degradeaza fibrina, pentru a preveni formarea de tromboze. In inflamatie, plasmina are si alte roluri: activeaza sistemul complementului, activeaza sistemul kininelor plasmatice, rol chemotactic pentru leucocite.

• Sistemul kininelor plasmatice – sunt proteine sintetizate in ficat (in principal). Activarea acestui sistem duce la formarea de bradikinina care determina: durere (prin stimularea terminatiilor nervoase), vasodilatatie, cresterea permeabilitatii capilare, activarea plasminogenului in plasmina.

• Aminele biogene: adrenalina si noredrenalina, histamina, serotonina. Adrenalina si noredrenalina sunt eliberate din terminatiile nervoase din jurul vaselor din focarul inflamator si determina vasoconstrictie initiala de scurta durata. Histamina este unul dintre cei mai importanti agenti ai inflamatiei.

• Lipidele biologic active: apar in focarul inflamator prin metabolizare unor fosfolipide din membrana celulelor distruse, ceea ce duce la sinteza de acid arahidonic. Din acidul arahidonic rezulta: prostaglandine, leucotriene, tromboxani. Aceste substante au efecte diverse in inflamatie: vasodilatatie, cresterea permeabilitatii capilare, bronhoconstrictie, etc.

• Citokinele - substante eliberate in principal de catre leucocite si au rol de mesageri intercelulari. Cele mai importante citokine din punct de vedere al actiunilor biologice sunt: interleukina 1, factorul de necroza tumorala alfa, interleukina 6. Citokinele stimuleaza apararea prin activarea leucocitelor, sinteza de proteine de faza acuta la nivel hepatic, determina febra, etc.

In inflamatie, vasele de sange din focarul inflamator prezinta initial vasoconstrictie si ulterior vasodilatatie. Vasodilatatia permite ajungerea in tesut a unei cantitati mai mare de sange, care aduce un numar crescut de leucocite si factori de aparare. Vasodilatatia este responsabila de cresterea temperaturii locale (calor) si de roseata zonei inflamate (rubor).

In acelasi timp, capilarele din focarul inflamator prezinta o modificare de permeabilitate, care permite trecerea proteinelor din plasma in focarul inflamator.

Etapa de vindecare a inflamatiei

Etapa de vindecare se produce dupa limitarea procesului de agresiune, prin neutralizarea agentilor infectiosi, indepartarea agentilor fizici sau chimici.

In aceasta etapa predomina fenomene de proliferare, cu migrarea anumitor celulele numite fibroblaste care sintetizeaza colagen, o proteina cu rol de suport. Ulterior are loc un proces de angiogeneza, cu refacerea circulatiei capilare locale, care ofera oxigen si substante nutritive pentru refacerea tesutului.

In cazurile in care leziunile tisulare au fost limitate iar reactivitatea organismului este buna, reparatie tesutului se face rapid si complet.

Daca leziunile au fost prezente pe zone mai mari reparatie se face cu proliferarea in exces a fibroblastelor, care sintetizeaza in exces colagen si se formeaza cicatrice.

Persoanele care prezinta diferite afectiuni prezinta o capacitate redusa de regenerare: ciroza hepatica, diabet zaharat, malnutritie, SIDA. De asemenea, procesele de refacere a tesutului sunt mai reduse la varstnici si la persoanele care iau medicamente imunosupresoare, corticoizi sau citostatice.

Bibliografie

McPhee SJ, Hammer GD. Pathophysiology of Disease – An Introduction to Clinical Medicine, 6th, McGraw-Hill Medical, 2009, ISBN-13: 978-0071621670

sursa: terapiamedicala.ro/inflamatia

Dragi colegi,

A.P.K. Muntenia organizeaza în  noiembrie 2011 programul de educatie continua cu tema: „Introducere în tehnica aplicarii Kinesio  Taping”.

• Perioada: 26-27 noiembrie 2011;
• Numarul maxim de participanti: 35;
• Formator: kinetoterapeut Francesco Calarca, Italia
• Taxa de participare: 500 lei;
• Diploma eliberata de Scoala Nationala de Sanatate Publica, Management si Perfectionare în Domeniul Sanitar, Bucuresti (singurele recunoscute de catre M.S.) – 50 lei;
• Termenul limita de achitare a taxei de participare: 1 noiembrie 2011.
• Înscrierea se face doar pe baza achitarii taxei;
• Dupa aceasta data nu se mai accepta înscrieri;
• Fiecare cursant va primi o geanta care va contie: o banda taping de 32 m, o lotiune de curatare a tegumentului, foarfeca, pix si notebook.
• Programul desfasurarii cursului:

