Kinetoterapia in poliartrita cronica evolutiva P.C.E.
Schema de tratament kineto pentru poliartrita reumatoida
Poliartrita reumatoida cuprinde un grup mare de afectiuni, caracterizate prin gravitate, evolutie progresiva si tendinta la prinderea simetrica a articulatiilor mergand de la cele ale extremitatilor spre cele de la radacina membrelor. Mai este cunoscuta si sub numele de poliartrita cronica evolutiva (P.C.E.), reumatism cronic progresiv simetric si reumatism cronic primar.
Forma cea mai obisnuita este aceea care apare la femei in perioada menopauzei. Boala debuteaza frecvent prin prinderea simetrica a articulatiilor mici, in special de la maini, cu redoare articulara matinala, modificari radiologice, febra, anemie. Fenomenele inflamatoare progreseaza; la fiecare puseu se prind noi articulatii. Starea generala continua sa se agraveze, apar deformatii caracteristice, in special la maini, dar si la celelalte articulatii afectate. Boala evolueaza timp indelungat, creand adevarate infirmitati. Pentru precizarea diagnosticului poliartritei reumatoide sunt necesare atat examenul clinic si radiologie, cat si diferite analize: viteza de sedimentare, formula leucocitara, electroforeza serului sanguin, etc.
Evolutia poliartritei reumatoide a putut fi impartita in 3 perioade si anume: 1) faza de debut; 2) faza de stare; 3) faza terminala, cu denutritie generala, deformatii importante, infirmitate corespunzatoare.
Program gimnastica de recuperare in P.C.E.
Programul 1
Ex1. Automasaj sau masaj cu efect calmant asupra articulatiilor dureroase de la maini si picioare. 5-10 min.
Ex2. Culcat pe spate cu bratele pe langa corp sau sezand pe scaun cu mainile pe masa: departarea si apropierea degetelor de la maini. Se repeta de 15-20 ori.
Ex3. Aceeasi pozitie: imchiderea si deschiderea lenta a pumnilor. Se repeta de 15-20 ori, cu pauza de odihna de 20 de secunde.
Ex4. Aceeasi pozitie: flexia si extensia labei picirului stang si apoi a dreptului. Se executa de cate 10-12 ori cu fiecare picior, cu pauza de 20 sec.
Ex5. Culcat pe spate cu bratele pe langa corp: ducerea bratului stang peste cap cu revenire si acelasi cu dreptul. Se executa de cate 5-6 ori cu fiecare brat si cu o pauza de 15 sec.
Programul 2
Ex1:
Culcat pe spate cu bratele pe langa corp: indoirea genunchiului nstang prin alunecare cu talpa pe sol si revenire. Se executa la fel si cu dreptul si serepata de 5-6 ori cu fiecare picior.
Ex2: Aceeasi pozitie: aceeasi miscare ca mai sus, dar cu ambele picioare in acelasi timp. Se repeta de 7-8 ori, cu pauza de 15 sec.
Ex3: Aceeasi pozitie: rotatii ale gleznei stangi, de cate ori in fiecare sens, acelasi si cu glezna dreapta.
Ex4: Din aceeasi pozitie: rotatii ale gleznelor efectuate simultan de cate 10 ori in fiecare sens.
Ex5: Sezand pe scaun cu spatele rezemat de spatar: ridicarea calcaielor de pe sol si coborarea lor. Apoi ridicarea varfurilor picioarelor cu sprijin pe calcaie. Se executa ca un fel de joc de glezne si se repeta de 10-20 ori in ritm lent, cu pauza de 20 sec.
Programul 3
Ex 1: Sezand pe scaun cu spatele rezemat de spatar Intinderea si indoirea a cate unui genunchi alternativ. Se repeta de cate 5-6 ori cu fiecare.
Ex2: Aceeasi pozitie: intindrea si indoirea simultan a genunchilor. Se exexuta lent, de 5-6 ori.
Ex3: Aceeasi pozitie: indoirea coatelor cu ducera mainilor la umeri, revenire in pozitia initiala. Se repeta de 15 ori.
