Reabilitarea medicala a fost în general considerata ca fiind acea parte
a medicinei care devine relevanta atunci când metodele de preventie nu
au fost eficiente sau când exista o refacere incompleta dupa o boala sau
leziune. Delimitarea clara intre asistenta medicala curativa si cea de recuperare
este actual depasita, implicând multe dezavantaje si riscuri. De aceea,
în domeniul terapiei intensive, se manifesta azi un interes crescând pentru
“aducerea” medicinii de reabilitare în unitatile de Terapie Intensiva, plecând
de la faptul ca pacientul critic necesita perioade lungi de refacere, existând
astfel posibilitatea aparitiei complicatiilor cu risc functional, generatoare de
dizabilitate si care vor necesita îngrijiri specializate din domeniul reabilitarii
medicale. (“Si on reanime, on reeduque” Prof. Jaques de Nayer). Specialitatea
medicala care se ocupa de dizabilitate este Reabilitarea Medicala.
Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), recuperarea (reabilitarea)
reprezinta „folosirea tuturor mijloacelor cu scopul de a reduce impactul
conditiilor generatoare de dizabilitati si handicap si de a permite persoanelor
cu dizabilitati sa reuseasca sa se integreze optimal în societate”. Notiunile
„functionare” si „participare” reprezinta, alaturi de „factorii contextuali”-
de mediu si personali – elemente de baza în orice proces de reabilitare
medicala.
Uniunea Europeana a Medicilor Specialisti (UEMS) – sectiunea Medicina
Fizica si de Reabilitare defineste Medicina Fizica si de Reabilitare (MFR) „ o
specialitate medicala independenta preocupata de promovarea functionarii
(functioning) fizice si cognitive (inclusiv comportament), a participarii
(participation), inclusiv calitatea vietii si modificarea factorilor personali si
de mediu (personal and environmental factors). Astfel, ea este responsabila

pentru prevenirea, diagnosticarea, tratamentelor si managementul reabilitarii
persoanelor cu conditii medicale(health conditions) generatoare de
dizabilitati si co-morbiditati la toate vârstele .
Depasind modelul biomedical care se bazeaza pe caracteristicile unei boli
(etiologie, patogenie, manifestari), procesul reabilitarii medicale este ghidat
de o abordare bio-psiho-sociala a persoanelor cu dizabilitate. Acesta adopta
Clasificarea Internationala a Functionarii, Disabilitatii si Sanatatii (CIF) a
OMS aprobata de catre Adunarea Mondiala a Sanatatii în anul 2001. Cadrul
este neutru din punct de vedere al etiologiei si adopta o terminologie acceptata
la nivel mondial pentru descrierea functionarii atât la nivel individual,
cât si la nivel social.
Acest nou cadru conceptual este util pentru managementul individual al
oricarui program de reabilitare si înlocuieste mai vechea (1980) clasificare
a ICIDH (International Clasification of Impairement, Disability and Handicap).
Noua clasificare CIF asociaza sistematic statusul functional cu diferite
modificari ale conditiei de sanatate (boala, tulburare, leziune traumatism,
etc) si creeaza un cadru de referinta adecvat pentru a descrie functionarea
si dizabilitatea ca pe niste componente importante ale starii de sanatate.
Aceasta clasificare acopera orice tulburare în termen de „status functional”
asociat cu modificari ale conditiei de sanatate la nivel de organism, individ
si societate.
Bazându-se mai ales pe considerente de ordin practic, au fost dezvoltate
seturi nucleu ale CIF („Core Sets”) care cuprind liste de categorii relevante
pentru pacientii cu o anumita conditie de sanatate. Rolul lor este acela de a
face CIF aplicabila în practica clinica, în studiile epidemiologice si clinice, în
monitorizarea functionarii si a starii de sanatate. Existenta acestora asigura
în acelasi timp „legatura” dintre CIF si CIM (Clasificarea Internationala a
Maladiilor) care clasifica diferitele boli, tulburari sau leziuni în functie de
etiologie . Cele doua clasificari OMS – CIF si CIM sunt complementare. Desi
initial dezvoltate pentru afectiunile cronice, sunt in curs de validare:
- „Acute ICF Core Sets” pentru pacientii cu boli neurologice, musculoscheletale
si cardio-pulmonare, pentru a fi folosite in spitale de acuti
sau in alte unitati medicale sau chirurgicale, nespecializate in reabilitare.
- „Post-acute ICF Core Sets” pentru pacientii geriatrici si cei cu boli neurologice,
musculo-scheletale si cardio-pulmonare pentru a fi folosite in reabilitarea precoce post-acuta
Reabilitarea medicala este un proces continuu, care începe din sectiile/departamentele
de acuti –Acute (early) Rehabilitation, pâna la ambulatorii si
locatii comunitare (Community Based rehabilitation).

Refacerea pacientilor dupa un episod acut de boala sau dupa o trauma
depinde nu numai de un tratament medical adecvat, cât si de identificarea
precoce a necesitatii interventiilor specifice de reabilitare. “Viitorul” functional
al pacientului critic începe în sectiile de Terapie Intensiva. Reabilitarea
este specialitatea medicala care priveste pacientul comprehensiv, din perspectiva
functionalitatii sale, concomitent si dincolo de abordarea sa pur
medicala, curativa ‚prevenind si/sau reducând restrictiile de functionare pe
termen lung. Abordarea unui pacient din punctul de vedere al specialitatii
de reabilitare medicala se face printr-o echipa multiprofesionala, coordonata
de medicul de reabilitare si care mai are in componenta ei: fizioterapeutul
(physical therapist), nursa, terapeutul ocupational, ortezistul, logopedul(speech therapist).
Situatiile care necesita recuperare medicala acuta sunt foarte variate: neurologice,
cardio-vasculare, respiratorii, musculo-scheletale, politrauma,
arsi, transplant , amputati, etc. Rolul reabilitarii in astfel conditii patologice
este relevat nu numai de efectele devastatoare ale situatiei critice, dar mai
ales de consecintele imobilizarii prelungite impuse de astfel de situatii. Este
recunoscut de catre European Society of Intensive Care Medicine (ESICM)
ca pacientii instabili hemodinamic, precum si cei care necesita nivele crescute
de suport respirator nu sunt candidati pentru reabilitarea agresiva. Oricum,
este sugerat ca momentul initierii reabilitarii poate avea impact semnificativ
asupra duratei de spitalizare si a resurselor medicale implicate.
Desi recunoscut, rolul fizioterapeutului în aplicarea programelor de reabilitare
in unitatile de Terapie Intensiva difera foarte mult, deoarece exista
putine dovezi pentru ghiduri de practica clinica. O declaratie recenta a
European Society of Intensive Care Medicine (ESCIM) revizuieste dovezile
existente pentru reabilitarea acuta ( grade de recomandare C si D) si ofera
câteva recomandari pentru „acute care”. „Ierarhizarea”, progresivitatea mobilizarii
la pacientul critic este general acceptata ca principiu de reabilitare,
cu accentuarea ideii de siguranta in aplicarea procedurilor specifice de recuperare.
Colaborarea permanenta cu medicul de ATI este esentiala.
Rolul Recuperarii Medicale este acela de a preveni agravarea deteriorarii
fizice si cognitive, de a ameliora functia si de a preveni complicatiile (escare,
TVP, complicatii respiratorii, complicatiile cu risc functional).
Complicatiile cu risc functional (consecinta a imobilizarii prelungite):
- modificari posturale
- contracturi (pozitii articulare nefunctionale, spasticitatea)
- limitari ale sectorului de mobilitate (ROM – Range of Motion)
- leziuni de nervi periferici (compresii „iatrogene”, sindrom de compartiment, etc.)