• Sâmbata 26 noiembrie                       09.00-18.00    
• Duminica 27 noiembrie                      09.00-18.00

Participan?ii trebuie s?-?i achite cotiza?ia pe anul 2011 ?i dac? este cazul, cotiza?ia restant? pe anii preceden?i;

Pentru înscriere, persoane de contact:

Caciulan Elena, tel: 0723.251.565

Daniela Stanca, tel: 0722.839.882

Terapia laser a fost descoperita in anii ’60, iar azi exista mii de evaluari clinice si peste 300 de studii dublu orb ce confirma eficacitatea acestei terapii in numeroase domenii ca: dermatologie, neurologie, chirurgie, reumatologie, traumatologie, ortopedie, ginecologie, urologie, stomatologie si medicina veterinara. Laserii cu puteri de pana la 500mW – output power- nu au efect termic in timpul terapiei. Terapia laser este o terapie blanda, fara efecte secundare. Aceasta contrasteaza cu laserii chirurgicali care coaguleaza, vaporizeaza, si carbonizeaza tesuturile cu rata inalta a energiei – intre 3-50W.

Terapia cu LASER de putere mica (Low Level LASER Therapy sau LLLT) consta in aplicarea luminii laser in traumatisme leziuni, arsuri, rani, durere inflamatii si alte tulburari, pentru a stimula vindecarea tesuturilor si celulelor afectate. Laserii sunt bine-cunoscuti pentru capacitatea lor de a taia, dar nu trebuie sa confundam  laserii vindecatori, medicali, laserii reci sau laserii cu nivel scazut al energiei cu cei care taie, cu puteri mari, chirurgicali.

Laserii de putere mica, sunt reci, blanzi, biostimulatori, continand diode de fotostimulare, si se folosesc de peste 40 de ani in multe tari ca terapie energetica cu efecte biologice favorabile atat la animale cat si la oameni.

in Europa, Canada si Australia, unde tratamentul laser este foarte bine primit, fiind folosit in traumatismele inflamatorii, si cele cronice, in indepartarea durerii si vindecarea leziunilor artritice, reducerea abceselor, tratamentul ranilor greu vindecabile, cum ar fi escarele si ulcerele varicoase, diabetice. Aceasta terapie a fost folosita pentru a preveni si minimiza formarea de cheloid, ca si aderentele, pentru a reduce edemele, ca si reducerea durerii post chirurgicale. Acest tratament incurajeaza formarea colagenului, refacerea cartilajului articular lezat, repararea nervilor, tendoanelor si ligamentelor. Poate fi folosit pentru a stimula punctele de acupunctura intr-un mod non-invaziv, fara durere.

Cum functioneaza laserul de putere mica?

LLLT (Jan Turner & Lars Hode-Prima Books)

* Reduce durerea prin eliberarea de endorfine
* Reduce inflamatia prin suprimarea enzimelor inflamatorii ce creaza edemul, roseata, si caldura locala, si creste eliberarea enzimelor antiinflamatorii
* Creste drenajul limfatic, ce determina o crestere a circulatiei, cu raspandirea procesului de vindecare.
* Stimuleaza eliberarea enzimelor ce ajuta procesul de vindecare.
* Relaxeaza contractura musculara atat cea neteda cat si cea striata, ce creaza durere cronica, probleme articulare si scad mobilitatea.
* Grabeste repararea osoasa prin stimularea proliferarii fibroblastice si osteoblastice.
* La frecventa corecta este antiviral, antifungic si antiherpetic.
* La nivel celular, fotonii sunt absorbiti de celule, lumina vizibila, rosie este absorbita de mitocondrie, iar cea infra-rosie de membrana celulara. Aceasta determina modificarea permeabilitatii membranare, cresterea nivelelor de ATP si a productiei de DNA. Fotonii absorbiti dau stabilitate membranei celulare si cresc activitatea pompei de Na/K – ATP dependenta, crescand astfel metabolismul celular.
* La nivelul tesuturilor, lumina laserului determina cresterea colagenului, cu producerea epiteliului, a unor noi capilare cu cresterea densitatii patului vascular.
* Reducerea durerii si a inflamatiei, ca si stimularea regenerarii nervoase, relaxarea musculara sunt toate rezultatele terapiei laser, ca si cresterea raspunsului sistemului imun.
* Faptul ca osmoza – transferul – nutrientilor esentiali nu se poate face printr-o membrana celulara depolarizata – bolnava – apare ca o consecinta intarzierea vindecarii, bolile cronice, cicatricile, oboseala, ca si imbatranirea prematura. LLLT reenergizeaza – repolarizeaza – membrana celulara lezata si creste energia mitocondriala la 150%, de aceea grabeste vindecarea.