Ex4: Sezand pe scaun cu spatele rezemat: rasucirea capului spre stanga si spre dreapta, executat in ritm lent, de cate 5-6 ori in fiecare parte.
Ex5: Aceeasi pozitie: indoirea lenta a capului spre stanga si spre dreapta, de cate 5-6 ori in fiecare parte, cu pauza de 10 sec.
ATENTIE! in total sunt 5 programe. Aceste programe trebuie facute doar in prezenta specialistului in kinetoterapie. Daca PCE se gasete in ultimele doua stadii,ele trebuie facute sub supravegherea specialistului!
Prof. Kinetoterapeut Onu Ilie
www.elipetromed.ro
Sindromul Sjogren, secundar poliartritei reumatoide
Poliartrita reumatoida, cea mai frecventa afectiune autoimuna sistemica, afecteaza la nivel mondial aproape 1% din populatie. Se intalneste mai frecvent la varsta adulta si este mai frecventa la femei decat la barbati, de aproape 3 ori. Aproape 10% dintre bolnavii cu poliartrita prezinta si sindrom Sjogren. Articolul expune cazul unei femei tinere la care poliartrita reumatoida este insotita de sindrom Sjogren.
Abstract
Rheumatoid arthritis (RA), the most frequent autoimmune disease, is present in 1% of patients all around the world. Frequently it is diagnosed in adults and is more common in females. Approximately 10% of the patients with RA have Sjogren syndrome. This article presents te case of a young woman diagnosed with both RA and Sjogren syndrome.
Introducere
Poliartrita reumatoida afecteaza la nivel mondial aproape 1% din populatie, fiind cea mai frecventa afectiune autoimuna sistemica. Se intalneste mai frecvent la varsta adulta si incidenta ei creste o data cu varsta, varful atingandu-se intre 40 si 50 de ani. Este mai frecventa la femei decat la barbati de aproape 3 ori. Cauza este inca necunoscuta. Principala modificare anatomo-patologica este inflamatia cronica a sinovialei, cele mai interesate fiind articulatiile mainii, radiocarpiana, genunchi si picior. Leziunile extraarticulare – nodulii reumatoizi, fenomenele vasculitice, musculare, viscerale – se intalnesc mai rar. Serologic, poliartrita reumatoida prezinta o mare varietate de autoanticorpi, cu sensibilitati si specificitati diagnostice variate. Dintre acestia, anticorpii antiproteina citrulinata (ACPA) au specificitatea cea mai ridicata, in timp ce alti autoanticorpi, inclusiv factorul reumatoid (FR), apar mai frecvent si in alte boli sau chiar la indivizi sanatosi. Cu toate acestea, FR ramane marker-ul serologic cel mai des utilizat, constituind unul din cele sapte criterii de clasificare a PR – conform Colegiului American de Reumatologie. Aproape 10% dintre bolnavii cu poliartrita prezinta si sindrom Sjogren. Sindromul Sjogren prezinta o stare inflamatorie cronica sistemica, ce se manifesta clinic prin uscaciunea mucoasei bucale si oculare. Anatomo-patologic este prezent un infiltrat inflamator in tesuturile afectate. In 50% dintre cazuri este vorba despre un sindrom Sjogren primar, restul fiind secundare altor afectiuni ale tesutului conjunctiv: poliartrita reumatoida, lupus sistemic, sclerodermie sistemica si polimiozita/ dermatomiozita.