- slabiciune musculara („weakness”), atrofii musculare de imobilizare/neurogene/ miopatii
- osificari heterotopice
- sindrom de deconditionare
Obiectivele reabilitarii la pacientul critic
1. Ameliorarea/mentinerea ventilatiei normala/bazala si a oxigenarii
a. Eliminarea secretiilor
b. Cresterea expansiunii toracice
c. Eficientizarea tusei
d. Ameliorarea „patternului” respirator
2. Ameliorarea/mentinerea sistemului musculoscheletal în limitele sale
functionale
a. Cresterea ROM (Range of Motion)
b. Cresterea fortei musculare si a andurantei
c. Prevenirea contracturilor si deposturarilor
3. Ameliorarea functiei si sistemului circulator
a. Prevenirea trombozei venoase profunde
b. Prevenirea edemelor
4. „Mentinerea” sistemului nervos si statusului cognitiv în limitele functionale
De urmarit – în timpul sedintei de reabilitare medicala la pacientul din ATI
- urmarirea raspunsurilor fiziologice (AV, TA, FR, sat O2)în orice moment
- fizioterapeutul care abordeaza pacientul in ICU trebuie sa constientizeze
posibilele efecte pe care tehnicile de pozitionare si mobilizare folosite
le pot avea asupra aparaturii de monitorizare si asupra „înregistrarilor” acestora
- frecventa si intensitatea sedintelor de tratament de recuperare medicala
sunt adaptate conditiei pacientului, dar ar trebui efectuate de cel
putin doua ori pe zi
- sedinta de recuperare medicala se realizeaza la cel putin 1 ½ h dupa masa
- membrii echipei de recuperare medicala (medic, fizioterapeut) trebuie
sa cunoasca medicatia pacientului, rezultatele testelor de laborator
- membrii echipei de recuperare medicala trebuie familiarizati cu echipamentul
din ATI.
Realizarea acestor obiective se face folosind metodologii adaptate situatiei
clinice particulare a fiecarui pacient

Sistemul respirator
- administrarea prealabila (cu 20 minute înainte de sedinta de terapie
fizicala) a unui bronhodilatator, daca pacientul prezinta bronhospasm
sever
- terapie de drenaj postural
• „turning”
• posturi de drenaj (pozitii modificate în functie de situatia clinica)
• tehnici de mobilizare a secretiilor – manipulari externe ale toracelui
(percutie, vibratie, scuturare – „shaking”)
- stimulare traheala (tracheal tickle technique)
- tehnici neurofiziologice de facilitare a respiratiei (NRF – Neurophysiological
Facilitation of Respiration)
• co-contractia abdomenului
• presiunea vertebrala toracica
• stretching intercostal
• anterior stretch/posterior bazal lift
• stimularea periorala
• presiune manuala mentinuta
- manevre de tuse controlata; huffing; tuse assitata manual/mecanic
- respiratia cu buzele strânse (la pacienti cu BPOC – „pursed lip breathing)
pentru a scadea dispneea si a prelungi faza expiratorie
- la pacientii cu disfuntie ventilatorie restrictiva ( ex. boli neuromusculare)
• Mentinerea compliantei pulmonare si a mobilitatii peretelui toracic
prin:
- Spirometrie stimulativa (incentive spirometry)
- Tehnici de „air stacking” (GPB – glossopharyngean
breathing)
- Aplicarea de insuflatii profunde la pacientii care utilizeaza
ventilatie mecanica invaziva
- Ventilatie nocturna neinvaziva la pacientii care nu pot coopera
Realizarea acestor obiective se face folosind metodologii adaptate situatiei clinice
particulare a fiecarui pacient

TERAPIE INTENSIVA
A. Intubat B. Detubat/Neintubat
Inconstient Constient Inconstient Constient

pentru „air stacking” sau insuflatii profunde
- Exercitii tip ROM ale articulatiilor periferice si peretelui
toraic + stretching manual al peretelui toracic
• Mentinerea ventilatiei alveolare prin asistarea muschilor inspiratori
(IAPV – Intermittent Abdominal Pressure Ventilation); RPPI – Respiratia
în Presiune Pozitiva Intermitenta
• Facilitarea eliminarii secretiilor prin eficientizarea tusei (asistarea muschilor expiratori)
- Manevre de tuse asistata manual (dupa un „air stacking” maxim sau
insuflatie maxima – se aplica manevrele de presiune abdominala costofrenica,
compresiune toracica anterioara; „counter rotation assist”)
- Insuflatia-exuflatie mecanica (Cough-Assist)
Sistemul musculoscheletal
1. Prevenirea contracturilor si pozitiilor vicioase
a. Exercitii tip ROM ale membrului superior si inferior (pasive, active
asistate, active)
b. CPM (Continuous passive movement)
c. Stretching prelungit
d. Mijloace de posturare (orteze, atele, suluri, perne, etc)
e. Pozitionare corecta a articulatiilor
f. Terapia farmacologica/nonfarmacologica a spasticitatii (unde este
cazul)
• Medicatie orala spasmolitica
• Toxina botulinica
• Blocuri neurolitice in scop diagnostic, terapeutic, prognostic si de nursing
• Agenti fizici
• Biofeed-back
• Mijloace asistive
2. Cresterea fortei musculare pentru membrul superior si membrul inferior;
exerctii de anduranta (kinetoterapie adaptata, electrostimularea
musculaturii membrului inferior).
Sistemul circulator
Prevenirea trombozei venoase profunde (TVP si a TEP)
• Posturi antideclive
• Exercitii tip ROM (pasive)
• Compresie pneumatica externa

• Bandaj elastic
• Promovarea exercitiilor active pentru trunchi si membre
• Exercitii respiratorii (pentru promovarea actiunii de „pompa” a diafragmului)
Sistemul nervos
1. La pacientul cu stare de constienta alterata: folosirea stimularii senzoriale
(auditiva, vizuala, tactila, olfactiva, proprioceptiva) pentru a tenta
trecerea la urmatorul nivel de constienta si pentru a creste nivelul de
trezire si raspuns. Colaborarea cu familia este importanta pentru a identifica
preferintele anterioare ale pacientului .Un singur sistem (auditiv/
vizual, etc) poate fi stimulat odata, cu intervale care sa previna acomodarea
pacientului la stimul si care sa acorde acestuia timp adecvat de
raspuns)
2. Initierea precoce a verticalizarii (masa de verticalizare, scaun cu rotile)
3. Diminuarea spasticitatii (tratament farmacologic/nonfarmacologic).
4. Promovarea reactiilor de echilibru (control cap, trunchi)
5. Exersarea transferurilor în pat si în afara patului
6. Abordare tip „task-oriented” pentru a încuraja pacientul sa performeze
propriile miscari active tip ROM si, în consecinta, sa-si amelioreze controlul
motor
Manevrele de nursing trebuie aplicate continuu, indiferent de boala care
a generat conditia critica:
1. posturare-alternativa, antidecliva, in pozitii articulare functionale
2. nursingul escarelor presupune:
a. evaluarea clinica a escarelor (stadiu, dimensiune)
b. evaluarea riscului lor de aparitie (scale NORTON, GOSNNEL; BRADEN)
c. tratament profilactic si curativ, farmacologic si nonfarmacologic al
escarelor (repozitionare periodica; suprafete de suport; pansament; terapii
fizicale – unde scurte, laser, lumina polarizata, electrostimulari,
ultrasunete)
Sindromul de deconditionare
O proportie semnificativa din pacientii care supravietuiesc bolilor critice,
in special aceia care asociaza multiple comorbiditati si forme foarte severe
de boala, necesita perioade lungi de spitalizare in sectiile de ATI, asociate cu
perioade prelungite de imobilizare.Aceasta se adauga modificarilor miopatice,
neuropatice si de scadere a rezervelor cardio-pulmonare induse de boala
propriu-zisa.