Lumina rosie a laserului determina cresterea productiei de ATP la nivel celular, cu cresterea energiei celulare sanatoase, stimuland diviziunea celulara in procesul normal de regenerare si vindecare, normalizand tesuturile anormale printr-o cascada de reactii chimice in care mai multe enzime sunt activate printr-un efect de domino. Nu are efect asupra tesuturilor sanatoase. Fotonii vor fi absorbiti doar de celulele care au nevoie.

Efectele laser terapiei si indicatiile ei

* Fotobioactivarea inseamna energia vietii! Acest termen este aplicat stimulilor luminosi ce initiaza sau accelereaza raspunsul fiziologic (vindecarea plagilor, efectul antiinflamator, intarirea raspunsului imun, analgezia, imbunatatirea raspunsului regenerator). Aceste efecte pot fi observate in dermatologie, neurologie, chirurgie, reumatologie, traumatologie, ortopedie, ginecologie, urologie, stomatologie si medicina veterinara.
* Efectul fotochimic – energia laserului este absorbita de pigmentii metabolic activi ai mitocondriilor din Efectul regenerativ straturile cutanate si subcutanate unde sunt implicate 2 enzime din lantul oxidativ, Citocrom a/a3 si Flavoproteina care absoarbe maxium de lungime de unda aplicata. Modificarile conformatiei stereochimice induc un camp electromagnetic ce conduce la cresterea si imbunatatirea concentratiei de ATP pana la 200%. in plus, se observa o crestere a oxigenului si metabolismului glucozei, cu efectul principal de optimizare a functiei pompei de Na/K la nivelul membranei celulare, precum si a sintezei proteice (prostaglandine, enzime) si o semnificativa crestere a mitozei.
* Subliniaza efectul formarii de fibroblasti si colagen, imbunatatind valoarea puterii tesutului. Neovascularizatia – continand vase limfatice si sanguine – imbunatatesc microcirculatia si drenajul limfatic, rezultand rezorbtia edemelor. Acest efect se vizualizeaza prin tesutul granular si accelerarea epitelizarii plagilor. Acelasi efect regenerativ poate fi observat si in formarea calusului, prin cresterea activitatii osteoblastelor, iar la nivelul miocardic are loc o reglare a tesutului muscular, si o refacere a nervilor periferici. Dupa traumatisme, previne degenerarea nervoasa centrala si regenerarea axonilor periferici.
* Efectul analgezic – modificarile masurabile prin potentialul membranar al celulei nervoase ce duce la hiperpolarizare ca un bun mecanism de aparare analgezic. imbunatateste reactia de eliberare a endorfinelor, modifica concentratia transmitatorilor la nivelul sinapsei, determina acumularea de 5 – OH indolacetic, metabolitul serotoninei, si relaxare musculara prin cresterea ATP-ului. Reduce activitatea trigger din durerea miofasciala si fibromialgie. Activeaza punctele de acupunctura. Acest efect este util in tendinite, osteoartrite, sinovite, lezarea tesuturilor moi, fracturi, leziuni de suprasoicitare, cum ar fi Sindromul de canal carpian, Tennis elbow, umarul blocat, tensiunea cefei, cefaleea tensionala, lumbago, sciatica, discopatia vertebrala insotita de sciatica.
* Efectul antiinflamator – creste activitatea celulelor NK, creste activitatea limfatica, imbunatateste microcirculatia, scade edemul si ajuta rezorbtia hematoamelor, reduce mucozitatile dupa iradiere si chimioterapie, reduce ulceratiile de decubit, varicos, ale piciorului diabetic, elefantiazisul, limfedemul postoperator. Reduce zona de infarct cardiac si cerebral.
* Efectul regenerativ – stimuleaza rata de mitoza din mecanismul de regenerare – la nivelul osului, muschiului, nervului – reduce procesul degenerativ al sistemului nervos central, intareste supravietuirea celulelor cerebrale dupa ischemie tranzitorie, accelereaza neo-vascularizatia (neo-angiogenesis), reduce sau elimina formarea tesutului cicatricial, creste sinteza colagenului. Efectul se aplica in vindecarea plagilor, a fracturilor, a tesuturilor, in pareza faciala, in reabilitarea dupa accidente vasculare, post operator, si la problemele urechii interne.