Prezentarea cazului
Pacienta de 23 de ani se prezinta in serviciul de reumatologie, fiind indrumata de medicul de familie pentru acuze algice poliarticulare de tip inflamator debutate de circa 4 saptamani. Durerile erau exacerbate nocturn, sacaitoare, ameliorate de miscare si necalmate de repaus si erau localizate predominant la nivelul umerilor, coatelor si articulatiilor radio-cubito-carpiene. Au fost precedate in urma cu 4 saptamani de acroparestezii nocturne si redoare matinala de o ora si jumatate. Din anamneza retinem un episod de artrita in copilarie, fugace, catalogat drept reumatism articular acut si corect tratat cu penicilina si AINS. AHC sunt considerate nesemnificative. La internare, examenul clinic prezinta tumefactii la nivelul pumnilor, limitarea dureroasa a mobilitatii umarului drept, semne clinice de revarsat lichidian articular la nivelul genunchiului drept si scaderea secretiei lacrimale si salivare, fara alte modificari. Paraclinic, pacienta prezinta un sindrom inflamator biologic important: VSH = 110 mm/1h, CRP = 48 mg/l, fibrinogen = 920 mg% si factor reumatoid (FR) i
ntens pozitiv (320 u/l). De asemenea, anticorpii anti-peptidciclic citrulinat au fost determinati a fi pozitivi (anti-CCP) ca si cei anti-SS-A si SS-B. Testul Schirmer a fost pozitiv. Radiologic, s-au evidentiat minime modificari la nivelul mainilor (semne de osteoporoza juxta articulara). Coreland datele clinice cu cele paraclinice, s-a stabilit un diagnostic de poliartrita reumatoida seropozitiva stadiul I cu sindrom Sjogren secundar. S-a inceput tratament de fond cu metotrexat 7,5 mg/sapt, asociat cu AINS, acid folic, protectoare gastrice (inhibitori de pompa protonica) si simptomatice pentru stimularea si intretinerea secretiei salivare si lacrimale (bromhexin si acetil cisteina). S-au prescris, de asemenea si lacrimi artificiale pentru protectia corneei.
Discutii
Particularitatea cazului o prezinta debutul afectiunii cu prinderea de articulatii mari si prezenta sindromului Sjogren in acest caz secundar afectiunii de baza. Evolutia ulterioara a fost ondulanta, favorabila initial, dar necesitand schimbarea tratamentului de fond cu leflunomid 20 mg/zi dupa circa 6 luni, sub care progresia clinica, radiologica si biologica pare sa se fi oprit de circa 12 luni, pacienta urmand sa fie reevaluata la fiecare 3 luni de reumatolog.
Bibliografie
- 1. Eugen Popescu, Ruxandra Ionescu. Compendiu de Reumatologie; Ed. Tehnica.
- 2. Stentel Carmen. Diagnosticul serologic in poliartrita reumatoida, Medic.ro nr. 31.
- 3. http://www.sjogrens.org/syndrome/.
- 4. American College of rheumatology: Criteria for the Classification of Acute Arthritis of Rheumatoid Arthritis, www.rheumatology. org.
Dr. Vasile Gavrila Spitalul Judetean Braila
ntens pozitiv (320 u/l). De asemenea, anticorpii anti-peptidciclic citrulinat au fost determinati a fi pozitivi (anti-CCP) ca si cei anti-SS-A si SS-B. Testul Schirmer a fost pozitiv. Radiologic, s-au evidentiat minime modificari la nivelul mainilor (semne de osteoporoza juxta articulara). Coreland datele clinice cu cele paraclinice, s-a stabilit un diagnostic de poliartrita reumatoida seropozitiva stadiul I cu sindrom Sjogren secundar. S-a inceput tratament de fond cu metotrexat 7,5 mg/sapt, asociat cu AINS, acid folic, protectoare gastrice (inhibitori de pompa protonica) si simptomatice pentru stimularea si intretinerea secretiei salivare si lacrimale (bromhexin si acetil cisteina). S-au prescris, de asemenea si lacrimi artificiale pentru protectia corneei.keywords: kinetoterapie, fizioterapie, fiziokinetoterapie, Piatra Neamt, recuperare medicala, masaj terapeutic, gimnastica de recuperare, poliartrita cronica evolutiva P.C.E
February 9th, 2009 at 9:37 PM
Poliartrita reumatoida (poliartrita cronica evolutiva) este o inflamatie poliarticulara cronica, care evolueaza indelungat, cu puseuri acute, localizata de predilectie la articulatiile mici ale extremitatilor, simetrica, cu modificari radiologice de osteoporoza si teste biologice pozitive pentru factorii reumatoizi.
Spre deosebire de reumatismul articular acut, care afecteaza inima, acest tip afecteaza articulatiile mai mult.
Predispozitii:
Boala afecteaza in special sexul feminin, la varste tinere (25 – 40 de ani). Se pare ca un rol adjuvant il are climatul rece si umed.