Efectele imobilizarii prelungite la pat sunt bine documentate:
– Forta musculara scade cu 1-1,5%/zi (la cei imobilizati în aparate de
contentie, scade cu 5-6%/zi.). Atrofia musculaturii posturale este chiar
mai accentuata decât cea a musculaturii anti-gravitationale, astfel incat
o activitata simpla, cum este sustinerea pozitiei sezand sa devina
semnificativ afectata. Atrofia de neutilizare a muschilor respiratori este
recunoscuta în aceeasi masura ca si in cazul musculaturii periferice.
(atrofia diafragmului la pacientii ventilati mecanic între 18-69 ore).
– Modificari de tip miopatic (in sepsis etc.)
– Polineuropatii (incidenta de 25% la pacientii care au stat mai mult de 7
zile în ATI)
– Alterarea functiei cardiovasculare: atrofia muschilor cardiaci, scaderea
volumului-bataie, cresterea frecventei cardiace si scaderea capacitatii
cardiovasculare de raspuns la orice activitate fizica.
– Intoleranta la ortostatism (disfunctia baroreceptorilor) ceea ce conduce
la grad sever de deconditionare
- Scaderea rezervelor respiratorii dupa perioade mai lungi de ventilatie
mecanica (ARDS). Aceasta poate restrictiona capacitatea de efort pentru 6-12 luni dupa externare
Optimizarea programelor de reabilitare medicala la pacientul care supravietuieste
unei boli critice ramane totusi o provocare . Desi recunoscuta
nevoia de recuperare la un astfel de pacient, ea presupune rezultate tip
„evidence-based”pentru stabilirea celei mai bune practici pentru recuperarea acuta.
Bibliografie
1. Cartea Alba a Specialitatii de Medicina Fizica si Reabilitare în Europa – UEMS (sectiunea Recuperare
Medicala). Editura Universitatii Carol Davila, Bucuresti.
2. Schweick WD, Pohlman MC, et al. Early Physical and Occupational Therapy in Mechanically Ventilated
Patient – a Randomized Controlled Trial. Lancet 2009, 373:1847-1882.
3. WHO: ICF International Classification of Functioning, Disabilitz Health, Geneva 2001.
4. WHO: Internationa Classication of Impairement, Disability & Handicap, Geneva 1980.
5. ICF core sets for rehabilitation in the acute/subacute situation who familz of international classifications
network meeting, Rezkjavik, Iceland, 2004.
6. Stucki A, Stoll T, et al. ICF Core Sets for obstructive pulmonary disease. J Rehabil Med 2004, suppl
44:114-120.
7. Protocol of physical therapy management of patient in ICU / Commitee of Physiocal Therapy protocols,
Office of Physical Therapy Affairs, Ministry of Heath, Kuweit, 2003.
8. Jones M, Moffat F. Cardiopulmonary Physiotherapy, BIOS Scientific Publishers Limited, 2002, p.115-117.
9. Berteanu M, Dumitru L, Iliescu A. Definitii. Concepte. Standarde In: Tratat de Reabilitare Pulmonara, sub
redactia Tudorache VM, Ed. Mirton Timisoara 2009, p.4-13.
10. Berteanu M, Dumitru L, Iliescu A, Berteanu C. Bolile neuromusculare si deformarile toracice, In Tratat de
Reabilitare Pulmonara, sub redactia Tudorache VM, Ed. Mirton Timisoara 2009, p. 330-245.
11. Berteanu M, Iliescu A, Dumitru L, Berteanu C. Elemente de anatomie pulmonara functionala, In: Tratat
Timisoara 2009
795
de Reabilitare Pulmonara, sub redactia Tudorache VM, Ed. Mirton Timisoara 2009, p 47-57.
12. Berteanu M, Iliescu A, Dumitru L. Fiziokinetoterapia in afectiunile respiratorii, In: Tratat de Reabilitare
Pulmonara, sub redactia Tudorache VM, Ed. Mirton Timisoara 2009, p. 189-208.
13. Denehy L, Berwey S. Physiotherapy in ICU. Phy Ther Rev 2006, 11:49-56.
14. Gosselink R, Bott J, et al. Physiotherapy for adult patients with critical illness. Recommendations of
European Society of Intensive Care Medicine Task Force on Physiotherapy for Critically Ill Patients. Int
Care Med 2008.
15. RC Journal. Clinical Practice Guidelines Respir Care 1991, 36 (12):1418-1426.
16. DeLisa J. Rehabilitation Medicine. Principles and Practice, 3rd Ed,1998, p.1372-73.
17. Bach JR, Alba, et al. Glossopharyngeal breathing and non-invasive aids in the management of post polio
respiratory insufficiency. Birth Defects 1987; 23:99-113.
18. Winck JC, Goncalnes MR, et al. Effects of mechanical insufflation/exufflation on respiratory parameters
for patients with chronic airway secretion. Chest 2004; 126:774-780.
19. Stiller K, Phillips A, et al. The safety of mobilization and its effect on hemodynamic and respiratory
status of intensive care patients. Physiotherapy Theory Practice 2004;20:175-85.

atitimisoara.ro

autori: Mihai Berteanu, Luminita Dumitru, Alina Iliescu, Cristina Berteanu

Actul reflex este reactia de raspuns motor sau secretor la actiunea unui excitant.

Arcul  reflex  reprezinta  totalitatea elementelor anatomice care participa

la realizarea unui act reflex si care are caracter innascut. Teoriile clasice admit existenta arcului reflex „deschis”, format din cinci componente (. 48) :

• receptorul – extero, intero sau proprioceptor
• calea aferenta senzitiva
• centrul nervos
• calea eferenta motorie
• efectorul.

Principiul conform caruia fibrele aferente senzitive merg pe calea radaci-nilor posterioare ale maduvei spinarii si fibrele eferente motorii merg pe calea radacinilor anterioare poarta numele de legea BELL – MAGENDIE. Teoriile moderne (ANOHIN, BERNSTEIN) postuleaza existenta arcului reflex „inchis”, arc reflex cu aferentatie inversa sau feed-back in care intensitatea raspunsului este dependenta atat de intensitatea stimulului, cat si de raspunsul insusi, printr-un circuit de retroactiune.

Feed-back-ul poate fi de doua feluri :

• pozitiv, care are rolul de a amplifica perturbatiile
• negativ, care are rolul de a mentine contante perturbatiile. Suportul material al acestei teorii a fost pus in evidenta de BAYLIS si este reprezentat de existenta fibrelor vasomotorii in structura radacinilor posterioare medulare si a fibrelor aferente simpatice in structura radacinilor anterioare medulare.

Dupa I.P.PAVLOV reflexele somatice, vegetative”>reflexele somatice, vegetative”>reflexele se clasifica in :

• reflexe neconditionate 626j95g , innascute, care au ca substrat arcuri reflexe cu centrii situati in etajele inferioare ale S.N.C.
• reflexe conditionate, dobandite in cursul vietii. Ele au caracter temporar si au centrii nervosi la nivelul scoartei cerebrale.

Reflexele neconditionate sunt innascute si sunt prezente la toti indivizii. Ele au centrii nervosi in etajele inferioare ale sistemului nervos central si prezinta o mare importanta in clinica.

A. Reflexele inchise la nivelul maduvei spinarii pot fi mo-nosinaptice, cu arcul reflex format din doi neuroni, unul senzitiv si unul motor, sau pot fi polisinaptice, la care intre cei doi neuroni se interpun si neuroni intercalari.

a.  Reflexele osteotendinoase, proprioceptive sau miotatice sunt reflexe simple, monosinaptice, bineuronale, cu perioada scurta de latenta de 6 – 9 msec. Ele sunt declansate de intinderea muschilor, care reactioneaza printr-o contractie prompta, motiv pentru care se mai numesc si reflexe de intindere (stretch reflex). Este suficienta o intindere de 20 – 30 de microni pentru a se obtine o contractie musculara.

Materiale necesare  –  ciocan de reflexe (. 49)

Tehnica de lucru  -  se percuta strict tendonul muschiului explorat si se obtine ca raspuns o simpla contractie musculara, fara deplasarea segmentului corespunzator, sau se obtine o miscare, a carei amplitudine variaza (. 50)

. 49. Ciocane de reflexe.