Afectiunile tratate cu laser (Meditech International Inc)

* Generale
o leziuni repetitive de stress
o Sindromul de canal carpian
o epicondilite
o fibromialgie
o distrofia reflexa simpatica
o disfunctia articulatiei temporomandibulara
o leziuni ale ligamentelor si tendoanelor
o fracturi asociate tesuturilor moi
o contuzii
o discuri vertebrale protruzionate sau herniate

* Inflamatorii
o tendinite
o miozite
o bursite
o sinovite
o fasciite plantare
o artrita reumatoida
* Degenerative
o osteoartrite
o condromalacia patelei
o radiculopatia discogena si vertebrogena
o stenoza de canal rahidian
o calcificari osoase
* Altele
o vindecarea plagilor
o ulcere dermale
+ staza venoasa
+ aterosclerotice
+ contact
+ diabetic
+ traumatic
o arsuri- termice si chimice
o limfedem acut si cronic
o dermatologice – herpes zoster, eczeme, psoriazis
o guta / artrita
o limfedem
o neuropatii
* Neurologie
o reabilitare dupa accidente vasculare cerebrale (reducerea ischemiei si a deficitului motor)
o pareza faciala
o neuropatii
o tinitus
o regenerarea nervilor periferici dupa injurii repetate
o Parkinson (administrare laser intravenos)
o oboseala musculara din contractiile prelungite
o durerile cronice cervicale, lombare
o discopatiile cu sciatica

sursa: naturalbrainfitness.ro

Etimologie

Numit dupa Christian Ingerslev Baastrup,  radiolog danez (1855 – 1950)

Sindromul Baastrup este reprezentat de ingustarea spatiilor dintre procesele adiacente spinose la nivelul coloanei vertebrale lombare, fiind caracterizat de frecarea unui proces impotriva celuilalt, rezultand in linia mediana focar de durere si sensibilitate exonerat de flexie si agravat de extensie.

 Epidemiologie

Acesta tinde sa fie mai frecvent la varstnici.

Patologie

Acest proces poate duce la o hipertrofie degenerativa, sau o modificare inflamatorie (asa cum se vede în cazul 1) si chiar o pseudoartrita cu formare de bursa. Aceasta bursa interspinoasa poate prelungi intre ligamentele galbene (flavae ligamentum) in linia mediana cu formarea unui chist epidural, care contribuie la stenoza canalului deja existente .

Aceasta conditie este o gasim de obicei, la pacientii cu lordozarea excesiva ale coloanei vertebrale lombare.

Caracteristici radiografice C.T.

* Prezinta adesea apropierea stransa si de contact ale proceselor adiacente spinose (tepi de sarut)
* Exista extindere rezultanta prin scleroza si aplatizarea reactiva a suprafetelor interspinoase.

RMN / IRM

Poate fi demonstrata prin prezenta unui fluid interspinos – burse sinoviale, si chisturi  postero-centrale peridurale. RMN-ul poate fi foarte util pentru a determina daca exista rezultate de compresie posterioara a sacului dural.

Tratament

Ambele optiuni, conservatoare si chirurgicale sunt disponibile pentru tratament. Injectii cu steroizi executate local, in procesele interspinoase vor usura de multe ori durerile de spate. Optiunile chirurgicale includ dispozitive de decompresie a proceselor interspinoase (de exemplu, Wallis Sistem, X STOP), si injectii cu steroizi / anestezic local in bursa.

Cazul 1 – sindromul Baastrup – cu hipersemnal in  T2,  fenomen de frecare intre procesele spinoase

Cazul 2 – in T2, sindromul Baastrup cu accesoriu marcat, stergerea curburii lombare, L2-L3 cu extruzie mediana, L3-L4 extruzie migrata cranial cu amprenatrea sacului dural anterior si posterior de catre bursa, L4-L5 dezhidratat cu tasarea acestuia.

Cazul 3 – STIR sagital – sindromul Baastrup anterolistezis L5 peste S1 de grad 2 (intre 25 si 50%),  pseudo-articulare intre procesele spinoase L5-S1

Autor: Prof. Kinetoterapeut Onu Ilie

Sursa: www.elipetromed.ro

Dragi colegi,

A.P.K. Muntenia organizeaza in septembrie 2011 programul de educatie continua cu tema: „Manipularea tesuturilor moi-abordare osteopatica”.