Astazi poliartrita reumatoida este privita ca o boala imunologica. La aceasta a contribuit descoperirea factorului reumatoid, care este o imunoglobulina M anti-imunoglobulina G, deci un anticorp anti-gammaglobulinic, produs de celulele limfoplasmocitare.
Al doilea element care pledeaza pentru originea imunologica este prezenta, in articulatiile bolnavului cu poliartrita reumatoida, a polinuclearelor cu incluziuni, denumite ragocite. Incluziunile acestora contin imunoglobuline. Poliartrita reumatoida apare deci ca o boala imunologica cu localizare articulara, avand ca prima manifestare sinovita reumatoida. Stimulul antigenic este inca necunoscut. Se discuta despre rolul unui streptobacil hemofil, al unei micoplasme, despre virusurile persistente, latente.
Macroscopic, leziunile in poliartrita reumatoida sunt distructive, afectand toate elementele articulare: sinoviala, capsula, cartilajele, epifizele osoase, ca si formatiunile periarticulare (muschii, tendoanele). Leziunea debuteaza la nivelul sinovialei, care devine granuloasa, burjoneaza (inmugureste) si, de aici, prinde cartilajul articular, pe care-1 distruge. In locul tesutului distrus apare tesut fibros, care face sa adere cele doua suprafete osoase, diminuand miscarile si producandu-se anchiloza fibroasa partiala. Totodata, osteoporoza – care este un semn precoce in poliartrita reumatoida – conduce la formarea cariilor osoase in epifize (microgeode). In acest fel nu va intarzia sa apara osificarea prin infiltrari calcice, determinand sudarea extremitatilor osoase, si deci, anchiloza osoasa definitiva. In continuare, capsula si tendoanele vor prezenta edem si muschii vor fi atrofiati.
Simptome:
In evolutia bolii se deosebesc patru stadii: stadiul I (polial-gic), dominat de durere; stadiul II (exsudativ), in care, alaturi de durere, apar redoa-rea articulara, tumefactiile si deformarile articulare; stadiul III (proliferativ), dominat de atrofii musculare, anchiloze si subluxatii; stadiul IV (terminal, reprezentand ultima faza din evolutia bolii), apare dupa 15-20 de ani de la debut, bolnavul devenind un invalid care-si petrece toata viata in pat. Dupa intensitatea osteoporozei, a deformarilor articulare si a anchilozelor, se deosebesc:
-stadiul precoce (I), fara leziuni distructive, dar cu discreta osteoporoza si capacitate functionala completa;
-stadiul moderat (II), cu osteoporoza, durere, redoare, atrofie musculara redusa si capacitate functionala inca normala;
-stadiul sever (III), cu osteoporoza, leziuni distructive intinse, mari atrofii musculare si deformari articulare (subluxatii) si capacitate functionala limitata;
-stadiul terminal (IV), cu osteoporoza, leziuni distructive mari, anchiloza osoasa, atrofii musculare intinse, mari deformari articulare si infirmitate importanta, bolnavul fiind obligat sa stea in pat sau in fotoliu si neputandu-se ocupa de sine.
Diagnosticul poliartritei reumatoide in perioadele avansate este relativ usor, dar atentia trebuie indreptata catre diagnosticul precoce.
reactia de he-maglutinare pozitiva pentru factorul reumatoid (pozitiva la mai mult de 5% fata de cazurile-martor);
S-au elaborat 11 criterii pentru stabilirea diagnosticului in faza incipienta:
1) redoare articulara matinala;
2) durere sau sensibilitate la mobilizare la cel putin o articulatie;
3) tumefierea partilor moi la cel putin una dintre articulatii, pe o durata minima de 6 saptamani:
4) tumefierea (observata de medic) a uneia sau mai multor articulatii intr-un interval de 3 luni;
5) tumefierea articulara simetrica (observata de medic), cu atingerea articulara, chiar fara simetrie absoluta, a articulatiilor metacarpo-falangiene, interfalangiene proximale sau metatarso-falangiene, dar nu si a interfalangienelor distale;
6) nodo-zitati subcutanate (observate de medic);
7) leziuni radiologice tipice, cel putin cu decalcifiere osoasa (modificarile degenerative nu exclud o Poliartrita reumatoida);
9) lichidul sinovial sarac in mucina;
10) prezenta a cel putin trei din alterarile histologice ale sinovialei: hipertrofie viloasa, infiltratie limfo-pasmocitara cu tendinta la formare de noduli limfocitari, depozite de fibrina la suprafata sinovialei, proliferare de celule sinoviale superficiale, focare de necroza;
11) prezenta histologica a nodulului reumatoid in nodozitatile subcutanate.