. 50. Tehnica de executare a reflexelor

osteotendinoase.

Valoarea semiologica a reflexului depinde de conditiile in care este cer-cetat reflexul, si anume :

• regiunea examinata trebuie sa fie descoperita, excitantul trebuind sa fie aplicat direct pe piele
• integritatea formatiunilor anatomice (piele, tendon, articulatie, muschi, os)
• musculatura regiunii respective trebuie sa fie intr-o stare de relaxare absoluta
• percutia trebuie sa fie executata numai pe tendon
• cercetarea se face obligatoriu bilateral, ativ
• temperatura mediului ambiant trebuie sa fie optima si constanta.

Importanta reflexelor osteotendinoase consta din :

• realizarea starii de semicontractie permanenta a musculaturii, respectiv tonusul muscular
• mentinerea musculaturii la o lungime constanta in repaus
• mentinerea pozitiei corpului si a membrelor.

Pentru realizarea unei relaxari cat mai optime a musculaturii se poate executa una din urmatoarele manevre :

-  procedeul JENDRASSIK (. 51), in care subiectul realizeaza o contractie musculara intr-un teritoriu situat la distanta de muschii examinati. Cel mai frecvent subiectul este pus sa inclesteze mainile una de alta si sa exercite o tractiune divergenta asupra lor

. 51. Procedeul JENDRASSIK.

         -  procedeul hiperpneii (DRAGANESCU), in care subiectul executa miscari respiratorii ample si hiperpneice

-  intretinerea unei discutii in cadrul carei examinatorul pune intrebari asupra unor detalii anamnestice

-  in decubit dorsal, subiectul trebuie sa apese cu calcaiele pe ul patului.

Reflexul pectoral  (C5 – T1) se executa prin percutarea tendonului marelui pectoral. Se obtine ca raspuns abductia si rotatia interna a bratului.

Reflexul scapulo-humeral  (C4 – C5) se executa prin percutarea marginii omoplatului. Se obtine ca raspuns retractia omoplatului.

Reflexul medio-pubian  (T6 – T12, L2 – L3) se executa prin percutarea simfizei pubiene, subiectul fiind in decubit dorsal. Se obtine ca raspuns adductia coapselor si contractia dreptilor mari.

Reflexul bicipital  (C5 – C6) (. 52) se executa prin percutarea tendo-nului muschiului biceps la nivelul plicii cotului, subiectul avand antebratul usor flectat pe brat, sustinut in aceasta pozitie de examinator. Se obtine ca raspuns flexia antebratului pe brat, ca urmare a contractiei muschiului biceps brahial.

Reflexul tricipital  (C6 – C7) (. 53) se executa  prin percutarea tendo-nului muschiului triceps deasupra olecranului, subiectul avand antebratul flectat pe brat la 90 de grade si mana orientata in jos, cu sustinerea bratului de catre examina-tor. Se obtine ca raspuns extensia antebratului pe brat, ca urmare a contractiei muschiului triceps brahial.

. 52. Reflexul bicipital.             . 53. Reflexul tricipital.

Reflexul stilo-radial  (C5 – C6) (. 54) se executa prin percutarea apofizei stiloide a radiusului, subiectul avand antebratul in usoara flexie si pronatie, sustinut de examinator  Se obtine ca raspuns flexia antebratului pe brat, ca urmare a contractiei muschiului lung supinator.

. 54. Reflexul stiloradial.

Reflexul cubito-pronator  (C7 – C8) se executa prin percutarea apofizei stiloide a cubitusului (ulnei), subiectul avand antebratul in usoara flexie si pronatie, la fel ca la reflexul stilo-radial. Se obtine ca raspuns pronatia antebratului.

Reflexul rotulian  sau patelar  (L2 – L4) (. 55) se executa prin percu-tarea tendonului rotulian, inferior de rotula, subiectul fiind in decubit dorsal, cu gambele usor flectate pe coapse si tele sprijinite de pat sau in pozitie sezand la marginea patului. Se obtine ca raspuns extensia gambei pe coapsa, ca urmare a contractiei muschiului cvadriceps.

. 55. Reflexul rotulian.                  . 56. Reflexul achilian

Reflexul achilian  (S1 – S2) (. 56) se executa prin percutarea tendonu-lui achilian, subiectul fiind in decubit ventral, cu gamba flectata pe coapsa si pi-ciorul flectat pe gamba, examinatorul sustinand gamba sau in pozitie in genunchi la marginea patului. Se obtine ca raspuns extensia piciorului, ca urmare a con-tractiei muschiului triceps sural.

. 57. Variante de executare a reflexelor rotulian si achilian.

Reflexul medio-tar (S1 – S2) se executa prin percutare la nivelul regiunii mijlocii a tei, subiectul fiind in aceeasi pozitie ca si in cazul reflexului achilian. Se obtine ca raspuns extensia piciorului, ca urmare a contractiei muschiului triceps sural.

Interpretare  –  examinarea reflexelor osteotendinoase este utilizata in practica medicala datorita faptului ca aceste reflexe furnizeaza informatii privind integritatea arcurilor reflexe medulare si a eficacitatii controlului pe care il exercita etajele nervoase superioare, prin intermediul substantei reticulate, asupra reflectivitatii medulare.

Reflexele osteotendinoase se pot modifica in conditii fiziologice, ele fiind exagerate in caz de emotii intense, sau diminuate in cazul relaxarii fizice sau psihice sau la persoanele varstnice.

La copilul mic, pana la varsta de 3 ani, reflexele osteotendinoase sunt mai vii, mai exagerate, datorita insuficientei mielinizari a fasciculelor piramidale.

In conditii patologice explorarea reflexelor osteotendinoase ajuta la  stabilirea unui diagnostic precis, a prognosticului si la controlul eficacitatii tratamentului aplicat. Hiperreflexia sau exagerarea  reflexelor apare in cazul cresterii excitabilitatii fusurilor neuromusculare, cum se intampla in cazul hemiplegiilor, sau in cazul hiperexcitabilitatii motoneuronilor alfa, prin pierderea controlului frenator exercitat de substanta reticulata. De asemenea poate exprima leziuni ale cailor piramidale.

Hiporeflexia sau diminuarea reflexelor, si areflexia sau abolirea reflexelor apar in cazul leziunilor care compromit, pana la intrerupere totala, arcul reflex. Ele pot apare in cazul leziunilor radacinilor posterioare (in tabes), in cazul leziunilor medulare (poliomielita), in cazul leziunilor radacinilor anterioare (polinevrite), in faza flasca a sindromului piramidal sau in miastenia gravis.

b.  Reflexele cutanate  se examineaza excitand tegumentele cu un ac bont prin zgariere, fara producere de leziuni. Reactia de raspuns este, in principiu, o contractie musculara.

Reflexele cutanate abdominale se executa prin excitarea tegumentului la nivel abdominal, din afara spre inauntru, la diferite nivele, subiectul fiind in decubit dorsal, cu membrele inferioare semiflectate si musculatura abdominala relaxata. Se obtine ca raspuns contractia musculaturii abdominale corespunzatoare.

Reflexele cremasteriene (L1 – L2) se executa prin excitarea tegumentelor de la nivelul fetei supero – interne a coapsei, subiectul fiind in decubit dorsal, cu membrele inferioare in usoara abductie si rotatie externa. Se obtine ca raspuns ridicarea testiculului de aceeasi parte, ca urmare a contractiei muschiului cremasterian.

Reflexul cutanat tar  (S1 – S2) (. 58) se executa prin excitarea marginii externe a tei, de la calcai spre degete. Se obtine ca raspuns flexia tara a degetelor.

. 58. Reflexul cutanat tar. A – raspuns normal; B – raspuns patologic (semn BABINSKI); C – traseul tar al stimularii cutanate.

Reflexul anal extern  (S1) se executa prin excitarea cu vata a tegumen-telor din apropierea anusului. Se obtine ca raspuns contractia sfincterului anal extern.