• Perioada: 17-18 septembrie si 24-25 septembrie;
• Numarul maxim de participanti: 30;
• Formator: kinetoterapeut Catalin Padureanu, “College d’etudes osteopathiques de Montreal” http://padureanu.cv.fm/
• Taxa de participare: 600 lei;
• Termenul limita de achitare a taxei de participare: 10 septembrie 2011.
• inscrierea se face doar pe baza achitarii taxei;
• Dupa aceasta data nu se mai accepta inscrieri;
• Echipament necesar: un pantalon scurt si o bustiera sau costum de baie, un prosop mare
• Programul desfasurarii cursului:

• Sâmbata 17, 24 septembrie 09.00-18.00
• Duminica 18, 25 septembrie 09.00-18.00

• Se vor primi diplome eliberate de Centrul de Perfectionare in Domeniul Sanitar din cadrul Ministerului Sanatatii (singurele recunoscute de catre M.S.);

Participantii trebuie sa-si achite cotizatia pe anul 2011 si daca este cazul, cotizatia restanta pe anii precedenti;

Pentru inscriere, persoane de contact:

Caciulan Elena, tel: 0723.251.565
Daniela Stanca, tel: 0722.839.882

Eficienta, viteza, absenta durerii, caracterul aseptic, lipsa limitelor de vârsta si a efectelor
secundare -acestea sunt caracteristicile exceptionale ale laseroterapiei. Abstractie facând de
folosirea de data relativ recenta a laserilor¦ în medicina, în ultimii ani literalmente sfera de
utilizare a acestora a crescut atât de mult încât acum a aparut ideea de a delimita domeniile în
care se foloseste laseroterapia :
1) în clinica boilor interne ( la îmbolnavirea sistemelor cardiovasculare, respiratorii, genitourinare, organelor digestive);
2) în chirurgie, traumatologie si ortopedie;
3) în clinica neurologica (în bolile si traumele sistemului nervos central si periferic, afectiunilevegetative);
4) în bolile de piele ;
5) în practica pediatrica;
6) în unele boli ale sistemului endocrin si afectarii metabolismului;
7) în obstretica si ginecologie;
8 ) în stomatologie;
9) în otorinolaringologie;
10) în oftalomologie.

Urmare nenumaratelor cercetari, s-a constatat ca radiatia laser de nivel energetic mic are actiune
antiinflamatorie, desensibilizatoare, de alinare a suferintei, spasmolitica, antiedematica,
stimuleaza procesele metabolice, regenerative si imunizatoare. Aprobarea laseroterapiei facuta în
diverse conditii clinice a evidentiat existenta unui specific anume al influentei ei. S-a constatat ca
metoda respectiva, înainte de toate, si-a demonstrat eficienta în vindecarea bolilor la baza carora
sta afectarea troficii neurovasculare. Acesta este un cerc larg de boli neurogene si vasculare de
durata îndelungata. Laseroterapia poate sa înbunatateasca substantial eficienta vindecarii
complexe a multor boli cronice, activând procesele de sanogeneza¦¦. Laseropunctura s-a
recomandat singura într-o maniera deosebita -stimularea cu raze laser a zonelor de
acupunctura.Acesta este unul din domeniile laseroterapiei. O directie cu mari perspective este
craniopunctura cu laser ( laseroterapia cerebrala), care are frecvent un efect ridicat în cazul unor
boli neuro-psihice si traumei craniocerebrale. În practica clinica tot mai pe larg se introduce una
din modalitatile de eficienta ale laseroterapiei -tratamentul intravenos cu raze laser al sângelui.
Astfel, laseroterapia este o ramura a medicinii cu laser ce se dezvolta dinamic. Perspectivele de
utilizare a ei sunt evidente, iar introducerea ei în practica medicala de fiecare zi este doar o
chestiune de timp.
Nu este departe momentul în care cu ajutorul radiatiei laser de nivel energetic scazut va fi
posibilitatea de a influenta selectiv diversele ingrediente chimice ale celulelor si tesuturilor. Cum
molecula fiecarei substante are propriul ei spectru de absorbtie, se poate alege în mod dirijat
radiatia cu lungimea de unda corespunzatoare si sa se procedeze la stimularea combinatiei
biologice active necesare. Drept rezultat al desfasurarii acestei actiuni procesul metabolic se accelereaza sau se înctineste, ceea ce se manifesta benefic asupra evolutiei procesului patologic.