Pentru un diagnostic probabil sunt necesare 4 criterii, pentru un diagnostic sigur 4 – 7, iar pentru unul evident, 7 criterii. Dupa opinia altor autori, poliartrita reumatoida este clasica daca 7 – 8 criterii sunt prezente, definita, in cazul a 5 – 6 criterii prezente, probabila cand 3-4 criterii sunt satisfacute, durata semnelor articulare fiind de cel putin 3-4 saptamani.
In practica, diagnosticul de poliartrita reumatoida este sugerat “cand, la o femeie, se instaleaza insidios tumefactii dureroase ale articulatiei interfalangiene proximale sau metacarpo-falangiene, cu tendinta la simetrie, insotite de redoarea matinala a mainilor, alterarea starii generale si V.S.H. crescuta, chiar daca serologia este negativa”.
In perioada de stare, boala este dominata de manifestarile articulare: dureri, tumefactii, devieri, deformari si anchiloze. Limitarea miscarilor este accentuata datorita atat durerilor, cat si contracturilor musculare, care contribuie in mare masura si la aparitia devierilor si deformarilor. In primul rand sunt interesate articulatiile metacarpo-falangiene si mai tarziu celelalte. Alaturi de manifestarile articulare se intalnesc atrofii musculare dureroase, modificari ale tegumentelor (subtiate, netede, pigmentate, cu unghii uscate si friabile), nodozitati subcutanate, manifestari oculare (irite, iridociclite). in perioadele evolutive starea generala este alterata; se consemneaza subfebrilitatea si prezenta semnelor biologice: V.S.H. depaseste la ora 30 – 80 mm; leucocitoza discreta; ragocitein lichidul sinovial; factori antinucleari in ser, dar mai ales pozitivitatea probelor Waaler-Rose si Latex, care evidentiaza prezenta factorului reumatoid.
Examenul radiologie pune in evidenta osteoporoza, la inceput limitata, la nivelul oaselor carpului, mai tarziu difuza si insotita de microgeode, iar in formele avansate – disparitia spatiilor articulare, subluxatii, anchiloze osoase. in faza terminala, bolnavul a devenit un invalid total, casectic, cu infirmitati grave. in acest stadiu procesul inflamator de obicei se stinge, desi pot aparea noi puseuri.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza in stadiul initial, precoce, pe criteriile enuntate, iar in stadiile tardive, pe tablourile clinic, articular – dominat de artralgii, redoare, tumefactii, deviatii, deformari si anchiloze articulare (osteoporoza si microgeode) -si biologic.
Diagnosticul diferential trebuie sa aiba in vedere lupusul eritematos diseminat (leucopenie, V.S.H. crescuta, eruptie faciala “in fluture”, anticorpi antinucleari in ser), guta pseudoreumatoida (tofi gutosi, hiperuricemie, proba la colchicina pozitiva), R.A.A. in special forma subacuta sau reumatismul fibros Jaccoud, spondilita anchilozanta (sexul masculin, Semnele radiologice la nivelul coloanei vertebrale), artrozele active (varsta inaintata, prinderea articulatiilor mari), reumatismul psoriazic (placarde psoriazice), artrita gonococica (mono- sau oligoartrita, mai ales la picior, infectie gonococica), sindromul Reiter (uretrita, conjunctivita, keratodermie, balanita, diaree), reumatismul palindromic (puseu dureros poliarticular reversibil in ore sau zile, cu V.S.H. normala) etc.
Forme clinice:
- Sindromul Felty, foarte grav, la care se asociaza splenomegalia, leucopenia, adenopatia si pigmentatia bruna a fetei si extremitatilor, cu alterarea starii generale, conduce la exitus.