B. Reflexele inchise la nivelul bulbului sunt reflexe care isi au centrii in nucleii bulbari.

Reflexul velo-palatin (IX, X) se executa prin excitarea mucoasei valului palatin. Se obtine ca raspuns contractie musculara si aparitia senzatiei de greata.

Reflexul faringian  (IX, X) se executa prin excitarea mucoasei faringiene si se obtine ca raspuns contractia musculaturii faringelui si aparitia senzatiei de greata.

C. Reflexele inchise la nivelul puntii au in general caracter de aparare si de orientare.

Reflexul nazo-palpebral  (V, VII) se executa prin percutarea radacinii nasului, subiectul fiind cu ochii deschisi. Se obtine ca raspuns inchiderea ochilor, prin contractia muschiului orbicular.

Reflexul maseterin  (V, V) (. 59) se executa prin percutarea mento-nului, subiectul avand gura intredeschisa. Se obtine ca raspuns inchiderea gurii, prin contractia muschilor maseteri.

. 59. Reflexul maseterin.

Reflexul conjunctival  (V, VII) se executa prin excitarea conjunctivei cu un tampon de vata. Se obtine ca raspuns reactia de clipire.

Reflexul corneean  (V, VII) (. 60) se executa prin excitarea corneii. Se obtine ca raspuns reactia de clipire, cu o frecventa de 2 – 10 / sec.

. 60. Reflexul corneean.

Reflexul audio-oculogir consta din intoarcerea privirii in directia unui zgomot.

D. Reflexele inchise la nivelul mezencefalului pot fi reflexe vegetative sau pot face parte din categoria reflexelor complexe ale trunchiului cerebral.

Reflexul fotomotor  consta din contractia pupilei la lumina, prin actiunea musculaturii circulare a irisului. Reflexul este consensual (concomitent la ambele pupile) datorita incrucisarii partiale a fibrelor nervilor optici. Se executa cu ajutorul unui spot luminos care se proiecteaza direct in ochiul subiectului.

Reflexul pupilar de acomodare la distanta consta din contractie pupilara, concomitent cu bombarea cristalinului, la apropierea obiectivului de ochi. Reflexul este de asemenea consensual.

Trunchiul cerebral are roluri importante in mentinerea pozitiei corpului in spatiu si in mecanismele de pastrare a echilibrului, roluri pe care le realizeaza printr-o serie de reflexe complexe ale caror centrii se afla in cea mai mare parte in mezencefal

Mentinerea pozitiei corpului se realizeaza prin doua tipuri de reflexe :

• reflexe statice, care mentin pozitia in repaus
• reflexe stato-kinetice, care mentin pozitia in timpul deplasarii.

Reflexele statice sunt implicate in mentinerea pozitiei normale si a echilibrului normal al corpului in mod involuntar, cu ajutorul unor stimulilor al caror punct de plecare se afla in diferitele posturi ale corpului sau ale segmentelor. Un rol important in cadrul acestor reflexe revine pozitiei capului, in care receptorii vizuali si vestibulari transmit informatiile pentru a fi prelucrate.

Reflexele statice se impart in :

• reflexe de postura, care regleaza distribuirea tonusului la nivelul musculaturii corpului si prin aceasta determina mentinerea unei anumite pozitii
• reflexele de redresare, care cuprind totalitatea reactiilor prin care se poate relua pozitia normala dintr-o pozitie neobisnuita.

Reflexele de postura sunt cele care asigura pozitia normala a corpului si echilibrul in miscare. Ele se inchid la diferite nivele ale sistemului nervos central si au camp receptor la nivelul canalelor semicirculare, al utriculei si propriocep-torilor.

Reflexele de postura generale se declanseaza prin fenomenul de „impingere”, subiectul fiind in ortostatism. Impingerea subiectului inapoi determina contractia musculaturii extensoare a membrelor inferioare si a musculaturii abdominale, in timp ce impingerea subiectului inainte determina contractia musculaturii flexoare a membrelor inferioare.

-  reflexele tonice cervicale apar in urma coborarii capului (flexie) si se manifesta prin diminuarea tonusului musculaturii extensoare a membrelor, in timp ce extensia capului produce efecte inverse. Excitatiile care determina declansarea acestor reflexe pleaca din primele trei perechi de radacini posterioare cervicale (C1 – C3).

Reflexele de postura locale pot fi :

              -  reflexul de postura al bicepsului se examineaza cu subiectul in decubit dorsal. Flexia pasiva a antebratului pe brat determina contractia si punerea in evidenta a muschiului biceps brahial.

              -  reflexul de postura a gambierului anterior se examineaza cu subiectul in decubit dorsal. Se imprima o miscare de flexie a piciorului pe gamba si se evidentiaza contractia muschiului gambier anterior si a tendonului sau inferior, care se mentine si dupa eliberarea piciorului.

              -  reflexul de postura a halucelui se examineaza cu subiectul in decubit dorsal, cu membrele inferioare extinse. Se imprima o miscare pasiva de flexie dorsala a halucelui si se evidentiaza tendonul extensorului halucelui. Dupa eliberarea halucelui contractia musculara mai persista cateva secunde.

              -  reflexul de postura al muschiului semitendinos se executa cu subiectul in decubit ventral. Se imprima o miscare brusca de flexie a gambei pe coapsa, urmata, dupa eliberarea gambei, de persistenta contractiei muschiului semitendinos

              -  reactia de magnet apare atunci cand se atinge ta, deci prin stimulare exteroceptiva. Membrul atins intra in extensie, muschii  spatelui si ai gatului se contracta. Reactia se pune bine in evidenta la animalul decerebrat, mai ales la pisici sau caini, asezati in decubit dorsal.

              -  reactia de sustinere este produsa de excitatiile proprioceptive ce iau nastere prin contrapresiunea solului asupra suprafetelor tare in pozitia ortostatica. Este exteriorizata prin extensia membrelor inferioare si este asociata cu o contractia tuturor muschilor membrelor si a muschilor spatelui, Reactia se manifesta foarte evident la animalul decerebrat in pozitie decubit dorsal. In mecanismul reactiei de sustinere intervine reflexul miotatic. In aceasta reactie muschii agonisti se contracta in acelasi timp cu cei antagonisti, ei actionand astfel sinergic, contrar celor ce se intampla in contractiile voluntare.

Reflexele de redresare asigura pozitia normala a capului si trunchiului fata de forta gravitationala.

         -  reflexele de redresare labirintice isi au centrii in nucleul rosu si in substanta reticulata vecina si punctul de plecare la nivelul labirintului. Ele de-termina revenirea capului in pozitie normala indiferent de pozitia pe care o are corpul in spatiu, chiar daca ochii sunt inchisi.

-  reflexele de redresare ale corpului asupra capului sunt pro-duse de excitarea asimetrica a suprafetei corpului si isi au centrii in imediata apropiere a nucleului rosu. Ele determina revenirea capului in pozitie normala prin excitarea inegala a corpului.

-  reflexele de redresare ale corpului asupra corpului sunt declansate de excitatii inegale in cele doua jumatati ale corpului, fara implicarea capului in procesul de redresare.

-  reflexele de redresare a gatului se produc cand capul are pozitii anormale fata de trunchi, redresarea vizand mai intai segmentul superior al corpului si apoi segmentul inferior.

Reflexele stato-kinetice sunt produse de stimularea labirintului prin deplasari ale capului, deplasari ce pot fi liniare sau circulare. Ele mai poarta denumirea de reflexe de accelerare. In cazul deplasarilor liniare rolul principal este jucat de viteza de inaintare, in timp ce in cazul deplasarilor circulare rolul principal il detine acceleratia unghiulare. Punctul de plecare al acestor reflexe este la nivelul canalelor semicirculare.

-  reactia de pregatire la saritura este un fel de reflex labirintic care pune membrele intr-o pozitie ce declanseaza reactia de sprijin de indata ce ele ating solul (semiflexie).