PREMISELE SI PRINCIPIILE DE BAZA ALE LASEROTERAPIEI

Spre deosebire de chirurgia cu laser, care foloseste instalatii laser de mare intensitate ( zeci de
wati si peste ), în laseroterapie se foloseste radiatia laser a carei putere se masoara în miliwati.
Fara a afecta celula si tesutul, ea are un efect biostimulator pronuntat, care activeaza cele mai
importante procese vitale ale organismului. O asemenea actiune nu a fost neasteptata pentru
cercetatori. În medicina diverselor perioade de timp, începând cu antichitatea, s-au cunoscut bine
caracteristicile terapeutice ale luminii.
În cadrul primelor cercetari stiintifice din domeniul terapiei cu lumina intra si experimentele lui I.
Moleschott, datând din 1854. În cadrul lor s-a demonstrat ca schimbul de gaze ( la generarea
bioxidului de carbon gazos) la broaste are loc mai intesiv la lumina decât în întuenric. Totusi
lucrarea respectiva a fost supusa criticii din partea unor cunoscuti fiziologi ai vremii respective
Flugger si Brown-Sekar, care au considerat ca lumina poate actiona asupra animalelor numai prin
intermediul ochilor. Dupa aproape 30 de ani ( în anul 1881 ) I.Moleschott a repetat din nou
propriile sale experimente. S-a demonstrat ca la lumina generarea de bioxid de carbon gazos la
animalele care vâd este cu 20-45% , iar la cele care sunt oarbe cu 10-30% , mai mare decât în
întuneric. El a tras concluzia ca prezenta organului vazului doar modifica efectul de baza. În afara
de aceasta, s-a constatat actiunea de activizare a luminii în cazul unuei iluminari directe a unui
tesut de muschi izolat.
Aceste date au o valoare principiala si în zilele noastre, deoarece exista parerea ca mecanismul
actiunii luminii vizibile asupra organismului animal conduce la reactia reflex ce apare ca raspuns
la excitarea centrilor foto din organul vazului.
De la sfârsitul secolului al XIX-lea au început sa se dezvolte intens diverse metode de fototerapie,
ceea ce a fost legat de aparitia surselor artificiale de lumina. O contributie mare la dezvoltarea
tratamentului cu lumina a adus-o savantul danez N.R.Fisnen ( 1860 -1904 ) laureat al premiului
Nobel în 1903. Au fost elaborate bazele fototerapiei cu lumina rosie, si cu ultravioletul apropiat si
violet-albastru. O conditie deosebita pentru patrunderea profunda a luminii s-a dovedit a fi
sângerarea pielii urmare strivirii ei cu sticla, ceea ce poate fi considerat ca prototipul metodicii
contemporane prototip de actionare prin laseroterapie ( G.A. Askarian, 1982).
O etapa calitativ noul în dezvoltarea fototerapiei a început cu anii 60 din secolul al XX-lea legat
de aparitia surselor de radiatie laser. Chiar în ajunul elaborarii în serie a laserilor heliu-neon
(lungime de unda a radiatiei 632,8 nm), V.M. Iniusin cu colaboratorii au studiat activitatea
biologica a luminii rosii ( lampile cu neon cu lungimi ale radiatiei 630-650 nm). S-a înregistrat o
actiune pozitiva a acesteia asupra unei serii întregi de procese : accelerarea cicatrizarii ranilor,
îmbunatatirea evolutiei bolilor de radiatii la animalele de experienta, o mai rapida cicatrizare a
elementelor auto-transplantate s.a.m.d. Tot atunci s-a exprimat ipoteza ca radiatia rosie a laserului
heliu-neon va avea o mai mare activitate biologica. Cele ce au urmat au confirmat pe deplin acest
lucru.