- Boala Chauffard-Still apare intre 2 si 6 ani si se caracterizeaza prin patru semne importante: a) artrite; b) poliadenopatie; c) splenomegalie; d) alterarea starii generale.
- Sindromul Fiessinger-Leroy – caracterizat prin triada: uretrita, conjunctivita, artrita – este determinat de o infectie dizenterica.
- Sindromul Gougerot-Sjogren este o Poliartrita reumatoida la care se adauga fenomene oculare (keratoconjunctivita uscata: “bolnavii nu pot plange”); salivare: parotidele, mai rar submaxilarele si sublingualele sunt hipertrofiate si dureroase; saliva este groasa si vascoasa; apare senzatia de uscaciune intensa a gurii, iar glandele salivare sufera un proces de atrofie.
- Forma cu sinovita exsudativa se caracterizeaza prin lichid intraarticular in mare cantitate; forma osteolizanta a falangelor, cu degete telescopate etc.
Evolutie, complicatii,prognostic: boala are o evolutie indelungata, cronica. Poliartrita reumatoida se poate opri in evolutie in oricare stadiu, prin Tratament sau spontan, sau poate evolua spre casexie si exitus (prin una dintre complicatiile intercurente). in orice caz, duce la infirmitati care pun probleme importante in legatura cu tratamentul si recuperarea functionala a bolnavilor.
Prognosticul este rezervat, datorita caracterului invalidant al bolii. Depinde insa de depistarea cat mai precoce a bolii si de instituirea timpurie a Tratamentului.
Tratament:
In poliartrita reumatoida, acesta este complex si de lunga durata, in vederea recuperarii functionale a bolnavului, prin aceasta intelegandu-se refacerea capacitatii functionale a bolnavului (O.M.S.) pentru ca acesta:
- sa poata fi incadrat in munca sa anterioara;
- sa poata fi trecut intr-o alta activitate, conforma cu starea sa;
- sa corespunda unei munci asistate sau ajutate;
- sa se autoserveasca.
Nu se poate vorbi despre tratament in poliartrita reumatoida, fara recuperare. Obiectivele recuperarii sunt:
1) stabilizarea bolii;
2) prevenirea devierilor, deformarilor si an-chilozelor;
3) combaterea retractiilor si redorilor;
4) refacerea partiala sau completa a capacitatii functionale motorii a bolnavilor.
in vederea acestui scop, tratamentul trebuie sa indeplineasca urmatoarele condi-tii generale: sa fie precoce, continuu (adica in etape, cu pauze) si complex (medi-camentos, balneofizical, kineziterapie etc).
Desi poate urma o oarecare schema, tratamentul nu va fi uniform; el trebuie
adaptat fiecarui bolnav, care-si “face boala lui”, cu alte cuvinte Tratamentul trebuie
individualizat.
Tratamentul profilactic consta in asanarea focarelor infectioase, desi nu s-au
observat legaturi intre acestea si ameliorarea bolii. Se pare totusi ca acest tratament prezinta un avantaj care consta in evitarea complicatiilor si toleranta mai buna a celorlalti factori terapeutici.
Tratamentul curativ face apel la:
- tratamentul igieno-dietetic: repaus la pat (uneori chiar aparat gipsat – 7 – 8 zile), in pozitie relaxata, decontracturata, sub supravegherea permanenta a asistentei medicale.
in ceea ce priveste dieta, bolnavilor li se recomanda un regim alimentar bogat in proteine, vitamine, saruri minerale, grasimi. Mediul ambiant trebuie sa fie cald si uscat.
Tratamentul medicamentos, tratamentul chirurgical, tratamentul ortopedic se fac doar dupa indicatiile medicului.
Metodele de tratament folosite in recuperarea bolnavilor suferinzi de poliartrita reumatoida pot fi introduse simultan sau succesiv, avand in vedere obligativitatea individualizarii terapiei. in orice caz, astazi nu este de conceput un tratament singular in poliartrita reumatoida (adica numai tratament medicamentos); acestuia trebuie sa i se adauge, obligatoriu, si celelalte metode folosite in vederea recuperarii functionale a bolnavului.
studentie.ro