Reflexele conditionate. La baza activitatii nervoase superioare stau tot reactii reflexe, reflexele conditionate, obtinute prin asocierea unui semnal cu un reflex neconditionat si crearea unor legaturi temporare.

Conditiile de elaborare ale reflexelor conditionate sunt

• coincidenta repetata in timp intre excitantul indiferent si cel absolut
• excitantul indiferent trebuie sa il preceada pe cel absolut si trebuie sa aiba o anumita intensitate minima sesizabila
• scoarta cerebrala trebuie sa fie libera de alti excitanti si sa fie in stare de veghe.

Orice agenti din natura pot deveni conditionali pentru om in cazul in care exista un receptor, deci orice variatie in plus sau in minus ce survine in mediul in-tern sau extern in timpul starii de veghe poate deveni excitant conditionat in cazul in care aceasta variatie a provocat o modificare in functia celulei corticale.

-  reflexul conditionat de aparare foloseste pentru elaborare ca si excitant neconditionat curentul de inductie, iar ca excitant conditionat un semnal luminos sau sonor. Se aseaza sistemul de semnalizare in fata subiectului, manevrarea aparatului facandu-se fara ca subiectul sa poata vedea. Se asociaza excitarea regiunii dorsale a mainii cu un curent de inductie cu un stimul luminos, cu un interval de 1 – 2 sec intre stimulul luminos si excitarea electrica. Dupa mai multe repetari este suficient stimulul luminos pentru a apare reactia de retragere a mainii. Daca stimulul luminos nu mai este asociat in mod constant cu excitantul electric reflexul se stinge.

-  reflexul conditionat pupilar foloseste pentru elaborare ca excitant neconditionat aprinderea unui bec electric, iar ca excitant conditionat un semnal sonor. Aprinderea becului duce la aparitia reflexa a miozei. Repetand de mai multe ori asocierea dintre stimulul luminos si cel sonor va fi suficient la un moment dat numai stimulul sonor pentru a declansa mioza.

sursa: esanatos.com

A.P.K. Muntenia organizeaza in 2012 programul de educatie continua cu tema: „Laserterapie-baze teoretice si aplicatii practice în terapia de recuperare”.

• Perioada: 28 si 29 ianuarie 2012;
• Numarul maxim de participanti: 30;
• Formator: kinetoterapeut Adela Neamtu, Centrul de recuperare medicale si laserterapie Star Medica, Alba Iulia. Formatorul a urmat cursuri de Laserterapie la Bjorkangs Garden Laser Klinik, Solvesborg, Suedia, în 2008;
• Taxa de participare: 400 lei;
• Diploma eliberata de Scoala Nationala de Sanatate Publica, Management si Perfectionare în Domeniul Sanitar, Bucuresti (singurele recunoscute de catre M.S.) – 50 lei
• Termenul limita de achitare a taxei de participare: 15 ianuarie 2012.
• Înscrierea se face doar pe baza achitarii taxei;
• Dupa aceasta data nu se mai accepta înscrieri;
• Programul desfasurarii cursului:

• Sâmbata 28 ianuarie  9.00-18.00
• Duminica 29 ianuarie 9.00-14.00

Participantii trebuie ss-si achite cotizatia pe anul 2012 si daca este cazul, cotizatia restanta pe anii precedenti;

Pentru înscriere, persoane de contact:

Caciulan Elena, tel: 0723.251.565

Daniela Stanca, tel: 0722.839.882

Catre,
Federatia Romana a Asociatiilor de Kinetoterapie
În atentia Dlui Presedinte,

Asociatia Profesionala a profesorilor CFM si kinetoterapeutilor „Muntenia” Bucuresti solicita Adunarea Generala a delegatilor asociatiilor componente ale FRAK, în vederea analizarii activitatilor acesteia.

Avand în vedere ca art. 5 din statutul FRAK, prevede ca adunarea generala sa se întruneasca o data pe an, sau ori de cate ori este nevoie (ultima adunare generala a delegatilor a fost convocata în aprilie 2009), consideram ca fiind necesara întalnirea organizatiilor componente ale FRAK.

Propunem o întalnire de lucru în data 30 aprilie 2011 sau 7 mai 2011, la Bucuresti, orele 09.30, la Institutul de Ocrotire a Mamei si Copilului din Calea Grivitei nr.71, sect. 1.

Pe ordinea de zi dorim sa abordam urmatoarele puncte:

-         darea de seama privind activitatea FRAK  în perioada 2009-2011;

-         prezenatrea cadrului legal al fiecarei asociatii, componenta a FRAK (acte de constituire, statut, membrii, cotizattii etc.);

-         prezentarea activitatii desfasurate de fiecare asociatie componenta;

-         includerea de noi membrii sau excluderea celor care nu au raspuns cerintelor FRAK;

-         rediscutarea statutului FRAK si propuneri de noi amendamente;

-         alegeri ale Consiliului  de Conducere al FRAK (conform artic. 5 Organizare si conducere al Statului FRAK, alegerile se vor realiza din 4 în patru ani).

Profesionistii care lucreaza în Sistemul de Sanatate au nevoie de NOI, reprezentanti ai FRAK, pentru a le oferi sustinere în demersurile realizate la nivelul autoritatilor statului. Fara o organizare concreta si reala a Federatiei, nu vom fi capabili sa reprezentam interesele celor care ne-au acordat încrederea lor.

Va rugam sa confirmati participarea si numarul delegatilor pana la data de 15 aprilie 2011, la telefon 0723.251.565 sau la adresa mail elena_caciulan@yahoo.com.

Presedinte APK „Muntenia” Bucuresti

Prof. CFM princip. dr. Elena CaCIULAN

Secretar general,

Kinetoterapeut. dr. Daniela STANCA

Multumesc pentru bunavointa doamnei Prof.Dr. Doina Marza de Universitatea din Bacau pentru ca mi-a pus la dispozitie acest material trimis de domnul François PLAS, pe care si eu, la randul meu, il postez pentru a fi citit de toti cei interesati!

Va doresc lectura placuta!

Pentru intrebari si reactii nu ezitati sa folositi posibilitatea si dreptul de a comenta! Va multumesc!

Claudiu Andron

Le Code Ethique de Conduite Professionnelle en Kinésithérapie, un des trois piliers d’une profession autonome et reconnue en Roumanie

Vasile Manole, P.T., PhD., Lacramioara Manole, P.T., PhD., Doina Marza, P.T., PhD., François Plas, Président Fondation Métallurgique et Minière pour la Santé ( France)

Introduction

L’essor de la kinésithérapie en Roumanie a de beaux jours devant lui, il faut s’y attendre. C’est que, pour les kinésithérapeutes roumains, l’autonomie ne manque pas de charme. Dans l’évolution de la profession qui, depuis quatre ans a su se mettre au diapason international les plus imaginatifs et progressistes des kinésithérapeutes roumains ont toutes les chances d’émouvoir les patients et les autorités, en constituant un vrai corps social reconnu et doté d’un code éthique de conduite professionnelle.

Il faudrait être sourd pour ne pas entendre les voix de ceux qui dressent l’inventaire des bienfaits de la kinésithérapie, et les professionnels roumains ont des oreilles pour les entendre. Parcourant les territoires de la sociologie, les kinésithérapeutes doivent s’emparer des concepts fondateurs pour construire leur profession autonome et intégrée dans le système de santé roumain.

Bases sociologiques scientifiques

La définition de « l’autonomie fonctionnelle » d’une profession de santé a été décrite en premier par Freidson E. (1970) : « L’autonomie fonctionnelle d’une profession de santé se mesure par la capacité à effectuer son activité en dehors d’une supervision médicale et par la possibilité d’attirer indépendamment sa propre clientèle. »

L’exercice professionnel autonome repose sur trois caractéristiques spécifiques décrites par les sociologues des organisations ( Dubar, France ; Jobert, France ;Koeher, U.K. ; Freidson, U.S.A.)