Natura biostimularii cu laser
Deoarece organismele vii si biosfera în ansamblu nu sunt sisteme izolate, ci deschise, care
schimba substante si energie cu mediul ambiant, la doze optime de actiune cu radiatie laser se
realizeaza o pompare energetica a organismului. Drept rezultat al acestui lucru se activizeaza
procesele sanogenetice.
Exista punctul de vedere potrivit caruia la nivel de sistem mecanismul biostimularii cu laser· estelegat de ractiile de homeostaza la actiunea luminoasa. Cum în procesul evolutiei organismul nu a fost supus actiunii laserului, rezulta ca el nu este adaptat la el si reactioneaza ca la un factor ce conduce la revoltare. Pe de alta parte lumina monocromatica din compozitia luminii albe nu are
acelasi efect biostimulator, ea fiind un factor obisnuit ( P.Greguss, 1985). Evident ca densitatea
puterii la lumina solara ( oscileaza de la 10 la 100 mW/ cm2 ) corespunde aproximativ marimii
folosite în laseroterapie , dar efectul biostimulator al acesteia din urma este mult mai mare··.
În ultmul timp se elaboreaza intens conceptia actiunii directe asupra organismului prin absorbtia
de rezonanta la nivel molecular (.T.Karu, 1989). In favoarea acestui model de laseroterapie exista o serie de circumstante.
În primul rând, experimentele in vitro, cercetarile spectroscopice cantitative au aratat caracterul
rezonator al actiunii radiatiei laser de nivel energetic redus asupra diferitelor celule functie de
lungimea de unda a radiatiei, doza si densitatea de putere.
Generalizând datele din literatura cu privire la influenta radiatiei laser asupra obiectelor
biologice, T.Karu si coautorii ( 1990) deosebesc urmatoarele nivele de realizare a reactiei de
raspuns :
1) Subcelular -aparitia starilor excitate ale moleculelor, formarea unor radicali liberi,
reconstructia stereochimica a moleculelor, cresterea vitezei de sinteza a albuminei,accelerarea
sintezei colagenului si precursorilor acestuia, modificarea echilibrului oxigenului si activizarea
proceselor de oxidare-refacere.
2) Celular -modificarea încarcarii câmpului electric al celulei, a potentialului membranei sale,
cresterea activitatii de proliferare s.a.
3) Tisular -modificarea pH-ului lichidului intercelular, activitatii morfo-functionale si
microcirculatiei .
4) Organic -normalizarea functiei unui organ oarecare.
5) Sistemic si modificator de organizare -aparitia reactiilor de raspuns complexe de adaptare
neuro-reflectoare si neuro-humorale cu activizarea sistemelor simpatoadrenalinic si imunitar.
Rezultatul final al biostimularii cu laser este cresterea rezistentei organismului si extinderea
limitelor de adpare a lui, adica reducerea sensibilitatii la diversele îmbolnaviri.
De regula, laseroterapia se foloseste în cazul bolilor cronice, care sunt însotite de distrugerea
troficii neurovasculare , în cazul unor procese îndelungate si de ofilire, când este necesar sa se
intensifice procesele de sanogeneza prin bioactivizarea directionata. Pentru astfel de cazuri
laseroterapia se poate considera ca o metoda specifica ( cu elemente de nespecificitate ).
Succesiunea modificarilor ce au loc în cazul bioactivizarii cu laser se poate reprezenta schematic
în felul urmator : interactiunea radiatiei laser cu nivel energetic redus cu fotoacceptorii specifici
si nespecifici à declansarea unui complex de reactii fotofizice si fotochimice à activizarea
sistemelor fermentative celulare cu amplificarea proceselor bioenergetice si biosintetice à
intensificarea proliferarii celulelor à amplificarea regenerarii, formarii celulelor sângelui,
activitatii sistemului imunitar si a sistemului microcirculatiei à generalizarea efectelor locale ale
laseroterapiei prin intermediul mecanismelor neurohumorale si neuro-reflectoare .
Clase de laseri si standardizare
Institutul Roman de Standardizare a preluat in 1996 standardul european al CENELEC din 1993
cu referire la securitatea aparatelor laser. Standardul roman SR EN 60 825-1 imparte laserii in 4
clase dupa riscurile asociate in functie de lungimea de unda, durata de emisie si puterea sau
energia emisa. Standardul stabileste limite precise ale puterii si energiei pentru fiecare clasa de
laseri, sub forma unor tabele, in functie de lungimea de unda si durata de emisie a laserului.
Clasa 1 (fara riscuri cunoscute): sunt laserii ai caror parametri de functionare nu implica pericol in urma expunerii, si au puteri in unda continua < 0.39 m W.