- Un corpus de connaissances scientifiques spécifiques qui définit une activité reconnue par l’état et contrôlée par une organisation professionnelle.

- Une formation et une qualification ayant des contenus et un niveau universitaire d’entrée et de sortie définis par la profession.

- Un code éthique de conduite professionnelle définissant l’organisation des relations intra et inter professionnelles.

Ces points fondamentaux servent de base à la « World Confederation of Physical Thérapy » (W.C.P.T.) pour proclamer en 2007 sa Déclaration de Principe :

« Chaque kinésithérapeute, soucieux de répondre aux besoins des patients doit avoir la plus grande autonomie professionnelle pour exercer son jugement professionnel s’il travaille à la promotion de la santé, le traitement et la réhabilitation des patients dans le cadre de ses connaissances et de ses compétences ».

Corpus de Connaissances Scientifiques Spécifiques ( premier pilier)

Définition de la Kinésithérapie :

« La kinésithérapie offre des services aux individus et aux populations pour développer, maintenir et restaurer le maximum de mouvements et de possibilités fonctionnelles tout au long de la vie.

Ceci comprend une offre de service dans les circonstances où le mouvement et les fonctions sont menacées par l’âge, les blessures, les maladies ou des facteurs environnementaux.

Le mouvement fonctionnel est central pour la bonne santé.

La kinésithérapie s’occupe à identifier et à maximiser la qualité de la vie et le potentiel de mouvement dans les secteurs de la promotion de la santé, la prévention, le traitement et la réhabilitation.

Ceci comprend le bien être physique, psychologique, émotionnel et social.

La kinésithérapie implique l’inter action entre le kinésithérapeute, les patients, les autres professionnels de santé et les familles dans un processus où le potentiel de mouvement est évalué et où les objectifs concordent avec les connaissances et les compétences spécifiques des kinésithérapeutes ».

D’après W.C.P.T. 2007

Définition de la Kinésiopathologie :

« La kinésiopathologie est une science à la fois clinique, expérimentale et empirique spécifique à la kinésithérapie.

Cette science et ses applications présentent une base théorique assez large pour développer des savoirs et une recherche sur le disfonctionnement du mouvement humain.

A partir de ces bases scientifiques la kinésithérapie a le privilège de placer le mouvement fonctionnel comme point central dans la santé.

D’après Helen Hislop 1975

Référentiel d’activités :

L’exercice de la kinésithérapie est basé sur la mise en œuvre de « l’intégration théorie/ pratique.

- Activités spécifiques (Thérapie, Santé, Education, Processus Kinésithérapique)

- Activités génériques ( Information, Communication)

- Evaluation et Recherche

- Développement personnel et professionnel ( Formation tout au long de la vie, Gestion du Travail)

Référentiel de Compétences :

La nature très diverse et spécifique de la kinésithérapie nécessite un ensemble de compétences qui doivent être développées au cours de la formation et tout au long de la vie professionnelle.

- Compétences cognitives et conceptuelles ( Savoir)

- Compétences génériques ( Etre)

- Compétences méta- cognitives ( Connaître)

- Compétences sociologiques ( Agir)

- Compétences pratiques ( Faire)

Formation et Qualification ( deuxième pilier)

La formation et la qualification des kinésithérapeutes en Roumanie se sont fondamentalement modifiées ces dernières années en raison de :

- Du développement scientifique et technique qui élargi l’intervention des kinésithérapeutes aux domaines : musculo-squelettique, neuro-musculaire, cardio-respiratoire, interne, cutané et sous cutané.

- Du changement dans les attentes des patients qui considèrent la santé comme une valeur sûre et attendent une réponse individualisée à leur problème.

- L’environnement européen qui exige d’inscrire notre formation dans le dispositif Licence, Master, Doctorat. ( L.M.D.)

- Le changement de la société qui oriente la didactique vers l’acquisition de compétences et la pédagogie vers l’autonomie d’apprentissage.

Référentiel de Formation :

Le processus d’apprentissage et d’enseignement est évolutif et progressif. Il lie les connaissances théoriques et l’application clinique à travers un programme de formation développant :

- Des Compétences cognitives et conceptuelles : acquérir et reconstruire ses connaissances pour comprendre la relation réciproque théorie/pratique.

- Des Compétences cliniques et techniques : apprentissage par l’expérience

- Des Compétences sociales : prendre conscience de la diversité culturelle, des valeurs, des croyances et des facteurs sociaux rencontrés dans l’exercice de la kinésithérapie.

- Des Compétences génériques : résolution de problème, raisonnement clinique, communication et méthodologie de recherche.

Programme de Formation

A la Faculté des Sports de l’Université de Bacau nous avons depuis quatre ans modifié notre programme de formation en kinésithérapie en suivant « Education Policy Statement » élaboré par « European Region of W.C.P.T. » et les directives de Bologne.

Nous délivrons deux grades universitaires :

- Bachelor trois années spécifiques à la kinésithérapie. 180 European Credit Transfert System ( E.C.T.S.)

- Master deux années. 120 E.C.T.S.

Le curriculum est construit en « Unités d’Enseignement » ( U.E.) qui permettent d’acquérir les compétences requises pour chacun des niveaux

L’enseignement est donné à 80% par les kinésithérapeutes.

Les étudiants formés selon ce nouveau schéma peuvent aisément participer aux programmes européens de mobilité Erasmus, Socrates.

Code Ethique de Conduite Professionnelle ( troisième pilier)

Un code éthique de conduite professionnelle comporte l’ensemble des règles que les professionnels et les étudiants régulièrement inscrits s’engagent à respecter dans le cadre d’une organisation professionnelle reconnue par l’Etat. Cette institution professionnelle pourrait être la Fédération Roumaine de Kinésithérapie qui avec les représentants de l’Etat construirait un référentiel normatif administrant et contrôlant l’exercice de la kinésithérapie.

Cette structure adoptée dans beaucoup de pays de droit permet aux kinésithérapeutes de contrôler, de réguler et de faire évoluer l’exercice de la profession au bénéfice des patients.

La connaissance et l’adhésion au code éthique de conduite professionnelle est une partie importante du contrat qui lie l’organisation professionnelle à ses membres kinésithérapeutes dans sa fonction d’auto régulation.

Les règles instituées dans un code éthique de conduite professionnelle en kinésithérapie ont trois origines qui donnent à ce texte un sens à la fois disciplinaire mais aussi évolutif au profit de la profession.

- La transcription des législations existantes en Roumanie ( exemple : secret professionnel, maltraitance, autonomie et consentement du patient …)

Ces domaines relèvent à la fois du droit général et des règles de l’organisation professionnelle.

- Les dispositions d’origine philosophique et morale qui donnent des repères pour guider les professionnels dans des problèmes de conscience ( exemple : examiner et soigner avec la même conscience toutes les personnes, entretenir et perfectionner ses compétences…)

- Les dispositions réglementaires techniques qui sont normatives et organisationnelles (exemple : cabinet privé, convention avec un employeur, montant des honoraires…)

Nous pensons que notre « Fédération Roumaine de Kinésithérapie » doit construire nos règles de fonctionnement et d’exercice sur l’idée de progrès plutôt que sur celle d’un conservatisme restrictif en nous inspirant de la structure en 8 points proposée dans « Ethical Principles » par la World Confédération of Physical Therapy et en l’adaptant à la législation Roumaine.

Pour concrétiser cette position nous proposons comme exemple des extraits du texte adopté par nos collègues européens de Grande Bretagne (U.K) de la « Chatered Society of Physiotherapy » en 2002.

Règle 1. Champ d’exercice

Les kinésithérapeutes doivent pratiquer dans la mesure où ils ont établi, maintenu et développer leurs compétences pour travailler en toute sécurité et qu’ils ont les capacités professionnelles appropriées pour cet exercice.

- Champ de la pratique professionnelle

- Champ de la pratique individuelle

- Développement continu des compétences professionnelles

- Développement et innovation de la pratique

- Devoir de soigner et responsabilité civile

- Responsabilité professionnelle et assurances

- Délégation

Règle 2. Relations avec les Patients

Les kinésithérapeutes doivent respecter et maintenir les droits, la dignité et les sensibilités individuelles de chaque patient.

- Consentement éclairé

- Toucher les patients

- Recueil de données et enregistrement

- Répugnance à traiter un patient particulier

- Utilisation d’accompagnants aux soins

- Patients et leurs refus des soins

- Relations inappropriées avec les patients

- Considérations légales d’exercice en cabinet

- Considérations légales d’exercice salarié

Règle 3. Confidentialité

Les kinésithérapeutes doivent assurer la confidentialité et la sécurité des informations recueillies dans leur exercice professionnel.

- L’équipe pluri-professionnelle

- Recueil de l’information

- Extraction de l’information

- Sécurité de l’information

Règle 4. Relations avec les autres professions et les responsables

Les kinésithérapeutes doivent communiquer et coopérer avec les autres professionnels et les responsables dans l’intérêt et avec le consentement de leurs patients. Ils doivent éviter les critiques inappropriées.

Règle 5. Devoir d’information

Les kinésithérapeutes doivent informer toutes les autorités compétentes des circonstances qui peuvent mettre en danger les patients ou toute autre personne

Règle 6. Publicité

Les kinésithérapeutes doivent assurer que la publicité sur leurs activités professionnelles est restreinte et précise

Règle 7. Vente de services et de matériels

Les kinésithérapeutes ne doivent pas vendre, fournir ou promouvoir la vente de services ou de matériels autres que les actes de kinésithérapie dans le cadre de ses relations avec ses patients.

- Installer une entreprise fournissant des équipements

- Endosser des revenus de la vente de produits

Règle 8. Principes personnels et professionnels

Les kinésithérapeutes doivent adhérer à tout moment aux principes personnels et professionnels qui représentent les valeurs de la profession.

- Condamnation par la justice

- Procédure disciplinaire par le bureau de la Fédération des kinésithérapeutes

- Procédure disciplinaire engagée par un employeur

- Conduite personnelle dérogeant à la réputation de la profession

Conclusion

L’intégration et la reconnaissance par l’Etat d’un « Code Ethique de Conduite Professionnel » dans un ensemble cohérent et dirigé par une Fédération Professionnelle sont porteurs d’avancées importantes dans l’évolution vers l’autonomie de notre profession.

La mise en œuvre de ces règles doit assurer la logique de conformité à la discipline professionnelle mais doit surtout promouvoir les deux autres piliers de l’autonomie professionnelle, « le corpus de connaissances scientifiques » et la « formation »

sursa: kinetoprofesional.blogspot.com

ROMANIAN FEDERATION OF THE PHYSICAL THERAPY ASSOCIATIONS

FEDERATIA ROMANA A ASOCIATIILOR DE KINETOTERAPIE

Str. Marasesti nr. 17, cod.410505 Oradea, Jud. Bihor, România.

Tel./Fax: 0040-259-425291 Telefon mobil 0723296093 e-mail kineto2004@yahoo.com

Stimati membrii ai APK Muntenia Bucuresti si ai FRAK,

Asociatia Profesionala a prof. CFM si kinetoterapeutilor „Muntenia” Bucuresti a fost desemnata de catre Federatia Româna a Asociatiilor de Kinetoterapie sa fie responsabila cu realizarea demersurilor referitoare la profesiunea de kinetoterapeut, la nivelul institutiilor statului (Ministerul Sanatatii, Ministerul Muncii, Parlamentul României etc.).

FRAK cunoaste existenta unor neclaritati legate de statutul si locul kinetoterapeutului în sistemul de sanatate, motiv pentru care încearca rezolvarea acestora, numai pe cale oficiala.

În acest sens, va rugam sa  sesizati Federatia Româna a Asociatiilor de Kinetoterapie (respectiv Asociatia Profesionala a prof. CFM si kinetoterapeutilor „Muntenia” Bucuresti) în legatua cu orice inadvertenta referitoare la profesia noastra. Pentru o mai buna comunicare cu institutiile de resort si pentru a fi credibili,  trebuie sa întelegeti ca nu puteti lua initiative personale în ceea ce priveste profesia la nivel de institutii ale statului. Aceasta denota ca FRAK nu este o organizatie  bine constituita, capabila sa apere interesele si sa fie „porte-paroles” pentru membrii sai.

Stimati colegi, înscrierea în asociatiile profesionale, membre ale FRAK, nu înseamna doar achitarea cotizatiei anuale, ci organizarea pentru apararea si promovarea profesiunii noastre.

Va multumim pentru întelegere si speram într-o colaborare continua si în beneficiul tuturor.

Cu stima,

Presedinte                                                              Vicepresedinte

Prof.univ.dr.Vasile MARCU                                  Prof.CFM.princip.dr. Elena CACIULAN

Secretar APK Muntenia,

Kinetoterapeut dr. Daniela STANCA

In cel mult doua saptamani bordul Asociatiei Profesionale a Profesorilor C.F.M. si Kinetoterapeutilor “Muntenia” Bucuresti (APK Muntenia) se va intalni pentru a discuta pe marginea petitiei semnate de profesorul Ilie Onu din Piatra Neamt.

“In principiu, eu sunt de acord cu cele scrise acolo, dar nu pot lua o decizie de una singura. Am vorbit si cu ceilalti colegi din bordul Federatiei Romane de Kinetoterapie si ne vom intalni si vom hotari ce pasi vom face”, a declarat in exclusivitate pentru PaginaMedicala.ro prof. CFM principal doctor Elena Caciulan, presedintele APK Muntenia.

“Ordinul Kinetoterapeutilor din Romania” se numeste petitia lui Ilie Onu si a fost trimisa Asociatiei profesionale la sfarsitul lunii septembrie.

Potrivit prof. Onu pana la aceasta ora 40 kinoteterapeuti din toata au semnat petitia. Daca si conducerea APK Muntenia va subscrie celor expuse in document, atunci si cei 300 membrii ai Asociatiei ar putea semna petitia.

sursa: paginamedicala.ro

sursa: realitateamedia.ro

Sef sectie recuperare medicala kinetoterapeut Onu Ilie www.elipetromed.ro

O petitie intitulata “Ordinul Kinetoterapeutilor din Romania” si semnata de Ilie Onu, profesor si kinetoterapeut in Piatra Neamt a ajuns pe masa Asociatiei Profesionale a Profesorilor C.F.M. si Kinetoterapeutilor “Muntenia” Bucuresti (APK Muntenia).

Semnatarul, membru atat al Asociatiei respective, cat si membru al Comunitatii PaginaMedicala.ro, atrage atentia asupra necesitatii Ordinului Kinetoterapeutilor, care ar putea sa puna capat disensiunilor dintre kinetoterapeuti si fiziokinetoterapeuti.
“Vrem o denumire comuna, vrem sa ne adunam sub aceeasi “umbrela”, sa avem o curicula comuna, iar Ordinul sa ne protejeze interesele profesionale”, a precizat Ilie Onu.

Potrivit acestuia, nu exista un organism de reprezentare a meseriei de kinetoterapeut, iar pacientii sunt adesea confuzati de denumirile pe care le poarta cei care practica aceasta profesie: respectiv profesor CFM, fiziokinetoterapeut si balneo-fiziokinetoterapeut.

In document se mai cere desprinderea sectiilor de kinetoterapie de Facultatile de Educatie Fizica si Sport si a sectiilor de Balneo-Fiziokinetoterapie si Recuperare de Universitatile de Medicina si Farmacie si trecerea lor la Facultati de Stiinte ale Sanatatii.

Presedintele APK Muntenia, prof. CFM principal doctor Elena Caciulan, ne-a confirmat faptul ca a primit petitia, urmand ca maine sa ne ofere punctul de vedere al asociatiei cu privire la cele expuse in petitie.