Clasa 2 include laserii ce emit radiatie vizibila in domeniul 400…700 nm, cu puteri in unda continua (t > 0.25 s) mai mici de 1mW, dar mai mari de 0.39 m W. Laserii din aceasta clasa nu prezinta risc de incendiu, iar radiatia lor imprastiata nu este periculoasa. Ochiul este protejat de leziuni numai daca functioneaza reactia defensiva la lumina orbitoare, adica reflexul de clipire.
Acest reflex apare la persoanele normale cu o intarziere de 0.25 s.
Clasa 3 (risc coborat si moderat) contine laserii a caror risc de incendiu este scazut iar expunerea
de scurta durata a pielii nu este insotita de distrugeri. Clasa 3 este divizata in 2 subclase:
-clasa 3A (risc coborat): radiatia in spectrul vizibil a laserilor are puteri in unda continua ce nu
depasesc 5mW, iar pentru laserii in impulsuri repetitive sau cu fascicul scanat limita de putere
este de 5 ori mai mare fata de cea a laserilor de clasa 2; iradianta in orice punct al fasciculului
laser nu depaseste 25 mW/m2; pentru laserii ce emit inafara spectrului vizibil, radiatia nu trebuie
sa depaseasca de 5 ori limitele clasei 1;
-clasa 3B (risc moderat): privirea direct in fascicul este totdeauna periculoasa; laserii in unda
continua nu depasesc puterea de 0.5W, iar expunerea radianta a laserilor in impulsuri trebuie sa
fie mai mica de 105 J/m2. Reflexiile difuze nu prezinta risc daca distanta minima de privire
depaseste 13 cm, iar timpul maxim de privire este sub 10s.
Clasa 4 (risc inalt): este clasa in care se incadreaza laserii de putere mare, care prezinta risc
biologic prin expunerea la radiatia directa si difuza.
Expunerea maxima permisa poate fi determinata pentru diverse situatii concrete utilizand
programe de calcul specializate.
In standardele de expunere se utilizeaza 2 termeni de referinta:

- limita de emisie accesibila (AEL-accesible emission limit) = nivelul maxim de emisie
accesibila permis pentru o anumita clasa de laseri;
- expunerea maxima permisa (MPE -maximum permissible exposure) = nivelul radiatiei la care
poate fi expus omul, fara a suferi efecte nedorite; in principiu organele sensibile sunt ochiul si
pielea, care nu trebuie sa sufere raniri sau alterari imediate sau tardive. Aceste niveluri depind de
lungimea de unda a radiatiei, de durata impulsului sau timpul de expunere, de tesutul expus si de
dimensiunea imaginii pe retina pentru radiatia din vizibil si infrarosu apropiat (400-1400 nm).

Protectia laser
Ochelarii de protectie reprezinta mijlocul principal impotriva accidentelor produse de fasciculele
directe sau reflectate. Sticla obisnuita protejeaza ochiul numai impotriva lungimilor de unda mai
scurte de cca. 300 nm si mai lungi de cca. 2700 nm. Regiunea spectrala dintre cele 2 limite
trebuie acoperita utilizand filtre optice speciale. Exista o larga varietate de ochelari de protectie,
iar ei au inscrise lungimile de unda pentru care se aplica si densitatile optice corespunzatoare
acestor lungimi.
Ochelarii folositi in protectia laser sunt caracterizati de urmatorii parametri:
lungimea de unda sau domeniul spectral la care pot fi folositi;
expunerea radianta accesibila maxima sau iradianta maxima;
expunerea maxima permisa;
densitatea optica necesara a ochelarilor la o anumita lungime de unda;
cerintele de transmisie a luminii vizibile;

expunerea radianta sau iradianta la care are loc distrugerea ochelarilor;
necesitatea unor lentile de vedere;
confortul si ventilatia;
degradarea sau modificarea mediilor absorbante, chiar daca este temporara sau
tranzitorie;
rezistenta mecanica a materialelor;
cerintele de vedere laterala;
orice reglementare nationala relevanta.

De exemplu ochelarii din plastic transparent realizati din policarbonat sunt adecvati pentru
protectia in cazul utilizarii laserului cu CO2, dar trebuie marcati pentru densitatea optica
corespunzatoare. Ei pot fi folositi pana la puteri de 100 W, probabilitatea de strapungere prin
ardere fiind redusa, deoarece purtatorul lor va reactiona intr-un timp de 1s dupa ce a detectat
flama pe suprafata lentilei.
Echipament de protectie special: este destinat personalului din cercetare, intretinere, si in general
personalului expus la radiatie laserilor din clasa 4.

6Recomandari
Luand in considerare riscul laser, si in Romania exista reglementari si norme generale de
protectia muncii cu privire la laseri. Acestea sunt specificate in „Norme Generale de Protectie a
Muncii”, si fac referiri concrete la:

-valorile maxime admise ale expunerii energetice/iluminarii energetice la nivelul corneei pentru
expunerea oculara directa;
-valorile maxime admise ale expunerii energetice/iluminarii energetice a ochilor la reflexii
difuze ale fasciculelor laser sau la surse laser extinse;
-unghiurile limita ale surselor extinse;
-valorile maxime admise ale expunerii energetice/iluminarii energetice a pielii.
Exista de asemenea un set de norme specifice de securitate a muncii in cazul radiatiilor vizibile
cu referire speciala la laser, editate intr-o culegere a Ministerului Apararii Nationale din
Romania.

surasa: http://www.referateok.ro/referate/1925_1264597663.pdf